321 matches
-
revine nouă. 26 Când, în primele ore ale după-amiezii, Atila dădu, în sfârșit, semnalul asaltului general, strigătele de luptă ale zecilor de mii de războinici se topiră într-un unic și imens vuiet, ce răsună asurzitor pe tot întinsul câmpiei. Huruitul sumbru pe care îl produceau în marșul lor către dușman toate acele neamuri războinice, făcu să tremure pământul sub picioarele lui Balamber. Așadar, asalt general, dar nu pentru el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
durată. Vederea i se încețoșă, picioarele i se îndoiră, nu mai auzi nimic. Se lăsă întunericul. în timp ce cădea, mâna unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii se risipeau, legiunea bagauzilor învinsese. 28 Cu excepția câtorva pauze de scurtă durată, huruitul bătăliei continuă să răsune până în primele ore ale după-amiezii. Foarte curând, un nor de praf se ridicase și învăluia cele două mase de oameni ce luptau pe viață și pe moarte; și nu trecu mult până ce bucata de câmpie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
teoretic, dușmanul ar fi putut chiar să se întoarcă. Ar fi trebuit să facă toate lucrurile acelea, dar se simțea prea obosit, de-a dreptul extenuat. Sprijinindu-se cu coatele pe genunchi, își trecu mâinile prin păr și respiră adânc. Huruitul bătăliei, care îl asurzise aproape pe întreg parcursul acelei zile infernale, îi răsuna încă în urechi, iar în fața ochilor săi continua să se rotească un vârtej de imagini, în care vedea furie bestială, sânge și moarte. Acum că lupta încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îl lăsase singur, în pădure. Obrajii băiatului erau scăldați de lacrimi. Se simțea amețit și pierdut fără speranță; nu se gândea decât că trebuie să caute zgomotul râului. Și-a șters lacrimile și i s-a părut că aude un huruit slab către stânga. A găsit o cărare și-a început să meargă pe ea. Și-a omorât timpul închipuindu-se conducând o barcă pe Salmon, întâlnind pe drum și alți oameni. O dată sau de două ori, cărarea a urcat muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mușcau de-a dreptul din deal. FÎșii de teren, tăiate de mașini pe șenile, ca niște modele ornamentale, se strecurau printre ele. Un drum provizoriu făcea legătura Între șantier și strada principală. Deodată răsună o sirenă undeva peste rîu și huruitul motoarelor și al mașinilor care reverberase pînă atunci sub cerul Întunecau fu redus la tăcere. Trei camioane porniră dinspre cantină spre șantier. Fiecare camion avea, se pare, destule ajutoare și, privind insistent zona luminată, mi-am dat seama că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
văzu tot mai mică, la urmă abia cât un punct, după care dispăru, dincolo de dunga orizontului. 2. Rezemat cu coatele de geamul deschis, aflat pe coridorul vagonului, priveam câmpia a cărei liniște secretă n-o mai puteam asculta, acoperită de huruitul de fier al roților ce scrâșneau sacadat de-a lungul nesfârșitului terasament ce desena acum o curbă imensă spre răsărit. Văzui locomotiva cu vagoanele ce-i urmau, o înaintare grațioasă în cotitura largă a liniei ferate și totodată siguranța unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în ele ca o dulceață a unor păreri de rău. Când a ajuns la o cotitură și la un pod, a văzut aproape, numai la o zvârlitură de băț, două căprioare care stăteau neclintite pe costișă, părând a asculta ceva. Huruitul moale al căruței se amesteca în zvonul apei. Nu s-au tulburat nici când au văzut calul. Mai târziu au deslușit că este și o altfel de ființă între acele lemnișoare uscate și ciudat alcătuite. După ce s-au dus ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pierdut. — Știi cumva dacă printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape pe gladiatorii de la Școala din Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care se putea spune despre ei. Burta lui Shirley cea grasă se bălăngănea maiestuos dintr-o parte în alta, iar când am luat-o în brațe s-a înmuiat precum untul în mâinile mele. A început să toarcă, cu un huruit lung și lent ca al unui sistem de încălzire care se aprinde. Am mângâiat-o după urechi o vreme, sporind huruitul, și apoi am lăsat-o jos; s-a întins pe acoperiș și a adormit instantaneu, moleșită de căldură. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am luat-o în brațe s-a înmuiat precum untul în mâinile mele. A început să toarcă, cu un huruit lung și lent ca al unui sistem de încălzire care se aprinde. Am mângâiat-o după urechi o vreme, sporind huruitul, și apoi am lăsat-o jos; s-a întins pe acoperiș și a adormit instantaneu, moleșită de căldură. Când am mutat găleata, zgomotul a trezit-o și a deschis un ochi, surprinsă, m-a privit ofensată pentru un moment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui Jordan s-a amplificat. —Uite, mi-a spus, ridicându-se, birourile de acolo sunt goale acum. Putem vorbi între patru ochi. M-a condus pe coridorul central și am trecut de lift, spre cealaltă parte a etajului. Aici, fără huruitul calculatoarelor și fără voci, liniștea era aproape sinistră. O serie de prize, cu forma decupată în covorul gri, se întindeau de-a lungul podelei la intervale egale; întreaga podea fusese ridicată artificial pentru a adăposti rețeaua electrică de dedesubt. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scrii pentru mine. Pentru Penélope. Julián Încuviință, dîndu-și seama abia atunci cît de dor avea să-i fie de prietenul său. — Și păstrează-ți visele, spuse Miquel. Niciodată nu se știe cînd au să-ți lipsească. — Întotdeauna, murmură Julián, Însă huruitul trenului Îi răpise cuvintele. — Penélope mi-a povestit ce s-a Întîmplat În noaptea cînd doamna i-a surprins În dormitorul meu. A doua zi, stăpîna m-a chemat și m-a Întrebat ce știam despre Julián. I-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi ieșea În Întîmpinare arborînd un zîmbet lupesc. La atingerea lumînării, boilerul se aprinse cu o scăpărare și un huruit metalic. Am Închis capacul și m-am retras cîțiva pași, din ce În ce mai nesigur de ceea ce urmăream. Boilerul părea să tragă destul de anevoios și m-am hotărît să mă Întorc la parter, ca să verific dacă acțiunea mea avea vreo consecință practică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să recitesc biletul cînd cineva bătu În ușa toaletei. — Se poate? Întrebă un glas necunoscut. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Neștiind ce altceva să fac, am mototolit hîrtia și am Înghițit-o. Am tras apa și am profitat de huruitul țevilor și al cuvei ca să dau pe gît cocoloașa de hîrtie. Mirosea a ceară și a bomboane Sugus. CÎnd am deschis ușa, m-am pomenit cu zîmbetul reptilian al agentului de poliție care, cu cîteva secunde În urmă, așteptase postat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
țigara se smulse din degetele lui și dispăru pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un ecou multiplicat În ceilalți. Călătorii păreau să fie și ei cuprinși de angoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unei frânghii de ski-jet atașată la o șalupă de mare viteză, ce se află în fața voastră. Conștientizați cum sunteți prinși cu putere de mânerul acelei frânghii, ca și când ați pluti pe spate, gata pentru un demaraj rapid. Imaginați-vă că auziți huruitul motorului, simțiți cum vă crește entuziasmul iar apoi brusc, barca pleacă din loc și vă trage afară din corpul fizic.”. Robert Bruce - “Dinamica planului astral, un manual complet pentru călătorii în afara trupului” TEHNICA NĂVODULUI „Imaginați-vă că în fața voastră aveți
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
să ne dea semnalul” - și-au zis lotrii ieșind în buza șanțului drumului, după ce și-au tras basmalele pe chip. Când zgomotul călăreților în galop s-a stins, a răsunat limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt, lotrii sunt în mijlocul drumului! Unul înșfacă frâiele cailor trăsurii, ridicând durda
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să îmi spun din nou care este motivul pentru care mă aflu aici. Din șoaptele miniștrilor aflu că suflarea Hsien Feng s-a stins pentru puțină vreme de mai multe ori în cursul zilei, doar ca să își revină cu un huruit cavernos din adâncul pieptului. Fiul Cerului este sprijinit de două perne. Ochii îi sunt deschiși, dar nu se mișcă. Curtea așteaptă ca el să vorbească, însă împăratul nu pare să fie în stare. Deși Tung Chih este moștenitorul natural, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
schimb, se pregăteau să-i Întâmpine pe drumeții ce se apropiau În carul lor. Oamenii erau atât de nerăbdători, că se prefăceau a nu și-ar fi dat seama că nu auziseră nicidecum bocănit de copite de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii. Dacă nu zic nimic, sper să tacă din gură. Sunt sigură că îl știi. Nu-i răspund. —Te-ai uitat vreodată la DreamBoat? Buf! Roțile lovesc pista de aterizare cu un bufnet puternic. Avionul aleargă pe pistă, cu un huruit infernal. Doamne, a fost cam tare! exclamă Lydia. O să-l întreb pe Mike ce naiba a fost în capul lui. — Nu Mike a aterizat, spun pe un ton oarecum plictisit. Ci copilotul. Lydia, poți să mă scuzi un minut? Doar asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fiecare răsuflare, povestește detaliile: Primăria vânduse de peste un an terenul unor străini pentru spații comerciale, ambulanții primiseră toate somațiile... În ziua când i-a ridicat pe Zina cu toată trupa să-i scoată din Capitală, cartierul s-a trezit în huruitul și vibrația camioanelor, buldozerelor, ca într-un film de război (spun asta fiindcă generația mea n-a văzut totuși nici un război adevărat mai aproape de Iugoslavia) sau mai bine ca pe vremea lui Doncea. Timp de vreo două ore, trei camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai mult acest drum înspre stația de autobus, sè mè las îmbètat de sentimentul minunat de pace pe care-l trèiesc, Sè fi murit oare și sè nu-mi fi dat seama încè?! Sè fi asurzit complet, astfel încât nici mècar huruitul infernal al tramvaiului care trece acum pe strada Barițiu sè nu-l mai aud? Lângè o gaurè de canal, un muncitor împunge asfaltul cu picamerul, dar Matei îl privește, fèrè sè distingè nici un zgomot, ca și cum ar cerceta prin telescop un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar tentacular ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să mănânci, da, și să bei, să te îmbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]