1,445 matches
-
pur și simplu calea milerită și a interpreților timpurii." Au fost trasate granițe atât de puternice cu privire la acest subiect încât în timpul săptămânilor următoare din cadrul conferinței când oamenii treceau unul pe lângă altul pe holuri, ei se interogau reciproc dacă erau pentru "huni" sau pentru "germani." "Astfel, o dispută asupra unui punct minor a făcut ca oala controverselor să clocotească înainte de a începe prezentarea cu adevărat semnificativă din punct de vedere teologic." "Mulți veniseră la Conferință anticipând o ciocnire, așa că n-au fost
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
Și tratta, tra gli altri, dei seguenti atti: - atti notarili, - transazioni. NL În de zin van de verordening kunnen gerechtelijke en buitengerechtelijke stukken în burgerlijke of în handelszaken betekend worden of ter kennis worden gebracht. Gerechtelijke stukken zijn stukken die hun herkomst vinden în reeds ingeleide gerechtelijke proceduras of die bestemd zijn voor het inleiden van een gerechtelijke procedure. Hiertoe behoren onder andere: - inleidende stukken, - dagvaardingen, - bevelen, - gerechtelijke brieven, - processtukken, - litis denuntiatio, - betalingsbevelen, - dwangbevelen, - rechterlijke uitspraken, - uitspraken bij verstek, - scheidsrechterlijke uitspraken
jrc5516as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90686_a_91473]
-
a populației. Orașul a continuat să supraviețuiască cu o populație împuținată și modestă, care trăia în palatele părăsite și care în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreață rezistentă. Viața orașului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor și a popoarelor aduse de aceștia și mai ales după moartea lui Attila când haosul a pus stăpânire peste tot. Amfiteatrul este cel mai impunător edificiu al complexului. A fost construit în prima jumătate a secolului al II-lea. În
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
ca regat clientelar Romei până în 46 i.en., când este transformată în provincie romană. Limba acestor popoare antice este una demult dispărută, iar cultura lor a fost puternic influențată și dizolvată de invaziile barbare repetate: prin Balcani au trecut celții, hunii, goții și sarmații, aducând cu ei elenizarea, romanizarea și mai târziu slavizarea. Contribuția etnică a tracilor și a daco-geților care au trăit pe teritoriul actual al Bulgariei și al României a fost des dezbătută pe parcursul secolului al XX-lea. Câteva
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
cronice viermi intestinali ulcer acestea au fost aurul nativ platina cuprul argintul și fierul din meteoriți acesta nu înlocuiește imnurile naționale dar este destinat să celebreze valorile comune unii cercetători au afirmat că această rasă era câinele de pază a hunilor acest lucru poate cauza inflamații și infecții ce pot determina recurgerea la înlăturarea chirurgicală prepuțului operație numită circumcizie numele specii provine de la cuvântul latin formicaria - furnică lacul mai este și un loc de agrement cu un ștrand și oferă posibilitatea
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Asparukh, Isperih sau Ispor) () a fost un conducător a Regatului Bulgar între 681 și 701, de asemenea este considerat întemeietorul Primului Imperiu Bulgar. Asparuh a fost un membru de seamă a clanului Dulo, ce se considerau urmașii lui Attila, regele hunilor. Într-o cronică în care sunt menționați hanii bulgari, Asparuh este membru al clanului Dulo și a domnit 61 de ani. Această perioadă lungă de timp nu poate fii aceptată de către istorici ca durata domniei lui Asparuh, ci a vieții
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
actualei Franțe, și a fost ultima mare bătălie a antichității, precum și una dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie. O coaliție sub comanda generalului roman Flavius Aetius și a regelui vizigot Theodoric I a învins o armată condusă de regele hun Attila, marcând sfârșitul dominației militare hunice în Europa. În anii 450, controlul roman asupra Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
motiv diferit: "Honoria", dificila soră a împăratului Valentinian al III-lea, era căsătorită de câțiva ani cu senatorul Herculanus, loial Romei. Acest mariaj aranjat a ținut-o într-un "arest" la domiciliu. În 450 ea a trimis un mesaj regelui hunilor, cerându-i ajutorul pentru a scăpa de căsătorie. Attila a interpretat asta ca pe o cerere în căsătorie. El a cerut ca Honoria să-i fie trimisă, împreună cu jumătate din domeniul lui Valentinian ca zestre. Valentinian a respins aceste cereri
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
forțelor armate sub Dioclețian, care variază între 389.000 la 645.000 (Agathias). Ideea este că armata romană în 450 d.Hr., în Occident, era jumătate din numărul total al armatei cu 50 de ani mai înainte.”" Presupunând că forțele hunilor au fost aproximativ de aceeași mărime ca și armata romano-gotică, numărul total implicat în luptă este sub 100.000 de combatanți. La aflarea veștii, comandantul suprem al armatei ("Magister militum") Flavius Aetius a plecat imediat din Italia spre Galia. Conform
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
spuselor lui Sidonius Apollinaris, Aetius era în fruntea unei forțe compuse din trupe de rezervă (auxiliari) ("Carmina" 7.329f). A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte pe huni pe teren propriu, după ce a aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric să se alăture romanilor, ci și alți
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el. Așadar hunii au ridicat tabăra și s-au retras în căutarea unui loc
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el. Așadar hunii au ridicat tabăra și s-au retras în căutarea unui loc avantajos pentru a rezista urmăritorilor. Theodoric și Aëtius i-au urmărit îndeaproape. Cele două armate s-au ciocnit în cele din urmă la Câmpiile Catalaunice pe data de 20
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
15.000 de morți de ambele părți pentru această luptă ("Getica" 41.217), dar acest detaliu nu se poate verifica. Potrivit obiceiurilor hunice, Attila a cerut preoților să examineze rămășițele unui sacrificiu în dimineața bătăliei. Aceștia au prezis dezastru pentru huni dar că unul din comandanții dușmanilor va fi ucis. Cu riscul vieții sale și sperând că Aetius va fi ucis, Attila a dat ordinul de atac, însă abia în ora a noua (aproximativ ora 15), pentru a profita de apropierea
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
profita de apropierea amurgului în cazul unei înfrângeri ("Getica" 37.196). După relatarea lui Jordanes, câmpia Catalaunică se înălța pe o parte printr-o pantă abruptă până la o culme. Această caracteristică geografică domina câmpul de luptă, devenind astfel centrul bătăliei. Hunii au ocupat primii partea dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent plasează
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent plasează locul bătăliei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui Theodoric, revine în liniile aliate, intră din greșeală în tabăra lui Attila. Acolo a fost rănit în luptă corp la corp ce a urmat înainte ca adepții lui sa-l
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
pe Aetius de proprie sa armată. Fiindcă el se temea că dezastrul s-a abătut asupra lor, și-a petrecut restul nopții cu aliații săi goții. În ziua următoare, au fost găsite câmpurile de luptă acoperite de cadavre și pe hunii care nu s-au aventurat prea departe, goții și romanii s-au întâlnit pentru a decide mutarea lor viitoare. Știind că Attila a rămas fără provizii și ca a fost împiedicat să se apropie de limitele castrului roman, au început
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
și a trebuit să se urce pe șa obligat să-și atace inamicul. Când Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar își pregătise un imens rug din șeile celor căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că dacă hunii ar fi fost complet nimiciți atunci vizigoții ar renunța la loialitatea lor față de Imperiul Roman și ar fi devenit o amenințare mai gravă. Aetius l-a convins pe Thorismund să se întoarcă rapid acasă și să asigure tronul pentru el
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
lupte iarăși împotriva Romei, Flavius Aetius refuză să dea lovitura de gratie lui Attila, sperând într-o viitoare alianță cu acesta sau, cel mult, într-o conservare a armatei romane, și asa destul de restrânsă. Nu își putea imagina însă că hunul va ataca din nou Imperiul Roman la numai un an după ce suferise pierderi imense în Bătălia de Chalons (unii istorici vorbesc de peste 100.000 de oameni). Văzând că vizigoții se retrag, Attila și-a găsit un refugiu, părăsind tabăra. La
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
-lea din Ravenna. Aetius nu mai putea riposta. Roma, pur și simplu nu își mai permitea să ridice și să întrețină o armată, de aceea a trecut la diplomație. El îl convinge pe Papa Leon I să iasă în întâmpinarea hunului și să îi ceară acestuia pacea în schimbul aurului pe care și-l dorea. Nu se știe exact de ce Attila nu a profitat de ocazie și cum l-a convins Papa pe Attila să nu atace Roma. Potrivit spuselor lui Attila
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
Valentinian al III-lea cădea victimă a unui atentat pus la cale de același senator Peronius Maximus. În momentul uciderii sale, nici un soldat din garda imperială nu a intervenit pentru a-l salva pe monarh. Asasinii erau doi dintre prietenii huni ai lui Flavius Aetius. Peste numai 22 de ani de la moartea generalului Aetius, Imperiul Roman de Apus dispărea pentru totdeauna din istorie.
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
abil să îl elimine pe Aspar. Alianța cu Isauria s-a făcut prin căsătoria fiicei lui Leon cu Tarascodissa, conducătorul isaurilor, care va deveni împărat sub numele de Zenon. În timpul lui Leon, balcanii au fost pustiiți de goți și de huni. Leon l-a numit pe Anthemius în 467 ca împărat roman în vest. În 468 condus o expediție împotriva vandalilor din Africa. Tot în timpul lui Leon, a fost adus la Constantinopol moștenitorul tronului ostrogot, Theodoric, care va fi eliberat în timpul
Leon I (împărat) () [Corola-website/Science/306604_a_307933]