302 matches
-
lui Alexandru sunt câteva sute de achingii. Vânătorii au căzut. E numai sânge... Amir galopează... aplecat pe coama calului... E rănit... Un grup de achingii... nu știu câți... poate zece, cincisprezece... Îl Înconjoară... unul Îi pune lui Alexandru sulița În piept... altul iataganul la gât... Lasă jos sabia și buzduganul... E luat prizonier... Amir e aproape... spahiii În spatele lui... Se lasă să cadă din șa... e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jos sabia și buzduganul... E luat prizonier... Amir e aproape... spahiii În spatele lui... Se lasă să cadă din șa... e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate... Se ridică... scoate iataganul... Încearcă să-l elibereze pe Alexandru... Nu... Nu... Nu se poate... Din spate, un spahiu Îl taie cu iataganul... e tot numai sânge... cade... Alexandru se apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate... Se ridică... scoate iataganul... Încearcă să-l elibereze pe Alexandru... Nu... Nu... Nu se poate... Din spate, un spahiu Îl taie cu iataganul... e tot numai sânge... cade... Alexandru se apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care Îl prin seseră și aruncându-se lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Indică direcția spre dreapta. Nu știu de ce. - Privește spre mongoli. - Ai dreptate. Mongolii sunt În urma lui. Ciudat. Credeam că nimeni nu mai stă În picioare pe furtuna asta. Galopează spre Amir. Spahii Încearcă să se ridice. Mongolii Îi seceră cu iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune-mi ce vezi. - Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută de spahii se apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest. Nici unul nu apucă să ridice iataganul. Umbra scoase de la spate o sabie care nu semăna cu nimic din ceea ce exista În Europa, iar gestul acela fu singurul care putuse fi deslușit. Mișcările acelei săbii, lungi și drepte, fără mâner de apărare a pumnului, erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el, uimit, transformarea fratelui său. Portretul nu mai era același. Era din ce În ce mai dur. Fără expresie. Fără trăsături. Galopul achingiilor se apropia. Sus, departe, călărimile Moldovei intrau În dispozitivul ordonat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui și prin moartea lui. Sufletul lui Midhat era acum liniștit. Știa ce are de făcut. Își privi oamenii. Iar oamenii Înțeleseră. Plecară capetele, caci erau de acord cu decizia stăpânului lor. Iar apoi, În aceeași fracțiune de secundă, scoaseră iataganele și porniră În galop spre locul În care se afla Marele Maestru. Sultanul pierduse cei mai buni luptători. Iar ultimul act al primei bătălii pentru eliberarea Moldovei era pe cale de a Începe. * Ocheanul lui Gâlcă rămase fixat pe umerii necunoscutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să privească, că, În dreapta lui, Alexandru lupta bine, chiar mai bine decât se așteptase. Avea În brațe o forță inexplicabilă, iar lecțiile de scrimă de la Veneția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl crezuse fără apărare. Dar, după ce Îl văzuse răsturnând un spahiu cu cal cu tot dintr-o singură lovitură de buzdugan, Își dădu seama că nu trebuie să-și facă griji. La două lungimi de cal În stânga, Midhat fulgera cu iataganul În toate părțile, croindu-și drum printre spahii. În spatele lui Alexandru și ușor În dreapta lui, ca să-l poată proteja de orice pericol din acea direcție, călărea Uzjiun. Mongolii se băteau În stilul lor tradițional, lăsându-se pe marginea șeilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl văzu pe Ștefan scoțând spada și părând lovitura de iatagan a unui ienicer. O văzu pe Erina apărându-se cu sabia de o lovitură de suliță și lipindu-și spatele de voievod. Văzu răzeșii căzând unul după altul. Așa fusese, poate, la Valea Albă. Mai erau o mie cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțelesese prea târziu. Nu era vorba de o bătălie adevărată. Era vorba de asasinarea domnitorului. Ștefănel se afla la patru sute de pași și se apropia uluitor de repede. Voievodul lupta cu trei ieniceri. Erina reuși să pareze o lovitură de iatagan venită deasupra capului și, cu mișcarea Învățată de la căpitan, răsuci Încheietura și tăie scurt Încheietura gâtului. Ienicerul se prăbuși. Cercul În jurul voievodului se stângea. O mie două sute de pași. Prea departe pentru atac cu săgeți. Ștefănel la o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
săbii de la spate și dezlănțui masacrul. Mișcările erau prea iuți ca să poată fi văzute și parate. Erau fulgere care aduceau moartea. În fața lui, ienicerii nu reușeau să se retragă suficient de repede. Erau uciși aproape fără să apuce să ridice iataganele și cădeau În neființă ca Într-o uimire. Din mijlocul lor, cineva, poate un comandant, strigă: E Marele Maestru! A prins săgeata din zbor! Rândurile otomane se clătinară. Ceea ce nu putuse fi Înțeles devenea limpede. Marele Maestru era egal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu putuse fi Înțeles devenea limpede. Marele Maestru era egal cu legenda lui. La trei sute de pași de voievod, căpitanul Oană realiză, siderat, ce se Întâmplase. Ștefănel prinsese, Într-adevăr, săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și ale turcilor. La cinci pași În fața voievodului, Ștefănel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Amir palatul Frassetti, la Veneția. Când s-a nimerit tata să vină cu actul semnat de papă și s-a aruncat pe mine, că eram În dreptul ferestrei... ți-am povestit... - Da. Când a Încercat Amir să lupte cu tata la iatagan și a fost cea mai proastă idee a lui, că a plonjat direct În apa canalului... mi-a povestit și el, la Istanbul... râdea... niciodată n-a pățit așa ceva. Dar când a aflat cu cine voise să lupte, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În cale dihori și vulpi, un cotoi sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile de pe uliță care Încercau să-i sperie și să-i țină departe de locurile tainice. Era gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
combaterea crizei prin haiducie. Și cum după 1989, noi suntem originali în toate demersurile politice întreprinse, am ajuns ca să fim originali chiar și în materie de haiducie. Astfel haiducia românească modernă, este profesată exclusiv de către stat, care ia sub amenințarea iataganului numit lege sau Ordonanță de urgență, tot ce se mai poate lua de la cei săraci, pentru a da la cei bogați. Pentru aceasta, Băsescu a și început să viseze, cum în viitor i se vor înălța statui, ode și cântece
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de sânge... Lama înroșită, umedă, caldă, iar și iar ridicată... Din nou amenințătoare... Pândind chiar deasupra capului său... Viziunea fu atât de reală, încât îi veni să țipe. Simți mirosul sângelui proaspăt care se scurgea în picături repezi pe tăișul iataganului. Auzi până și evantaiul sunetelor care însoți impactul stropilor cu zăpada. O viziune la fel de reală mai avusese și pe vremea când mai era încă haznadarul averii lui Mustafa Bairaktar. Cu ajutorul acestuia și împreună cu „Prietenii de la Rusciuk”, încercase reformarea anchilozatului imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Manuc Bei. Sper să ți-i pot înapoia într-o bună zi. Era ca și cum i-ar fi spus: Sper să mai fii în viață până atunci. Avea dreptate. Și prințul o știa. Dacă plecau rușii, protectorii săi de când fugise de iataganele ienicerilor, din acel moment, zilele lui vor fi numărate. ― Înălțimea voastră!... Stăpâne! striga o slugă de la una dintre ferestrele hanului. Vă caută un domn... Musiu Lotreapă!... Vi-l aduc? Prințul făcu un semn și, peste un timp, zări barca. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
templierii sunt de acord, Îl urmează În Înfrângere, pentru că asta e meseria lor, ce justificare ar avea Templul fără cruciadă? Ludovic atacă de pe mare Damietta, țărmul dușman e tot numai o scânteiere de lănci și halebarde și palanchinuri, scuturi și iatagane, oameni de mare vază, zice Joinville din cavalerism, ce poartă arme aurite țintuite de soare. Ludovic ar putea aștepta, se hotărăște Însă să debarce cu orice preț. „Credincioși ai mei, vom fi de neînvins dacă vom fi nedespărțiți În iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil pe seama spiritului ei de Gică contra. Enunțam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la loc sigur, în Silistra, unde mai avea neamuri, iar apoi, doar cu un vătaf care-i era mai credincios, au luat-o noaptea pe gheața Dunării, cu copitele cailor învelite în câlți. Din negură au ieșit deodată acîngiii cu iataganele trase și i-au prins lângă rădiile de la mal. Cincizeci de ani urmașii lui au rătăcit prin Bulgaria și Banatul sârbesc, au trecut la nemți făcând comerț, din câte știu, cu obiecte de sticlă. Mama, sora mea și cu mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
protocolului turc, trecut prin spasmele morții, oftă ușurat îngăimând: Ptiu! Gata să-mi dea comă beiul ăsta ghiaur. De-acu nu te mai scap din ochi diavole, m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin ce arderi și come de infarct a trecut acest demn și frământat domn, în vremuri de nebănuite cumpene, îmbătrânind și uzându-se prematur. Totuși, când
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
rugăciune sau un suspin adânc adus de departe ... Întregul complex monahal din chinovia mai sus amintită are aspectul unei cetăți medievale. Cronicarii spun că aceste ziduri au adăpostit în vremuri de restriște mulțime de oameni ce găseau aici scăpare de iataganul cel rece și greu al cotropitorilor. Multe lacrimi, multe taine ar șopti aceste ziduri pentru inimile aplecate să le asculte. Locul are o frumusețe aparte prezentând în orice anotimp aceeași atracție, atât pentru cei ce iubesc frumosul, cât mai ales
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a patra piezișă pentru suit. O sută cincizeci de care sunt ocupate în fiecare an a transporta legăturile de vreascuri necesare acestei construcțiuni, pe care iarna o strică de-a pururea. Pe această movilă de vreascuri împlântă Sciții un vechi iatagan de fier, ce se zice a fi închipuirea zeului Marte, și acestui iatagan oferă Sciții în fiecare an jertfe de vite și cai. Tot acestui chip jertfesc ei și câte unul din suta de prinși făcuți in răsboi, nu ca
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]