1,233 matches
-
va deplasa la Madrid, pentru a susține, pe 16 iunie, un recital eminescian la Círculo de Bellas Artes, în sala Antonio Palacios. Recitalul, organizat de Institutul Cultural Român din capitala Spaniei, va fi urmat de proiecția filmului „Un bulgăre de humă”, în regia lui Nicolae Mărgineanu. Filmul prezintă relația dintre poetul Mihai Eminescu și scriitorul Ion Creangă. Din distribuție fac parte actorii Dorel Vișan (Ion Creangă), Adrian Pintea (Mihai Eminescu), Mioara Ifrim și Maria Ploae. Filmul va fi prezentat cu subtitrare
Mihai Eminescu, comemorat de Institutele Culturale [Corola-blog/BlogPost/93469_a_94761]
-
foarte mult sex. Nu pot să mi-i Închipui cum stau ei acolo, În Întîmplările teribile ale materiei lor. Singuri, suportînd tăcuți acest proces În care carnea cea moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
par mai palide, mai fantomatice. Pe toată lungimea culoarului sînt Înghesuite dulapuri și birouri, sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de primenire. Siluete cunoscute se strecoară sfios, aproape imponderabile, prin conglomeratul acela de materie inertă, exact ca atunci, a doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de an, altfel nu s-ar fi impus denumirea. Ar mai trebui adăugate pe această parte stângă a pârâului Dunavăț, arhicunoscuta Știubiana (vale, pădure și pârâu) care dă spre zarea Tarniței și Oțeleștilor, Zarea Tarniței cu Poiana Humarului, vine de la humă (denumire generică pentru pământ, ia acolo, un boș de humă, zice Creangă), rocă vânătă care intră în compoziția solului din Colinele Tutovei, folosită pentru uns exteriorul caselor, în special prispa). Poiana Humarului era un loc de excursie școlară, un loc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai trebui adăugate pe această parte stângă a pârâului Dunavăț, arhicunoscuta Știubiana (vale, pădure și pârâu) care dă spre zarea Tarniței și Oțeleștilor, Zarea Tarniței cu Poiana Humarului, vine de la humă (denumire generică pentru pământ, ia acolo, un boș de humă, zice Creangă), rocă vânătă care intră în compoziția solului din Colinele Tutovei, folosită pentru uns exteriorul caselor, în special prispa). Poiana Humarului era un loc de excursie școlară, un loc de recreere după efortul de a ajunge acolo. Pe Valea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
neștiute, se foloseau unele plante, atârnate la porți, la derigii casei; în alte locuri: teiul, salcia, sânzienele, culese la date fixe. În ceea ce privește materialul din care erau confecționate casele, materiale folosite în mare parte și astăzi, sunt cele cunoscute: lemnul, lutul, huma, lutul galben, stuful, paiele, chirpiciul, cărămida, tabla, țigla, dranița, piatra, cimentul și toată gama de materiale folosite în noile construcții, după 1989. Exceptând locuințele improvizate, sezoniere, vom spune că pe o temelie de piatră se așeza o structură de lemn
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru a vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zice-l-aș, Cu Enigel și riga Crypto. - Zi-l menestrel! Cu foc l-ai zis acum o vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunții, în cămară. * Des cercetat de pădureți În pat de râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în plocadul de ierburi și pământ. II Așa am pus deoparte și munca migăloasă, Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin ziduri ce le ridic agale... doar aripi să-mi mai crească și-atunci pot... le dobor... clepsidrei sparg conturul. las curgerea să-i fie, un ultim drum bătut. în trup simt încă abur, de gânduri răscolite, de bulgării de humă ce îi aruncă vii... acele-oglinzi din praguri ce le-am trecut odată, se-ntorc cu trenul vieții printre nămeți și... plâng... sau... râd... nu știu... aud doar false, aducerile - aminte... mă cotropesc și-mi lasă, un gust amar de ciob
M-AM REGĂSIT ÎN TINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361294_a_362623]
-
Când inima-Ți cântă mărire... Mă-mbraci cu putere...prin Duhul Tău Sfânt Mă-nvălui cu sfânta-Ți iubire... În slaba-mi ființă altaru-i fierbinte Și ard prin credință cărbunii Iar sufletu-mi zboară pe calea celestă Desprins de poverile humii... O, Tată din ceruri mi-ai dat încă-o zi Să pot să Te laud...să-Ți cânt... Să pot fi lumină în noaptea de patimi Și sare să fiu pe pământ... E iar dimineață...în rugă fierbinte Spre tronul
RUGĂCIUNE DE DIMINEAŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363433_a_364762]
-
Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Stăteai pe stâncă avântată-n mare, Si valurile se spărgeau în nimb de spumă. Păreai mai mult zeița gânditoare, Decât un om întruchipat din huma. Eu te priveam ascuns între nisipuri, Ințelegându-ți chinul, spaimă, gerul, De-a fi doar unul dintre miile de chipuri, Si de a nu putea vorbi direct cu cerul. Din larg înșelători corăbieri cu plete, Te invitau în viața de apoi
ZEITA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363585_a_364914]
-
fără coadă pierzând pe veci mărirea, Lumini și umbre-i totul valsând în spuma lumii, Se zbat nepriceputuri să-și cearnă-n traistă bruma, S-aprindă-n noapte-adâncă un foc în boaba spumii, Dar noaptea se-adâncește și-n jos îl trage huma, Savantul își mângâie un piept plin de podoabe, Medalii drept răsplată din lupta-n câmp cu timpul, Ce-au dus întreaga lume pe-nalte culmi de gloabe, Ființe nesimțite spurcând din vremuri câmpul, Se bucură savantul de-întreagul lui imperiu, Materii
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
mine munții și marea, am pictat cu lacrimi depărtarea. Ce pedeapsă, Doamne, mi se cuvine dacă sunt foc și aer din aceeași rădăcină?! Arestați-mă cu toată Dacia din inimă, vreau să suport această pedeapsă sublimă. Să fiu țărână și humă, să fiu o picătură din Dacia străbună. Referință Bibliografică: Tamara Gorincioi / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tamara Gorincioi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TAMARA GORINCIOI de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362513_a_363842]
-
lumină Cu Fiul milei și Mama obosită-n sfințenia de umblet S-avem cui ne închina când ne macină vreo vină. Nepământeană Icoană de început al lumii, o mare de oameni, împărați -Culoare și Cuvântul, ea poartă mântuirea prin veșnicia humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul! Icoană-carte cu adevăruri puse-n culoare Cu legea-n puritate ca roua în Sinai; Izvor de iubire, de har deschizând cărare Ce ne urcă-n timp sufletul în rai.. În existența mea pe poteci
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
lumină Cu Fiul milei și Mama obosită-n sfințenia de umblet S-avem cui ne închina când ne macină vreo vină. Nepământeană Icoană de început al lumii, o mare de oameni, împărați -Culoare și Cuvântul, ea poartă mântuirea prin veșnicia humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul! Icoană-carte cu adevăruri puse-n culoare Cu legea-n puritate ca roua în Sinai; Izvor de iubire, de har deschizând cărare Ce ne urcă-n timp sufletul în rai.. În existența mea pe poteci
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
a căzut sub jugul spaniol, ce a durat până la 1860, aproape 600 ani! În timpul multisecularei dominații spaniole, sicilienii (ce simțeau italienește!) au remarcat că sunetul f italian corespunde lui h spaniol: sp. horma: it. formă; hilo: it. filo; harina: farina; humo: fumo; huso: fuso; horca: forca etc. Cuvântul grecesc mahia, străin pentru majoritatea sicilienilor a fost luat drept spaniol, pe care sicilienii l-au transformat în mafia, deci că o reacție antispaniola. Este normal ca armata creată în 1282 să fie
ETIMOLOGIA CUVANTULUI MAFIA. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360992_a_362321]
-
Down, bietul de el, buchisind încă la gramatica lui Trăznea, mă bucur de o bună tovărășie, încet ne urnim și noi, n-avem cum altfel, pe aceeași cărare, spre același neant, noi n-am dorit nemurirea, cu bucuria celui din humă născut, ne-ndreptăm spre tărâmul veșnic strălucitor. O, bietele mele cărți, îmi veți duce dorul, De nu va veni un mercenar rău plătit Să vă topească. Ei, bine, veți fi tot ca și mine, Particule fine de gând, litere blânde
ÎN DRUMUL SĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364129_a_365458]
-
fluturii iubirii, nimic nu mi-a murit. Am iscălit cu aripi, rănite de ninsoare Pe frunze care astăzi cer dreptul la uitare. Paianjeniș profan și pâcla de pelin A spulberat-o vântul cu adieri de crin. M-am vindecat de huma,de tot ce-am irosit, În suflet, mirt jertfit din nou a înflorit, Brumate desfrunziri se iartă prin iubire, Urc trepte-nzăpezite, spre-a Ta dumnezeire! Referință Bibliografica: Urc trepte / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1440
URC TREPTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363281_a_364610]
-
Și soarele în noi s-a cuibărit, Când văi își împletesc cununi de laur, E timpul să plecăm spre infinit... E toamnă-n ochii tăi și cade bruma, Parfumul tău se-mprăștie-n gutâi, În pașii tăi a scris vecie huma, Iar frunzele ți-adorm la căpătâi. E iarnă lângă tâmpla ta și tremur. Fiorul depărtării m-a cuprins; În zarea albă a-nghețat un murmur, O, Doamne, câte frumuseți ai nins! FĂRĂ TINE Eu fără tine nu aș fi nimic Și
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
atunci am fost cuminte Alergând prin Dor desculți... Când mă supără minciuna Mă ascund la sânul ei, Mai frumoasă nu-i niciuna Din frumoasele femei; Eu „bătrânului” de-acuma Nu-i port grija pe pământ, Cât de tânără mi-e huma Și-adevărul din cuvânt! Viața asta minunată Mi-a fost dată să o scriu, Nu sunt singur niciodată, Nici n-am fost de când mă știu... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Nu sunt singur niciodată... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NU SUNT SINGUR NICIODATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368553_a_369882]
-
pe turle luminând cine va fi damnatul Calul Troian sau Troia dar iată Calul este Judecătoru-n vânt [77] De sus de pe Cetate Calul judecă lumea dar se întâmplă iată că lumea se revoltă dacă noi ca popoare ființăm pe-ntinsul humei tu ești inexistența răstignită pe boltă [78] Și-atunci se-aude Vocea din cosmos bubuind nu să salvez lumea sau s-o distrug eu vin un alt chip al Conștiinței oglindă-a voastră sânt a ce e rău în lume
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
-i decât o roată. Mi te du spre crucea mea, Lumea e și noi ca ea, Două lacrime haihui Pe obrazul nimănui. Mi te du un iad și-un rai De din coastă să-mi răsai Ca să plâng de plânsul humii Desenat în palma lunii. Mi te du, din flori făcută Și din crin și din cucută, Să îmi zornăie mirarea Picurându-mi destrămarea. ȘI CÂND Și când florile se scutur, Dorul tău mă prindă-n zori Ca pe-un vals
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]