333 matches
-
suportă zi de zi vacarmul amețitor al capitalei, oraș-lumină, dar și oraș-gălăgie. Din momentul în care ziarele anunță ŕ la une vești alarmante cu privire la sănătatea lui Victor Hugo, în mai 1885, strada pe care locuiește este acoperită cu paie, pentru ca huruitul făcut de roțile trăsurilor și pocnetul metalic al potcoavelor să nu tulbure odihna bolnavului. Poate că, trăind între vocile neauzite ale personajelor și în liniștea plină de viață a cărților, scriitorii sînt mai sensibili la agresivitatea sonoră a marilor orașe
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
morse sau de dans ritual african, cu tobe. Din cînd în cînd zuzuitul frezei, zornăitul ferestrelor. S-a pornit și vîntul. În curtea interioară se aude o ceartă aprigă, țipete, farfurii sparte. O alarmă obsedantă, cinci minute. Un soi de huruit periodic, ca un sforăit de uriaș, întretăiat în manele. După 8 seara se potolesc zgomotele constructorilor, încep televizoarele date la maximum, astfel că poți ști cu exactitate audiența de pe fiecare post. La miezul nopții artificii, ca împușcăturile de lăsata-secului, după
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
descifrez intențiile unui autor străin. Iar când mi-aminteam cine este de fapt autorul, mi-l reprezentam ca pe un vid. Cine vorbea prin intermediul acelui text? Un duh al dicționarelor, iscat la răsfoirea filelor pergamentoase? O voce impersonală fabricată de huruitul monoton al rotativelor? Sau vorbea ziarul însuși, ajuns la o autonomie semiologică? Senzația aceasta, odată trăită, nu m-a mai părăsit vreodată. Și o am nu numai la recitirea textelor, ci chiar în momentul când le redactez. Simt cum stiloul
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
Am simțit, și încă am sentimentul acesta, că un fluviu ar trebui să arate altfel. M-am uitat în jos, într-o curte în care se aflau două carcase. Erau cilindri din metal cu niște cupole ruginite în vîrf, iar huruitul de motor ce venea din interior indica faptul că mergeau. Trenul a intrat într-un alt tunel, a încetinit, a ieșit într-o gară de triaj și s-a oprit. Pe ambele părți am văzut șiruri de vagoane de marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fură sfărîmate într-un lanț de borboroseli care refuzau să capete o formă: nu pot ești nu vreau face înec nu nu nu nu înec în nu nu nu nu aer. Nu pot ești face... în creier îi răsună un huruit asurzitor. Era pe punctul de a leșina, cînd un gînd brusc îi apăru în formă completă - Dacă merit asta, e bine - și mintea lui începu să se recompună exultînd în jurul acestui gînd. Rînji la becul veiozei de pe noptieră. Suferea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cale ferată. O bancă tapițată se întindea de-a lungul peretelui și un stîlp de mahon din centru sprijinea un cap chel de bronz cu o cunună de lauri. — Holul nordic, zise Munro tare. Capul încuviință și se porni un huruit slab. Lanark își dădu seama că erau într-un vagon care circula într-o parte. — Mașinile care leagă institutul de camerele consiliului sînt destul de vechi. Luați loc, o să stăm cîteva minute aici. — Nu-i așa că-i incitant? zise Rima. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acesta trecu împreună cu ei. Coridorul deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și argintiu conduceau grupuri mici de oameni, unii negri și orientali. De la ferestrele de sus se auzeau aplauzele unor adunări depărtate, sunetul slab al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate veneau și treceau prin uși pe ambele părți, iar rucsacurile pe care le căra îl făceau pe Lanark să se simtă nefiresc printre cei care duceau mape și serviete. Dacă Rima s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceea imensă, aerul fierbinte părea să opărească pielea. Lanark se simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de ușor, că se ridică în aer. Cînd reveni, pămîntul nu mai era acolo unde-l știa. Zăcu ascultînd huruitul și țipetele și privi la vîrful aprins al unui obelisc. Se aplecase atît de tare peste el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta doar capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
babe nebune care, depărtând picioarele, urina-n ploaie sprijinită de-un gard. Ajuns acasă, am făcut o baie fierbinte în care-am zăcut, cu capul în apă până peste urechi, ascul-tînd zgomotele curios de clare venite de la vecini - glasuri, lătrături, huruitul unei mașini de spălat - până când aproape că mi s-a făcut rău de căldură. Toată seara, apoi, am recitat cu emfază, în fața oglinzii, din poeții pe care-i descopeream, unii după alții, ultimul părîndu-mi-se întotdeauna cel mai mare, cel atins
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era, deși acum într-un fulgarin jerpelit, deși cu buzele palide, însemnate de un herpes cețos, deși în ghete bărbătești cu galoși de cauciuc pe deasupra. Prezentatorul urla ceva în microfon și din boxele butucănoase nu ieșea mai mult decât un huruit ca de camion greu. Lângă el, o damă bătrână, vopsită blond, lată și fleșcăită, jongla cu un fel de popice. Rochia de lame o făcea să semene cu o sirenă decrepită. "Poftiți la bilete, spectacolul începe imediat!", spuse-n cele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în adâncimea cerului. Deasupra aragazului, în aerisirea cu grilaj, neagră de ulei ars, era cuibul, și el înnegrit, al viespilor, pe care insectele în puternice platoșe galbene roiau, amestecîndu-și picioarele și antenele. Dar zumzetul lor abia dacă se distingea de huruitul monoton al sitelor electrice din clădirea prăfuită a morii. Când ieșeam pe balcon - balustrada lui, plină de lădițe de flori, îmi venea atunci până la umeri - mă suiam pe vreo cutie sau pe sania mea și priveam minute-n șir ceea ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căci toți locatarii erau nerăbdători să se plimbe cu el. Tata m-a lăsat să apăs eu însumi pe butonul de ebonită, deși pe mine mă încîntau mai mult beculețele, cel roșu și cel verde, care căpătau viață, magic, o dată cu huruitul dindărătul ușii de fier. În fine, liftul a oprit și-n dreptul nostru, am intrat în cabina îngustă, cu oglindă strălucitor de nouă, am tras în piept mirosul de vopsea și terebentină și liftul s-a pus în mișcare. Am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mine mai multe autobuze, ale căror șoferi fie că nu mă observau, fie că știau că nu-mi puteau face vreun rău, roțile fiind înalte. Multă vreme apoi mi-au revenit în vis enormele caroserii trecând deasupra mea cu un huruit apocaliptic. Cel mai adesea săream însă în pat, în spatele mamei, mă uitam pe cărțile de la Păcălici cu costumele naționale ale popoarelor socialiste: rusul și rusoaica, sârbul și sârboaica, maghiarul și maghiara, chinezul și chinezoaica, bulgarul și bulgăroaica, pe care-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vâjâitul insistent, înfiorător, pe care-l auzeai când așteptai la dentist, alături de chipuri străine, răsfoind vechi reviste de modă. Știai că în curând burghiul de la capătul brațului articulat avea să-ți urle și ție în dinți și în creier. Aici huruitul era însă continuu, pulsator, și nu se-auzea nici un clinchet de instrumente, nici o voce care să spună liniștitor: "clătiți... scuipați..." Herman știa că în blestematele noastre vremi turbina dentistului fusese folosită ca instrument de tortură, și-și imaginase acolo, în fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tînărului: un trup sfârtecat, cu sângele țâșnind în jur din membrele smulse, cu mațele curgând descolăcite pe platformă. Un urlet ieșind din gâtlejul căscat al martirului și urcând până la un galben insuportabil. Dar nimic din toate acestea nu avu loc. Huruitul rulmenților se oprise și doar foșnetul salcâmilor se auzea acum, în fracțiunea de secundă în care Maarten, încremenit de spaimă, cu creierul golit, rămase în urma evenimentelor. Urletul țâșni din propriul lui gâtlej și, în clipa următoare, se repezi către scena
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mari, cenușii, purtați de un vânt ce sufla cu putere, culcând iarba de pe pășuni și șuierând sinistru printre pâlcurile de brazi. Nu dură mult și, între vârfurile înalte, ascunse de nori groși și grei de ploaie, începu să răsune înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când cădeau primele picături, grupul mergea în șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săgeată burgundă. Tânărul își continuă, totuși, galopul și ieși repede din bătaia arcului său. De la locul conflictului venea, însă, în goană un grup de războinici de-ai lui Gualfard, porniți în urmărirea tânărului. Balamber îi privi pe când treceau într-un huruit ca de tunet, învăluiți în nori de praf, și-și spuse că, în fond, era treaba lor să ducă lucrurile la bun sfârșit. Le cântări într-o clipă șansele: erau bine înfipți în șa, reflectă el, dar prea îngreunați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în galop pe un pod de lemn, deasupra unui pârâu; din acel punct, drumul urmărea firul apei, când apropiindu-se, când îndepărtându-se de ea. între primele două cotituri, pe porțiunea scurtă de drum drept, când deja auzeau în spate huruitul produs de caii urmăritorilor pe puntea de lemn, vocea precipitată a Fredianei îi ajunse la urechi ca din altă lume. — Pădurea! E o cărare. Aici, la dreapta! în pădure! în pădure! o auzi strigând. Tânărul desluși cu greu capătul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic bun. în față avea mantia înverzită a pădurilor ce îmbrăcau malul celălalt, urcând până la vârfurile munților, deasupra cărora se îngrămădeau nori de furtună. întorcându-se, îl văzu pe Odolgan cum se apropia cu repeziciune și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Traversară repede torentul și continuară prin pădure, urcând valea. Nori negri se strânseseră între timp deasupra; păsările zburau jos și, din când în când, câte o suflare rece de vânt înfiora pe neașteptate iarba, stârnind frunzișul. Cerul era străbătut de huruituri înfundate. Merseră astfel cam o sută de pași, urmând cărarea din ce în ce mai strâmtă și mai accidentată, fără să găsească nimic. Balamber, care își dăduse jos platoșa, se uita în jur tot mai încruntat. în sfârșit, se convinse că nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei. Făcând un semn cu capul către băiat, o întrebă: — E prințul Waltan, nu-i așa? Iar tu ești, desigur, sora lui. Te cheamă Frediana, mi se pare. Ea nu răspunse; continua să-l fixeze atentă și bănuitoare, în vreme ce un huruit surd răsună printre nori, iar primele picături leneșe se opriră pe frunzele arbuștilor din jur. încruntat, Balamber gândea febril. Se întoarse spre tânăr, observând: — Te ostenești degeaba; n-o să reușească. Nu-i adevărat! îi răspunse ea repede, lipindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușmane. Imediat după aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau prin apa râului. într-un huruit ca de tunet, cele două armate porniseră de acum la luptă. Sebastianus îl văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului și conducând atacul. „Acum!“ îi strigă lui Mataurus, care imediat lăsă brațul în jos. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i se despică. Simți atunci un huruit sumbru ce îi cotropea mintea și, dintr-odată, în față nu mai era decât întuneric. 28 Kyrie eleison! Criste eleison! Kyrie eleison! Criste eleison! Sub nava centrală a micii biserici, cântecul călugărilor se ridica încet, curat și puternic. îngenuncheați înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al terenului - împiedica mersul cailor. Urcând împreună cu coloana, putea vedea, de pe anumite porțiuni ale drumului, în capătul urcușului, zidurile întunecate ale sihăstriei, conturate pe fundalul norilor în mișcare. Ploaia măruntă ce salutase trezirea din somn a războinicilor încetase. De la răsărit, huruitul tunetului răsuna încă, dar de acum, cerul schimbător al Sapaudiei pornise să se lumineze, lăsând să se filtreze raze aurii ce cădeau ca o ploaie, împrospătând mantia verde a munților. Păsările începeau iar să zboare în înălțimi, nerăbdătoare, desenând misterioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]