19,061 matches
-
cosmic, sau, oricum, de undeva de foarte sus: vedeam apropiindu-se Pământul, Pământul nostru rotund - mai întâi în culori albăstrii și-apoi într-un verde luminat, cu cât planam mai aproape - până când am ajuns pe o pajiște foarte însorită, cu iarbă verde, tunsă și fragedă, de parcă era într-o primăvară timpurie sau într-o toamnă târzie și lungă, cu câțiva arbori în preajmă și niște pietre înfipte în pământ -acestea cu unghiuri netezite de vreme și de licheni galbeni-verzui. Dar - ciudat
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
înfipte în pământ -acestea cu unghiuri netezite de vreme și de licheni galbeni-verzui. Dar - ciudat - pe câmpul acela atât de viu colorat, cu zări însorite, deschise până departe -eu nu zăream nici un soare! M-am așezat pe covorul acela de iarbă, cu spatele rezemat de o piatră călduță și, în calmul acelui loc pământesc, în care eu eram singura ființă (sau, mai degrabă, singurul suflet de-acolo), m-a pătruns un gând insistent: „Ce poezii teribile aș putea să scriu!" .Și-
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
Iolanda MALAMEN își înalță căpșorul deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un bănuț în palmă, după
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
în palmă, după care pot să te omor cu sînge rece, fiindcă trupul tău încape într-o coajă de nucă, - îi spun unui bărbat care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu voi înceta să te îngrop primăvara, chiar dacă din gura ta flămîndă țîșnește o lumină care-mi face transparentă lumina. Sunt pregătită pentru metafore din ce în ce mai chinuitoare Primăvara asta își
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
-ntre orizonturi ce se strîng Pe pielea mea, întocmai ca o plasă. Cu gura lipită de cenușiul înghețat Piatra strălucește în lumina lunii Chipul Său necunoscut Revolta La auzul greierilor în șanț Ai trei gropi umbroase Acoperite cu crengi Si iarbă Unde cîntă greierii Locuința ta e pe un mal alb E pe un abur lăptos Visat pe o icoană Din care se simte Răsuflarea îngerului Si pe care se-ncheagă Chipul Său necunoscut.
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
eterne!". Alea se umezesc de tot, mai-mai să le scape plasele din mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii încep să chirăie și se reped: se cațără pe el, țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă... Fetițele împletesc coronițe de flori, pe
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă... Fetițele împletesc coronițe de flori, pe care i le atîrnă în jurul urechilor și celor două cornițe portocalii de pe frunte, îi presară frunze și fire de iarbă pe pleoapele închise, apoi bat din palme și cîntă: „Ora șase a sosit/ Domnul Dino n-a venit./ Nino, Dino,/ Bambolino,/ Ce-ai mîncat/ De te-ai umflat?/ Mare cît un bloc,/ Cioc, boc,/ Treci la loc!". Țacanii îi trag
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
fi să fie, -i urma de cenușă Din vatra măturată cu-o aripă De înger ori de pasăre, totuna. Ce faci acum e-o viclenie sfântă Un fel de-a-l căuta si prin altare Nu numa-n roua de pe firul ierbii Pe cel de care-auzi că stă să moară Ori a murit demult, ori încă, încă Îl mai așteaptă oamenii la cină. Poate-i în dreapta lui, întâi, condeiul Si înainte de-a-l lua, tu însuți Te vezi în fața lui ca-ntr
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
scheaună zi și noapte în mine. Patria mea e sîmburele strîmb al neputinței dăruit mie la plecare de Tăia. Păpuși de silicon, profesioniste ale sexului, în poziții acrobatice, horoscop pentru animale de casă, copii plimbați în lesă, grădinari care aspiră iarbă, femei cu pielea prinsă în ace, oameni unși cu toate alifiile. În mod sigur nu ți-ar plăcea. Dar măcar am avea ce povești împreună, așezate pe pătuiagul de sub cireși. încet, în surdina, să nu trezim cîinele negru, de apă
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
pălească-n frunte lupul pe cărare. Stau cu ochii-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja, Oile, talanga, lavițe cerești. Patriarhul cârja și-a uitat-o-n iarbă, Cercetându-și stupii. ,,Don’ ~nvățător, Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de țuică, simt borhotul lor’’... 3. Doamne, se mai vede, uite-un călător , Vine plin de grabă, ia pieptiș nămeții, Are un pulovăr destrămat de lână, Unde stau
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Gabriel Chifu Peste mine a nins, prin mine au crescut firele de iarbă, pe trupul meu de pământ s-au scurs pârâiașele tulburi ivite după ploaie. Seara s-a lăsat peste mine Si apoi lumina dimineții peste mine a aruncat bănuți de aur. Când eram copil, în joacă, îmi întorceam pe dos buzunarele
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul. mâinile ei merg spre miazănoapte și arborii o urmează în legănarea ei. în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au fost și au fost doar carnea. palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
Ieronim Arta tânără Lui Tom Brânduș rock hip-hop și rave beția peisajelor laser cutreierând carcasa noastră omenească între munții cu păduri mustoase de august și zidurile cetății fără de anotimp în mâna ta lumea devine Una zdrențe de suvenir, frânturi de iarbă focuri de artificii explodând în zenit semințe muguri sexe în floare care expandează peste cele 3 ceruri inferioare din amintiri stocate la arhivă umpli câteva ecrane printr-o apăsare de buton : pionieri, militari, sudori în șiruri de defilare marșuri și
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
numele care nu are nevoie de laudă dreaptă sau strîmbă de gură românească aproape ori departe de el ca să înflorească și să strălucească tzone e poezia română care crește înaltă pînă la lună direct de pe străfundul mării negre cum crește iarba verde pe cîmpia română așa crește poezia lui tzone de pe lună pînă pe dedesubtul mării negre tzone nu e tzara tzone nu e vinea tzone este țara lui tzara și a lui vinea mai degrabă din cer decît de pe pămînt
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
piei de animale; O, ................. ! Zidarul a rămas izolat pe coama zidului Nimeni nu a mai venit să-i dea o scară să coboare L-a ars soarele, s-a evaporat Ca o picătură neînsemnată de apă; O, ................. ! Pe străzi mărșăluiau ierburile Care umblau cu pietrele în gură; Dar unde era florăreasa? Ea trăia o iubire secretă Pentru dansatorul din porțelan de Sevres Care fusese expus în vitrina bijutierului Mort și el ros pe dinăuntru de fantasmele proprii; De asta florile creșteau
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
a uitat nici sfârleaza de rubin, A florii femeiești - Cum o găsești De greu! - de-un tainic dor să ardă, lin. Și toate se vor fi plinit, firești. Se poate da-n primire, veterani, Prag de-un alt avatar, pe iarbă un de Amenți covor, în ăst de iele joc! Vom scrie cărți, visa, ci nu pe bani, Și marilor, mereu, de timp și loc, Probleme, temeri, li se va răspunde. Mormântul lui Constantin Noica "din nou istoria ne-a aruncat
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
cumpătați, cum numai regii- leii rămân spre ziuă prea plecați. Cugetare Dramă a eșecului mut forfecarea feței depline cugetare a ochiului mult înghețare a seninului bine Dimineață fără răcoare acoperire pe șa și sub scut amiază fără de soare pierdere a ierbii în lut.
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare printre palate și ruine poetul își savurează exilul. Cerul deasupra mării un spectacol al norilor: Occidentul își întinde degetul mic
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
navigând aievea, cu ochii în vânt, și stai să te destrami, ascultă: dorința, freamătul, plânsul par calde și nu-s, un nume de rușine poartă, numele Timp. Și totuși, nu-ți pierde credința în desfăcutul trandafir al acestor ape. Martorul Iarbă cuminte, iarbă ciufulită de vântul ideii sau arsă de rafalele dorinței, iarbă cu chip înălbăstrit, iarbă-martor, oprită gânditoare la porți, măsurând cu seva, în bătăi de pendul, dreptatea oamenilor, iarbă neliniștită, care ne privești când râdem împovărați de orgolii, iarbă
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]