163 matches
-
cele două pavilioane laterale, dintre care unul era rezervat împăratului. În spatele casei scenei se afla un foaier destinat numai abonaților. Exteriorul casei scenice reflectă structura ei interioară, concepută astfel încât să asigure reprezentarea operelor moderne la vremea aceea, ca de pildă ‘’Hughenoții’’ de Meyerbeer sau ‘’Faust’’ de Gounod, care necesitau decoruri uriașe și schimbări frecvente de scenă. Frontonul acestui corp arhitectural masiv și cupola sălii de spectacol sunt elementele care predomină vederea de ansamblu, deoarece fațada principală a trebuit să fie concepută
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
clementia". Adoptă curând principiile Reformei, pe care, începând din 1532, începe să le propage la Paris. Amenințat cu închisoarea, se refugiază la Nérac, sub protecția Margaretei de Navarra, favorabilă protestantismului. În 1534, în urma persecuțiilor suferite de protestanții francezi, numiți și hughenoți, este nevoit să părăsească Franța. După peregrinări în Basel, Ferrara și din nou la Paris, în 1536, convins fiind de reformatorul Guillaume Farel, Calvin se stabilește definitiv la Geneva, unde este numit profesor de teologie. A trăit aici aproape jumătate
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
pentru a mă opri din cursa mea". După optsprezece luni, reformele prea severe ale lui Calvin și Farel, precum și amestecul lor în treburile statului au dus la exilarea celor doi. Timp de trei ani, Calvin activează la Strasbourg în biserica Hughenoților francezi. După un timp, Calvin a fost invitat să se întoarcă la Geneva. El a reorganizat structura religioasă și politică a orașului, după bazele Bibliei, cu miniștri, învățători, sfat al bătrânilor și diaconi. În 1559 Calvin a fondat o școală
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
evrei ashkenazi. Au fost si alte neamuri importante din Europa Centrală, de Est și Europa de Sud, în special în Italia, precum și din Canada franceză. Majoritatea care s-au declarat francezi - americani sunt urmașii coloniștilor catolici din Noua Franță - exilati hughenoți au fost repede asimilați de populația britanică a Treisprezece Colonii și au ajuns să fie văzuti și auto-considerați ca supuși Coroanei sub vechile pretenții engleze la tronul Franței. Descendenți ai coloniștilor olandezi și germani, ale căror țări ce nu au
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
noul rege al Țărilor de Jos. A fost unul din pretendenții la mâna Elisabetei I a Angliei, din 1572 până la moartea sa. După ce Ducele de Alençon a murit, Henric de Navarra a devenit succesor la tronul Franței. Perspectiva unui rege hughenot pe tronul Franței a favorizat relansarea radicalismului catolic (cea de-a doua Ligă Catolică), care a sfârșit prin declanșarea celui de-al optulea război religios. Născut la Castelul de la Fontainebleau în 18 martie 1555, suferea de o formă ușoară de
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
englezi. Cu proviziile pe sfârșite, cu mulți oameni bolnavi sau muribunzi, englezii s-au întors șchiopătând spre casă, acoperiți de rușine. În 1627 Buckingham a condus un alt eșec: în încercarea sa de a-i ajuta pe noii săi aliați hughenoți în asediul de la La Rochelle, după o campanie de patru luni, este învins. A pierdut mai mult de 4000 de oameni, dintr-un total de 7000. La întoarcerea sa, Parlamentul a prezentat Petiția dreptului prin care condamna modul de a
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
al XIX-lea). Râul a înghețat cu 7 săptămâni înainte de Crăciun și a rămas așa încă 6 săptămâni, fiind cea mai îndelungată perioadă de îngheț a Tamisei. Revocarea Edictului din Nantes din 1685 a dus la o migrație importantă a hughenoților spre Londra. Aceștia au înființat o industrie a mătăsii la Spitalfields. Cam în același timp, Londra a devenit centrul financiar al lumii, depășind orașul Amsterdam. Banca Angliei a fost fondată în 1694 și Compania Britanică a Indiilor de Est și-
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
dintre principalii participanți în războiul de optzeci de ani ce a dus la independența Republicii Provinciilor Unite din Țările de Jos de pe teritoriul actual al Olandei. Principatul devenind asociat cu statul protestant olandez, devine unul dintre destinațiile preferate ale protestanților hughenoți. Totodată principatul suferă datorită conflictelor dintre Regatul Franței și Provinciile Unite și mai tîrziu Regatul Angliei, odată cu urcarea pe tronul englez a lui Wilhelm al III-lea de Orania. Principatul este ocupat de trupele lui Ludovic al XIV-lea în
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
oricum semnase un document prin care ceda drepturile sale asupra coroanei franceze odată cu căsătoria cu Filip al II-lea al Spaniei. Cu toate acestea, Parlamentul din Paris a dat verdictul că Isabella Clara Eugenia este "suveranul legitim" al Franței. Liderul hughenoților, Henric de Navara, regele de drept prin legile tradiționale franceze, în cele din urmă s-a convertit la catolicism și a fost încoronat în 1594. Tatăl Isabellei a decis să-i cedeze Țările de Jos Spaniole cu condiția să se
Isabella Clara Eugenia a Spaniei () [Corola-website/Science/316410_a_317739]
-
firea sa violentă și problemele cu justiția, iar cele două surori mai mici s-au grăbit să părăsească casa părintească. Unchii săi materni, Julien și Nicolas Dubreuil l-au învățat să scrie și să citească, inculcându-i și ura împotriva hughenoților. Concetățenii săi îl considerau un tânăr blând și tăcut cu un aspect ce provoca teamă: înalt și binefăcut, cu fața palidă, care nu surâdea niciodată. François a început să lucreze la unsprezece ani, ca valet în casa lui Du Rozier
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
lui Johann Wilhelm, care astfel a devenit singurul conducător al întregului ducat al Saxoniei. Curând Johann Wilhelm a căzut în dizgrația împăratului atunci când a intrat în serviciul regelui Carol al IX-lea al Franței ca general în campania sa împotriva hughenoților (regii francezi erau dușmanii împăraților habsburgi). Acest lucru i-a înstrăinat și pe supușii săi protestanți. Împăratul i-a stârnit pe cei doi fii supraviețuitori ai lui Johann Friedrich al II-lea împotriva lui Johann Wilhelm și în 1572 s-
Johann Wilhelm, Duce de Saxa-Weimar () [Corola-website/Science/334449_a_335778]
-
a întâlnit pe soțul ei la Mannheim. Campania lui Wilhelm împotriva ducelui de Alva a eșuat, iar regele Filip al II-lea al Spaniei l-a forțat să plece. Wilhelm a părăsit Germania și a plecat în Franța să sprijine hughenoții în luptele lor de credință. Deoarece Wilhelm nu a mai putut asigura situația familiei, Anna a căutat alte mijloace de sprijin. Ea a luat în considerare să-l convingă pe Ducele de Alba să-i returneze bunurile confiscate sau să
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]
-
Intolerance (USA 1916) merită încă toate laudele. Regizorul spune patru povești despre intoleranță și opresiune, într-un arc de timp întins pe două mii de ani, de la căderea Babilonului la Statele Unite ale anilor 20, trecând prin Patimile lui Christos și masacrul hughenoților. Colosal și costisitor, filmul a fost un mare fiasco al lui Griffith, care a urmat peliculei Nașterea unei națiuni (1914), fresca epică și controversată, dar de mare succes la public, a Războiului de Secesiune. Regizorul român Adrian Sitaru a fost
Festivalul Filmului de la Torino, “tânăr, transgresiv, punk” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105931_a_107223]