259 matches
-
ere. Pentru o discuție asupra influenței pe care a avut-o zborul, vezi Robert Wohl, A Passion for Wings: Aviation and the Western Imagination, 1908-1918, Yale University Press, New Haven, 1996. La un astfel de nou Început se gândeau și iacobinii: reînceperea numerotării anilor și redenumirea zilelor și lunilor conform unui sistem nou, laicizat. Pentru a-și semnala intenția de a crea o națiune cambodgiană, regimul Pol Pot a Început de la „anul zero”. Citat În Harvey, The Condition of Post-Modernity, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
al Ființei Supreme, în 1793, nu poate avea efect decât prin personificarea entității sub trăsăturile unei tinere cetățene plimbate pe un car, cu punere în scenă și în corp. Forța lirică a imaginii nu le scapă celor mai cerebrali dintre iacobini. A intra în arenă, în jocul de forțe înseamnă a remobiliza vechea armată a dorinței, eterna panoplie a delirului alegorii, prosopopee, embleme și portrete. De unde autodafeurile și războiul arsenalelor de glorie. Nu distrugi idolii regimului anterior decât ca să-i impui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vezi pliantul, foto 3), sau pentru cele din sudul ??rîi, mai ales de la Clermont-Ferrand (�ncep�nd din 1248), de la Narbonne (corul �nceput �n 1272), de la Toulouse, de la Bordeaux. Dar, �n paralel, se dezvolt? un gotic specific Sudului, de pild? la iacobinii din Toulouse (1230-1240), biseric? construit? din c?r?mid?, cu nav? dubl? cu arca-de axiale; la fel, catedrală de la Albi (1282 � sf�r?ițul secolului al XIV-lea) este o capodoper? antinomic? a solu?iilor constructive din Nord prin masele
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
1806 sub conducerea lui Napoleon I. Richelieu, Armand Jean du Plessis, duce de - 1585-1642. Om politic francez; a controlat guvernul ca ministru al lui Ludovic al XIII-lea; cardinal al Bisericii Romano-Catolice. Robespierre, Maximilien Marie Isidore - 1758-1794. În calitate de conducător al iacobinilor, un grup republican extremist, a instituit domnia terorii în timpul Revoluției Franceze și a devenit aproape un dictator, înainte de a fi executat. Rousseau, Jean-Jacques - 1712-1778. Filosof francez. Rucellai, Bernardo - 1449-1514. Istoric și diplomat italian. Saint-Pierre, Charles I.C., abate de - 1658-1743. Filosof
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
drapelului roșu; luarea Palatului de Iarnă, pe data de 17 noiembrie 1917; instaurarea dublei puteri: cea legală a Adunării, a deputaților aleși și a guvernului; cea considerată legitimă, a activiștilor revoluționari și a străzii; competiția feroce pentru putere între revoluționari: iacobinii contra girondinilor; bolșevicii contra socialiștilor revoluționari și a menșevicilor; instaurarea dictaturii unui grup de activiști, deturnată apoi în beneficiul unui dictator: crearea pe 6 aprilie 1793, a Comitetului Salvării Publice, controlat de iacobini, iar, după aceea numai de Robespierre; crearea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
străzii; competiția feroce pentru putere între revoluționari: iacobinii contra girondinilor; bolșevicii contra socialiștilor revoluționari și a menșevicilor; instaurarea dictaturii unui grup de activiști, deturnată apoi în beneficiul unui dictator: crearea pe 6 aprilie 1793, a Comitetului Salvării Publice, controlat de iacobini, iar, după aceea numai de Robespierre; crearea pe 7 noiembrie 1917, a Consiliului Comisarilor Poporului, sub controlul din ce în ce mai autocratic al lui Lenin. Iar dacă Robespierre a abandonat „Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului” din 1789 în favoarea domniei Virtuții, Lenin proclamă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
soluția radicală și le lasă urmașilor grija redefinirii condițiilor și a mijloacelor trecerii la comunism. „Farmecul universal al lui Octombrie”: explozie, apogeu, extincție Prima revoluție comunistă reușită este cea a bolșevicilor* din noiembrie 1917. Lenin* s-a gândit la eșecul iacobinilor și al Comunei din Paris și pune în practică lecțiile revoluționarilor ruși*, de la Neceaev la Cernisevski. Pentru Neceaev, revoluția este o luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul, ceea ce-l face pe revoluționar să fie „dur”, călăuzit doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
demisioneze, refuză cu tărie ideea răspunderii Guvernului în fața Camerei. Această încăpățînare se explică în parte prin izbucnirea Revoluției franceze. De acum înainte Pitt nu mai are încredere în radicali, pe care îi bănuiește că ar vrea să-i imite pe iacobinii din Franța. William Pitt rămîne Prim ministru din 1783 pînă la moartea sa, în 1806. El face din Marea Britanie centrul coa lițiilor împotriva Franței revoluționare și imperiale. Reunind majoritatea națiunii în această luptă, el îi izolează și îi marginalizează pe
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ar pierde susținerea opiniei publice. Costul unui război apare cu atît mai mic cu cît girondinii se entuziasmează la gîndul unei cruciade a popoarelor împotriva "tiranilor". Robespierre este singurul care vrea să împiedice războiul, într-un discurs ținut la Clubul iacobinilor, el atrage atenția Revoluției asupra pericolului: "în timpul războiului, puterea executivă se manifestă în modul cel mai periculos și exercită un fel de dictatură care înspăimîntă libertatea abia instaurată; în timpul războiului, poporul uită discuțiile ce se referă la drepturile sale civile
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
îngrijorați de cucerirea malului stîng al Rhinului se alătură Austriei și Prusiei care se aflau deja în război împotriva Franței. Convenția nu lasă timp de gîndire Olandei și nici Spaniei și le declară război. În sfîrșit, Rusia, adversară îndîrjită a iacobinilor, se alătură coaliției. Revoluția trebuie să înfrunte întreaga Europă. Ea întîmpină deja greutăți în teritoriile anexate, în Belgia, în Renania și în Savoia, "patrioții" sînt izolați, iar armata franceză procedează ca o armată de ocupație: îndoctrinează populația prin intermediul cluburilor, ruinează
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Bonaparte impune Lombardiei și statului milanez, extinse prin teritoriile cucerite de la prinții vecini, să formeze o Republică cisalpină, al cărei protector se instituie, și în care o instalează pe soția sa, Josephine de Beauharnais. El îi susține de asemenea pe iacobinii din Genua, care formează un nou stat satelit, Republica Liguriană, al cărei spirjin solid sînt trupele lui Bonaparte. Înmulțirea republicilor-surori în Italia de nord nu simplifică concepția diplomației revoluționare. Pentru a despăgubi Austria pentru pierderile sale, Bonaparte i-a propus
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
departamentele franceze de o Europă ostilă. Republica Batavă, Republicile italiene adoptă Constituții copiate după cea franceză din timpul Directoratului. La conducerea lor sînt numiți oameni care împărtășesc opiniile grupurilor aflate la putere în Franța. Și cînd, amenințat din stingă de iacobini și din dreapta de regaliști, Directoratul reacționează prin lovituri de stat care îi atacă și pe unii (22 floreal) și pe ceilalți (18 fructidor), generalii francezi susțin în republicile-surori lovituri de stat asemănătoare. De la Mediterana pînă la Marea Nordului, un scut de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să o nege. Mai mult decât atât, se poate spune că dacă șuaneria reprezintă o miscare contra-revoluționară (nostalgica după l'Ancien Régime), revoltă vandeenilor se face în numele aplicării principiilor revoluției (egalitate, libertate) și a apărării acesteia în fața "tiraniei egalitariste a iacobinilor" din 1792-1794. În măsura în care refuzul de a recunoaște degenerarea războiului civil din Vandeea în genocid reprezintă o problemă a statului, atunci acesta nu poate fi explicat decât prin neînțelegerea corectă a naturii evenimentelor care au avut loc pe plan militar, social
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
și a dascălului."316 Filosofia lui Rousseau a stat la baza Revoluției franceze. La 11 ani după trecerea sa în neființă, în 1789, Rousseau a devenit idolul revoluționarilor francezi, un adevărat apostol, autor de argumente și lozinci mobilizatoare, mulțumită cărora iacobinii au triumfat. În 1794 rămășițele pămîntești ale lui Jean-Jacques Rousseau au fost aduse la Panthéon, bustul lui fiind așezat în Sala Adunării Constituante, alături de busturile lui Voltaire, Franklin și Washington, iar Robespierre în discursul său aduce omagiul "acestei revoluțiuni al
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
În primul rând șocului provocat În Întreaga Europă Centrală de moartea Împăratului Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , de consecințele acestui eveniment. Teza transmiterii unui mesaj social de proveniență franceză În direcția țărănimii - prin emisari francezi, lideri iacobini, elite locale sau chiar agenți guvernamentali (cum s-au acreditat, În epocă și În istoriografie, diferite variante În spiritul teoriei conspirației) - nu poate oferi o explicație satisfăcătoare cu privire la izbucnirea acestor conflicte. Cel mult, se poate vorbi de un vag ecou
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În istoriografia problemei, care ar dovedi „influența” Revoluției asupra populației ardelene, ele sunt, de regulă, fie exagerări ale autorităților locale, dornice să atragă atenția forurilor superioare asupra dificultăților pe care le au de Întâmpinat, fie expresia speranțelor și autoiluzionărilor intelectualilor „iacobini”, care Își imaginează, utopic, o activizare a mulțimilor seduse de idealurile revoluționare. În ceea ce privește participarea soldaților ardeleni și bănățeni, mai ales din granița militară, la războaiele napoleoniene, ea este conturată, de regulă, În cifre și fapte, Într-o bibliografie destul de Întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a intereselor colective, este o formă politică relativ nouă. Mircea Mihăieș: Interesele sunt colective, dar parțiale! Vladimir Tismăneanu: Asta face și frumusețea jocului multipartit! Partidul este deci o formă relativ nouă. Au existat ghelfii și ghibelinii din Florența, mai târziu iacobinii și girondinii. În Anglia sunt tories și whigs, social-democrații și conservatorii În Germania lui Bismarck. Toate aceste partide exprimă interese parțiale, și tocmai din această Întâlnire a exprimării intereselor parțiale se naște nu un soi de consens asupra soluțiilor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nocivă a alterității, devenind un sistem de interpretare istorică (de la conspirațiile Satanei și ale agenților săi evrei, eretici, vrăjitoare, leproși, la cele laicizate tot evrei, francmasoni, iezuiți, ruși), complex al cetății asediate care și-a atins apogeul în totalitarism (de la iacobini la Stalin).398 Imaginarul, consideră același autor român, învinge chiar și geografia, deoarece nu există granițe naturale decât în imaginar, în "imaginarul geopolitic". Determinismul geografic poate favoriza conceptul de frontieră, cu sens profund simbolic, dar semnificația oricărei frontiere este mai
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de profesie". O mînă de oameni fermi, care știu ce doresc încerca să obțină (chiar prin mijloace violente) puterea politică după care, prin intermediul terorii, ei au datoria să elimine orice opoziție și să construiască noua ordine social-politică. În viziunea sa, iacobinii nu au greșit atunci cînd au instituit teroarea, ci atunci cînd și-au propus obiective economice și sociale neadecvate. Marx, deși era de acord cu o parte din problemele ridicate de Blanqui (viziunea comună asupra societății viitoare), a criticat modul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pentru că sunt doar vechi, ajung să fie considerați și învechiți. În Europa post-1789, tradiția a fost tratată drept țap ispășitor pentru toate imperfecțiunile de ordin economic, social sau politic. Obiectivul dezrădăcinării totale de „vechiul regim” a fost impus succesiv de către iacobinii francezi, bolșevicii ruși și comuniștii chinezi - actori și regizori ai revoluției culturale permanente. Nu avem o estimare completă a pierderilor irevocabile suferite de tradiție - în planul reperelor religioase, al exigențelor academice, al esteticii urbane, al cunoașterii tehnice protejate în interiorul breslelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un loc vechi republicani de stînga ai Monarhiei de Iulie (Ledru-Rollin, Lamartine) și socialiști așa-numiți "utopici" de către marxiști, cum ar fi muncitorii Albert și Louis Blanc sau "furieriștii" (Victor Considérant), dar și creștini precum Buchez. Primii se pretindeau urmașii iacobinilor marii Revoluții și babouvismului 1 , ceilalți întruchipau tendințele individualiste rezultate din "aristocrația muncitorească" și din grupurile de meșteșugari. Organizarea lor a fost de scurtă durată dar foarte bună: atît în jurul grupului parlamentar La Montagne și totodată a federației de cluburi
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și francmasoni. Cultura de masă a fost „îmbogățită” și cu o abundentă literatură anticreștină. Capodoperele lui Umberto Eco Numele trandafirului și Pendulul lui Foucault dezvăluie atât „tainele satanice” ale catolicilor, cât și pe cele „diavolești” ale templierilor, francmasonilor, iluminaților și iacobinilor. Cărțile lui Dan Brown se mulțumesc cu dezvăluiri senzaționale despre viața de familist a lui Iisus Hristos. În fine, noua cultură de masă se adresează nu numai așa-numitului middle man, ci și persoanelor care consumă, cu nesaț, bogata literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sale (deși sînt sau tocmai fiindcă sînt parțiale), analizele lui Cochin merg mai departe. Forța ideilor din 1789, scria el, stă în metodă și nu în sistem... Vrem să spunem că noi vom arăta că metoda dă naștere doctrinei... Psihologia iacobinilor nu va mai avea ultimul cuvînt în enigma revoluționară: acesta va aparține sociologiei regimului democratic."37 Ecou la avertismentele lui Auguste Comte: "Cu cît filosofii devin mai complecși și mai particulari, cu atît este mai dificil să faci diferența între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a militarilor instruiți față de analfabeți. Putem remarca de asemenea, și e o observație destul de curioasă a lui Michelet (într-o însemnare din capitolul III, cartea a IX-a din Istoria Revoluției), că spre deosebire de girondini, care "acționau mai ales prin presă", iacobinii "foloseau cu precădere comunicarea verbală, circulația orală de la om la om și de la club la club, cuvinte care pot fi totdeauna interpretate, ba chiar dezmințite". Captînd în folosul lor rămășițele oralității ecleziastice, acești mari preoți, spune anticlericul nostru, utilizau "semiobscuritatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Republica nu trebuia să învețe femeile să scrie, și de-a lungul secolului al XIX-lea corporația Cărții era închisă pentru ele în mod statutar. Teamă de a vedea murdăria contaminînd curățenia, imperiul grupului atingînd originalitatea individului? În oralitatea populară, iacobinul adulmecă organicul, arhaismul, instinctualul, suspecta apropiere a ascunzișurilor comunitare. De aici provine acest conflict intim la iacobinul Stendhal, împărțit între Franța republicană a prietenilor săi ideologi și Italia monarhică a actrițelor și cîntărețelor de operă, între matematică și temperamentele puternice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]