206 matches
-
care îi putea apropia de casă sau abate cu câteva grade de la traseu... ceea ce însemna alți ani de căutări! Cu mari eforturi au prins coada furtunii și acum se luptau, ca nu cumva să devieze de la ruta stabilită precis. Motoarele huruiau monoton arătându-i că totul decurge normal. În modulul patru era liniște și căldură. A răsuflat ușurat... izbutise să așeze nava lin în peisajul bizar din alte universuri. Altfel ar fi riscat să se îndepărteze de planeta albastră cu marginile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care vor să-ți facă rău vor reuși întotdeauna. E victoria lor, consolarea lor poate. Tu trebuie doar să te târăști până acasă și, trântit pe pat, să-ți omori gândurile astea de vreme caniculară. Să nu le mai auzi huruind în minte. Să-ncerci să trăiești mai departe, poate chiar să scrii mai departe. Ruina unei utopii întotdeauna, în perioada ireală a sărbătorilor, când mă scol foarte devreme și geamurile sânt înghețate până sus, și prin sticla lor deformată ninge
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de aur din vârful peniței, întrebîndu-mă cu ce literă s-ar fi cuvenit începută Cartea și neîndrăznind să trasez pe pagina întunecată nici una... Bineînțeles că atunci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
locul de lângă ea, privind ploaia de afară. Aveau timp exact cât să traverseze orașul către Podul Donului, unde echipele de căutare Înaintau anevoie prin ploaie și noroi după dovezi care probabil nici nu erau acolo. Un autobuz cu burduf traversă huruind drumul chiar În fața lor, tăindu-le calea și Împroșcându-i cu apă murdară; pe exterior, autobuzul era plin cu reclame la cadouri de Crăciun ce puteau fi cumpărate din vestul orașului. Watson setâ ștergătoarele de parbriz la frecvență maximă, sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era mort! Puștiul era-n viață! Watson fusese-n sutien și chiloți! Îl Închise mârâind. Numai că tăcerea era mai rea decât zgomotul. Tăcerea Încuraja zornăitul acelor „dar dacă“ În capul lui. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dracului din gură în următoarele șapte minute, Leigh n-avea cum să ajungă din West Midtown până în Upper East Side până la ora unu. Oamenii ăștia nu se saturau niciodată să se audă vorbind? Nu li se făcea foame? Stomacul ei huruia tare de parcă voia să le amintească celor din cameră că era ora mesei, dar nimeni nu părea să observe. Discutau despre publicarea următoarei cărți, Viața și rolul de leader al Papei Ioan Paul al II-lea cu o însuflețire demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
onoare era formată doar dintr-un caporal și un soldat tînăr. Amîndoi plecară, Înainte ca pilotul să se fi urcat În cabină și se Îndreptară spre hangarele avariate. Jim urmări avionul ridicîndu-se nesigur de pe pistă. Ajunse deasupra lagărului, cu motorul huruind din cauza greutății bombei, coti spre rîu și se Îndreptă spre Marea Chinei. Jim Își puse palmele streașină deasupra ochilor și urmări avionul pînă dispăru printre nori. Nici unul dintre japonezii de pe aerodromul Lunghua nu aruncase nici măcar o privire spre avion. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În timp ce Îi Îndrepta cotorul, auzi sirena de la casa paznicilor anunțînd raidul aerian. După cîteva secunde, Înainte ca deținuții să alerge să se adăpostească, sirena se opri brusc. Fiecare se uită la cerul gol, așteptînd ca avioanele Mustang să se ivească huruind dinspre orezării. Totuși, sunetul sirenei anunța un spectacol cu totul diferit. Patru soldați japonezi, printre care și Kimura, ieșiră din casa paznicilor. Înconjurară un hamal chinez care trăgea o ricșă și care Îl adusese pe unul dintre ofițerii lor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Descuie poarta, voind să-i smulgă cutia lui Jim, cînd se auzi un strigăt de la turnul de pază. Bărbatul cu binoclu coborî pe scară, arătînd spre cîmpurile de dincolo de șoseaua spre Shanghai. Două avioane B-29 apărură dinspre vest, motoarele lor huruind deasupra cîmpului pustiu. Văzînd lagărul, se despărțiră unul de celălalt. Unul zbură spre Lunghua, cu ușile de la bombe deschise, dezvăluind containerele. Celălalt schimbă direcția spre districtul Pootung, la est de Shanghai. În timp ce avionul Superfortress tuna deasupra capetelor lor, Jim stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sânul mamei, apă din apa casei tale părăsite. Și intri În cea de a doua veșnicie, cea de om, suflet bun la Dumnezeu. Într-o cetate veche din Ardeal cântă păsările toamnei prin Dumbravă. Maici neștiute În vecernie, la Păltiniș. Huruie tramvaiul galben spre Rășinari. Totul e luminos. Ai sosit și tu la masă. Îți vor spune Petru după numele tatălui tău și vei fi sărac. Este al treilea semn. Așa se trece această zi și toată viața vei tânji după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
umedă, acrișoară, cu gust de mentosan, sărutul pregătit de tine, pentru Polixenia. „Învăț la același liceu cu tine, sunt În clasa a IX-a la seral”, atât mai apucă să-ți spună și se strecoară hoțește spre hala unde mașinile huruie Îngrozitor. Apeși cu furie cuțitul de strung În piatra polizorului și În jerba de scântei, care ți se mântuiește sub privirea inundată de lacrimi, te Întrebi cine este Polixenia, cine este această strungăriță și, În general, ce rost mai are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
citeau ziarul de seară, și casele de cărămidă din Brooklyn, unde familii întregi își vedeau de viețile lor individuale, dar totuși legate între ele în clădirile ca o tablă de șah cu pătratele iluminate. Uneori stăteam în metrou în timp ce acesta huruia și scârțâia și hurducăia la curbe, și voiam să deschid gura și să dau glas deșertăciunii din sufletul meu într-un strigăt prelung. Dar chiar și așa, era mai bine decât să citesc. Nu aveam răbdare cu poveștile care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de fiare vechi, acoperit de zăpadă, și spre parapetul de lemn cu formele pentru turnarea fierului. Aerul înghețat aducea un iz de rășină din clădirea labirintică de două etaje a tâmplăriei, iar în spatele geamurilor acoperite cu rumeguș fierăstraiele scârțâiau, strungurile huruiau. În B. totul își regăsise ordinea. Fusese un nou început și acesta se produsese într-o materialitate mai lejeră și într-un colorit mai luminos, într-un ambient fără funingine, fără fier, fără dureroasă invidie. Pe zăpada din grădină am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că e geloasă pe mine - adică pe timpul pe care Îl petreceai cu mine, nu c-ar fi chiar atât de mult. Fenimore roși puțin și Întoarse capul să se uite pe fereastră, la căruța și calul unui telal, care trecea huruind pe stradă, În timp ce vizitiul scotea un strigăt răgușit, neinteligibil, pentru a atrage atenția. — Dar am Înțeles-o, dată fiind situația ei nefericită. Nu i-am purtat ranchiună. Cred Însă că, pe măsură ce se apropia sfârșitul, a simțit dorința... nu de Împăcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri, pe un drum de pădure răscolit de șenile de tanc, un drum pe care, așa se spunea, huruise cu doar câteva ore în urmă o coloană de Tiger-uri și vehicole blindate, avansând ca vârf de lance. Dar din aparatura radio pe care o căram cu noi nu venea nici o indicație, doar o salată de cuvinte și foșnete. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de curent. După scurt timp, mormăielile lor se împotmoleau în politică, creșteau repede în volum până la strigăte, se intensificau până la ceartă și se opreau la un pas de bătaie numai fiindcă revenea curentul, se făcea lumină, jgheaburile oscilante începeau să huruie și locomotivele electrice să zumzăie. În puțul de extracție se auzea zgomotul elevatorului. Îndată înceta și cearta cu diverse coloraturi dialectale, după care plecau cu toții tăcuți sau înghițindu-și ultimele cuvinte la treaba lor: în lumina lămpilor cu carbid ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de mare ți-e refuzul. Punîndu-ți cămașa pe dos ți se ia, nu capul, ci dreptul de a mai fi om. Precum un alchimist visînd la muzica planetară refuzi să-i vezi universului violența. Nu-ți dai seama că totul huruie ca în cutremur decît cînd sunetul coboară în tine. Abia atunci sesizezi că lumea se aude zdupăit ca bătăile inimii tale. Că viața e un solemn concert acoperit, din timp în timp, de țipetele instrumentiștilor.” V. din spital sufăr căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fereastră. — Curînd se va termina totul. Absolut totul. Bud se uită În stradă. Fisk și Kleckner stăteau lîngă ușă. Poponarii o porniră În goană pe trotuar. Oamenii de la A.I. Îi urmăriră, dar se opriră, reținuți de un autobuz. Autobuzul trecu huruind pe lîngă ei - nici urmă de Billy și Timmy. Fisk și Kleckner rămaseră În mijlocul străzii, ca o Întruchipare a prostiei. Exley Începu să rîdă. Ceva Îl stîrni și pe Bud să rîdă. CAPITOLUL 71 Își amintiră de vremurile bune. Stanton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
restaurantul Bucovina, unde chelnerii, după ce-și primiră dreptul, se jurară că i-au auzit și pe domnul Nae și pe domnul Vladimir cum chibzuiau să pornească, chiar din noaptea respectivă, pe drumul Cadrilaterului, către Istanbul. Jeepul lui Calaican-junior porni huruind înfundat prin stratul imaculat de zăpadă albă, sfâșiind întunericul cu faza lungă a farurilor, până ce, în fascicolul lor, printre stejarii șoselei Cadrilaterului, se văzură două siluete de pelerini, ce se îndreptau mereu către sfânta lor țintă din Țările Calde. Ceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi fremătau, ca și cum voia să transmită o ultimă consemnare testamentară, Vladimir probabil că murmura: Trebuie să-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii, al cărui motor huruia la intrarea înzăpezită a Cimitirului israelit. Se stinse, instantaneu, după cele trei săptămâni, în care zăcuse nemișcat, în cimitirul singuratec, de la marginea orașului, constrâns de încătușarea gerului, orbit de o impresie confuză și de căldura imensă, a unui soare virtual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salutului, privind chipul blond, cu obrajii bucălați plini de acnee juvenilă, ce se întrezărește sub cozorocul capelei militare. Afară, pe aleea din fața comandamentului trece în viteză un Mercedes mare și cenușiu plin cu ofițeri de rang înalt, germani și români. Huruind puternic, două camioane vopsite în culori de camuflaj acoperite cu prelată verde, le urmează îndeaproape. Un sunet puternic de goarnă, căreia imediat îi răspunde alta, domină zgomotele cazărmii. Clădirile din cărămidă roșie ale unității militare sunt pline de activitate febrilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde bătrânul cu glas domol. Cu un zgomot infernal, o motocicletă cu ataș trece huruind pe lângă ei. Oprește mai în față, lateral, fără să blocheze drumul. Coboară un locotenent român de jandarmi. Statură masivă, față pătrată cu trăsături care exprimă agresivitate. De-a curmezișul pieptului, un automat MP4080. Degetul arătător, comod așezat pe garda trăgaciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu mașina și-n curtea interioară. „Scuzați, nu v-am recunoscut, poftiți înăuntru, vorbesc io la fochist să dea mai cald...“ Îndemnul suna anapoda. Mă aflam deja înăuntru, carena holului se închisese în urma mea, iar nava de ciment și marmură huruia din toate încheieturile, pregătindu-se să plece cu pasagerii ei de-ocazie: eu, Densusianu, portarul și Eminescu mic și avariat. Mi-am adus aminte de-o altă clădire sinistră: vaporul metalic, transparent și luminos din Piața Aviatorilor, care ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de voci, urlete și blesteme, zgomote de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit... Era îngrozitor să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]