202 matches
-
teni, fideli unei logici conspiratoriale, preferă ridicarea insurec țională și complotul, liberalconser vatorii op tează, în mod lipsit de ambiguitate, pentru moderație și parla mentarism cenzitar. Prudența este corolarul unei rezerve față de etica improvizației instituționale. Adu nările populare, agitările instigate iacobin, îndemnurile la întronarea egalității sociale au un aer familiar, care explică delimitarea junimistă de la 1870.<ref id=”1”>A se vedea Ioan C. Filitti, „Un liberal clasic, Barbu Catargiu“, în Pagini din istoria României moderne, București, 1935.</ref> Opțiunile junimiste
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în epoca de după 1866, ca un răspuns la provocarea ridicată de supraviețuirea acestui tip antropologic al revoluționarului în mediul românesc. Adaptând, ca urmare a unui proces de aculturație, ipotezele liberal conservatoare europene, junimiștii au rezistat cântecului de sirenă al radicalismului iacobin. Stigmatizarea formelor fără fond derivă, organic, din această suveranitate a rațiunii, suveranitate în numele căreia practica junimistă descurajează fanatismul utopic. În contrast cu ramura radicală munteană, junimismul ilustrează pedagogia spiritului critic. „Revoluționarului“ îi este preferată efigia omului politic ceși asumă modestia obiectivelor, în numele prudenței
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Constituției de la 1866 și întronarea prințului străin furnizează Junimii două dintre punctele centrale ale imaginarului ei politic - fidelitatea față de compromisul constituțional, față de proprietate, libertatea și domnia legii, pe de o parte, și atașamentul față de dinasticism și ostilitatea față de resurecția republicanismului iacobin, pe de altă parte. Până la 1914, junimismul va alege să se asocieze cu ordinea juridică și po litică care mizează pe reprezentarea parlamentară în limitele votului cenzitar. Gradualismul junimist poate fi înțeles și ca o manieră de a proteja Constituția
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care controlează autocratic mersul întregii societăți. Suveranitatea statului se traduce prin mandatarea unei elite de a trasa drumul către viitor, fără ca individul sau comunitatea să poată interveni semnificativ. Evoluționismul junimist este contra acestei direcții pe care se fondează dogma modernității iacobine. Alternativa junimistă este hrănită, cum sa și notat, încă din epocă, de lectura și relectura tomului lui Bu ckley, Istoria civilizației în Anglia. Din textul lui Buckley, junimismul extrage pledoaria pentru limitarea puterii de decizie a statului, limitare care să
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lui Carp o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin hipertrofiere. Anemia vieții locale, tendința de a acorda Centrului putere de decizie prin ucaz sunt semnele unei patologii care își are originile îndepărtate în mecanica iacobină și bonapartistă a constituirii națiunii. Lectura lui Buckley, realizată de Pogor, se întâlnește, fecund, cu cea lui Tocqueville, realizată de P.P. Carp. Policentrismul său este esențial în direcția unei terapii care să stăvilească elanul radicalismului revoluționar, încurajând autoguvernarea care să
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Georg Gleinstestr. nr. 36, 2820 Bremen 70. 32. Anghel Gabriela, născută la data de 21 septembrie 1965 în localitatea Cisnădie, județul Sibiu, România, fiica lui Nicolae și Sofia, domiciliată în prezent în Germania, Heilbrunn 7100, Olgastr. nr. 42. 33. Constantinescu Iacobina, născută la data de 28 august 1955 în localitatea București, România, fiica lui Corneliu și Lucia, domiciliată în prezent în Germania, 8000 Munchen 40, Clemenstr. 76/4 Dei LAW. 34. Beer Katharina, născută la data de 25 mai 1961 în
HOTĂRÂRE nr. 788 din 22 noiembrie 1991 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/202112_a_203441]
-
armata lui Ruffo intră în Neapole și îi forțează pe francezi și pe susținătorii lor, să părăsească fortificațiile orașului. Printre indisciplinatele trupe napolitane izbucnesc revolte și jafuri, iar Ruffo, consternat de vărsarea de sânge, negociază o amnistie generală pentru forțele iacobine și repatrierea lor în siguranță în Franța. Nelson, la bordul lui "Foudroyant", este indignat și sprijinit de regele Ferdinand, susține că rebelii trebuie să se predea necondiționat. Îi preia sub pază armată pe cei care s-au predat, inclusiv pe
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
poezia engleză s-a caracterizat prin elaborarea limbii și aluzii la mitologia clasică. Printre cei mai importanți poeți din această epocă se află Edmund Spenser și Sir Philip Sidney. După moartea lui Shakespeare, Ben Jonson devine figura principală a perioadei iacobine (domnia lui James I). Totuși, estetica lui Jonson își are rădăcinile mai degrabă în Evul Mediu decât în epoca elisabetană: personajele sale întruchipau teoria umorilor. Conform acestei teorii din epocă, diferențele de comportament ale oamenilor rezultă din predominanța unuia dintre
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Unul din meritele principale ale lui Beaumont și Fletcher a fost să-și dea seama că feudalismul și cavaleria medievale s-au transformat în snobism și fals și că noi clase sociale apăruseră. Un alt stil teatral popular în era iacobină a fost piesa de răzbunare, popularizată de John Webster și Thomas Kyd. George Chapman a scris câteva tragedii de răzbunare subtile, dar e în istorie mai ales pentru faimoasa traducere a lui Homer, care a avut o influență profundă asupra
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
acesteia alături de pastori protestanți; iar preoții de la sate, antrenați să privească orice amestec în documentele tradiționale ale bisericii ca fiind un păcat de moarte, au devenit fără voie instrumentele propagării a ceea ce ei considerau a fi lucrarea diavolului. Autocrat și iacobin, om al lumii și mistic, el apărea contemporanilor săi ca o ghicitoare pe care fiecare o dezlega potrivit propriului temperament. Napoleon I îl considera un „bizantin schimbător” și l-a poreclit un Talma al nordului, pregătit oricând să joace un
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
și de modul de păstrare a tradițiilor în față forțelor revoluționare. A scris Istoria Revoluției engleze și Istoria Revoluției franceze. Heinrich von Sybel a fost preocupat de protejarea Germaniei de o catastrofă similară prin care a traversat Franța în timpul dictaturii iacobine. A scris "Istoria perioadei revoluției", studiind arhivele din Paris și a prezentat revoluția ca un dezastru pentru masele populare. Johann Gustav Droysen a scris "Istoria elenismului" și "Istoria politicii Prusiei", relevând eforturile familiei Hohenzollern pentru a realiza unitatea Germaniei. În
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
După represiunea rusească s-a refugiat în Franța și Belgia, scriind, în limba franceză, "Geografia Evului Mediu", "Istoria Poloniei" și "Polonia în Evul Mediu". Franța a traversat o perioadă de evoluții politice, de la revoluția franceză din 1789 și instaurarea dictaturii iacobine din 1793, la proclamarea imperiului napoleonian în 1804 și, ulterior, la revoluția din iulie 1830, când au fost înlăturați Bourbonii și a fost adusă dinastia de Orleans. În 1848 este proclamată a doua Republică, iar în 1852, Napoleon Louis Bonaparte
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
limba și civilizația britanică. Din 1812 a fost profesor de istorie la Sorbona. A intrat în politică din 1814, odată cu căderea lui Napoleon I. Dorea să se revină la principiile din 1789 și 1791, pentru a evita totalitarismul de tip iacobin și o nouă dictatură militară ca cea a lui Napoleon. În 1816-1822 a publicat multe lucrări care reflectă gândirea să de liberal-democrată și parlamentară, fiind ales deputat în mai multe legislaturi. În 1828, a susținut la Sorbona faimosul său curs
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
singur stat european, și, deși, înfrângerea sa a întârziat momentul unificării continentului cu aproape un secol și jumătate, ideea a reapărut după Al Doilea Război Mondial. Ideile Revoluției franceze au impulsionat procesul de afirmare a națiunii române. Construirea de "societăți iacobine" a dus la afirmarea Școlii Ardelene și, mai târziu, la declanșarea primei mișcări revoluționare românești conduse de Tudor Vladimirescu.
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Libertății, realizată de François-Frédéric Lemot. O ghilotină a fost instalată în centrul pieței, redenumită „Piața Revoluției”. Printre cei 1119 oameni decapitați în locul respectiv sunt Ludovic al XVI-lea, Maria-Antoaneta, Philippe Égalité și Madame du Barry. În 1795, după sfârșitul Terorii Iacobine, piața a fost redenumită „Piața Concordiei”. În anul 1831, viceregele Egiptului Muhammad Ali i-a oferit regelui Ludovic-Filip două obeliscuri din Templul din Luxor. S-a luat decizia să ridice unul dintre cele două în centrul pieței pentru a înlocui
Place de la Concorde () [Corola-website/Science/304702_a_306031]
-
impresionează prin magnificele săli gotice, cu fastul regal de secolul al XIV-lea și sălile de tortură, cu celula renumitei Marie Antoinette. Procesul regelui și al reginei Marie Antoinette a durat câteva luni, sentința finală hotărându-se la sugestia grupării iacobine, în frunte cu Robespièrre. La 21 ianuarie 1793, regele a fost ghilotinat și în scurt timp și regina. Continuăm vizita la Louvre, grandios edificiu arhitectural, fostă reședință regală timp de cinci secole. Început în secolul al XIII-lea (1214) de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
radicale ale Revoluției Franceze . El a devenit un apărător puternic al ,sans - culottes" , publicarea vederilor sale în pliante , pancarte și ziare , în special lui " L' Ami du peuple " , care la ajutat să-l facă legătura lor neoficial cu , grupul radical iacobin republican , care a venit la putere după iunie 1793. Marat a fost asasinat de către Charlotte Corday , un simpatizant Girondist, în timp ce lua o baie că medicament pentru boala lui de piele.Moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini, un
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
general". Cel mai important este faptul că acest Comitet de siguranță publică a urmat o politică a terorii, ghilotina începând să fie aplicată mai tuturor inamicilor republicii. Aceste fapte au marcat începutul unei noi prioade a Revoluției Franceze, intitulată Teroarea Iacobină. În ciuda nemulțumirii crescânde vizavi de Convenția Națională ca organ conducător, în iunie aceasta a elaborat Constituția din 1793, care a fost ratificată la începutul lunii august prin vot popular. Comitetul de siguranță publică a fost văzut ca un guvern "de
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
capăt acesteia și, aparent, singura soluție asupra căreia ar fi căzut toată lumea de acord era căderea lui Robespierre. El a fost arestat pe 27 iulie 1794 și executat pe 28 în aceeiași lună fără proces. După căderea lui Robespierre, Clubul iacobin a fost închis, iar Girondinii au fost restabiliți. În august, Convenția Națională a adoptat Constituția din 1795. Ei au restabilit libertatea culturilor, au început eliberarea unui mare număr de prizonieri și, cel mai important, au inițiat alegeri pentru un nou
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
Revoluționarilor a avut loc procesul reginei. Spre deosebire de rege, căruia i s-a acordat timp pentru apărare, procesul reginei a fost mai mult o înscenare, luându-se în considerare timpul acordat (mai puțin de o zi) și punctul de vedere misogin iacobin. Acuzația cea mai infamă a fost că a abuzat sexual de fiul ei. După două zile, a fost declarată vinovată de trădare în dimineața zilei de 16 octombrie 1793. Întoarsă în celulă a scris o scrisoare cumnatei sale afirmând conștiința
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
anticreștine izvorâte din sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia îl numește fiara din Apocalipsă ce poartă un număr care îl identifică cu oamenii răi din istoria umanității. Numărul ei fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate cu Revoluția Franceză au săvârșit, începând cu anul 1793, așa numita „descreștinare”. Biblia și biserica au fost îndepărtate, cu dispreț și cu multă vărsare de sânge. Ca înlocuitor, unii au proclamat cultul rațiunii, care nu a
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
în valuri de sânge. Astfel arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat.” A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica, luptând într-o bătălie complexă între regaliști, revoluționari și naționaliștii corsicani. El a sprijinit facțiunea revoluționară iacobină, a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari. După ce depășise termenul permisiei și a condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica, a reușit totuși să convingă autoritățile militare din Paris să-l promoveze în gradul
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
1794. Clary era o familie bogată de negustori din Marsilia. Energia sa clocotitoare, activitatea neobosită, vastele sale cunoștințe, acumulate în lecturile nesfârșite, l-au impus tuturor, începând cu comisarii politici atașați armatei, dintre care unul era Augustin Robespierre, fratele temutului iacobin Maximilien Robespierre. Zi și noapte în mijlocul soldaților, era iubit și apreciat de aceștia, care în ziua atacului l-au urmat cu elan și, aplicând cu vigoare planul întocmit de el, au înfrânt trupele engleze, au eliberat orașul și au izgonit
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
200 în iulie 1790 și proveneau din straturile bogate. Până în vara 1791, în Clubul iacobinilor au dominat reprezentanții monarhismului liberal constituțional. Robespierre era liderul unui grup minoritar de deputați și iacobini radicali. S-a format o rețea națională de cluburi iacobine. În primăvara 1791, existau 900 de cluburi. Clubul cordelierilor a fost fondat în 1790 și era mai radical decât Clubul iacobinilor și accesul era liber. Nu era de acord cu distincția dintre cetățeni activi și cei pasivi și sprijinea măsurile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cei care au sprijinit monarhia s-au întors împotriva ei. Radicalii și federații erau pregătiți pentru o noua insurecție, iar girondinii l-au avertizat pe rege de răscoală, propunându-i să-i recheme pe miniștrii demiși. Ludovic a refuzat. Liderul iacobin, Robespierre, a cooperat cu comitetul central al federaților, la 29 iulie, într-un discurs la Clubul Iacobinilor, și-a anunțat propunerile, renunțând la sprijinul acordat anterior constituției din 1791 și reclamând răsturnarea monarhiei. Dorea o Convenție națională, aleasă prin sufragiu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]