484 matches
-
sutele de oameni și tristețile lor. Mizeria nimicului, uneori, ne bagă pumnul în gură și-atunci scriem pentru a putea produce iluzia trăirii. Ne trecem prin lucruri supuse de alții, străbatem drumurile cu mâinile tremurând în jurul paharului cu apă. Inima icnește a vis. Dorința iubirii ne șlefuiește așteptarea, rondul prin viață îl facem orbind. Naștem absențe, zâmbet prelins e textul acesta ce vă scoate din minți. Ce e variabil? totul? ce e totul? o necunoscută? Definiția spațiului din gând în gând
PLĂTESC ŞI PLEC de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367089_a_368418]
-
dezmeticit și a înțeles pericolul la care era expusă, în momentul în care bărbatul a prins-o de fese, trăgând-o puternic către el și frecându-și trupul de al ei, înțepând-o în același timp cu lama cuțitului. Romelia icni cu groază... - Ssst! Să nu țipi! Să mergem, altfel te fac aici, că nu mai pot, zdreanță! Ești bună rău de tot! De când stau eu cu ochii pe tine... - Lasă-mă în pace! Nu merg nicăieri! Ce ai cu mine
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
două sute de metri până la ei. Fără sa mai stea pe gânduri, profită de clipa de neatenție a acestuia și îl împinse cu amândouă brațele în umeri, în timp ce cu piciorul drept îl lovi puternic între picioare. Tuciuriul se prăbuși la pământ icnind greu. În timp ce se zvârcolea cu mâinile între picioare, strângându-se covrig și urlând de durere, Romelia o rupse la fugă pe mijlocul străzii, în direcția din care venea mașina. Un scârțâit puternic de roți făcu sângele fetei să-i înghețe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > REVOLTĂ Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 130 din 10 mai 2011 Toate Articolele Autorului Noapte de mai cu stele reci pe boltă Și flori de măr pe ramuri împietrite Gânduri icnind arar dintr-o retortă În care disperate, durerile-nfrățite De-atâta chin în mine se revoltă. Părinți plângând neputincioși destine Copiii pribegind prin lan de vise Pândind grăuntele de dor de bine Atunci când bat timid la uși închise Și-s nevoiți
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
realitatea de ficțiune, e prins într-un labirint monstruos, inextricabil... Personal, nu am fost capabil să-i găsesc antidotul. Am așternut totuși pe hârtie toate acestea pentru cazul în care cineva aflat într-o situație limită, disperată, ar...". Lisa a icnit scurt și s-a prăbușit la pământ. * Epilog. Când am ajuns din nou la mormântul mătușii mele, am putut zări, îngrozit, trupul unei fete întins, inert, peste florile și iarba care erau amenajamentul de acolo. Ochii îi erau sticloși, privirea
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
celui care o produsese. N-am știut ce să fac. Până la urmă, am cedat. Am distrus rețeta, mi-am luat banii. Peste două zile, o mașină l-a călcat pe fabricantul rețetei. Sunt sigur că a fost mâna lor...”. Am icnit scurt, ca străpuns de un junghi din cap până în picioare. Aproape că mi-am acoperit urechile cu mâinile, pentru a nu auzi mai departe. Acesta era cu adevărat cel mai negru dintre toate scenariile posibile. Eram șocat, lovit, rănit de
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
nasturele mare de la betelie și fermoarul. Rânjind, s-a aruncat asupra ei printr-un salt scurt, ca într-o luptă. I-a depărtat și îndoit din genunchi picioarele inerte și a violat-o cu greutate, râzând nefiresc a satisfacție și icnind la fiecare pătrundere. Durerea ascuțită a trezit-o pe Iuliana. A încercat să-l împingă, să-l lovească peste față și să-l zgârie pentru a se elibera. Nu a reușit. Nu avea putere în brațele pe care le avea
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
de ironic. Sommelier-ul se apropie ceremonios și umplu pe jumătate alte pahare cu un vin de culoarea mierii. Mâna rapidă a domnului ministru înșfăcă o sticlă de apă minerală (Evian, of, course!) și o gâlgâi în pahar umplându-l. Somelierul icni! Dar, impasibil ca orice om trecut prin bătălii electorale, ministrul duse paharul la gură, sorbi cu zgomot și execută un lavaj, suficient de bine barbotat ca să se audă până în stradă, al cavității bucale. În spate se auzi o bufnitură înfundată
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
nu mi se oprească motorul, că atunci începeau adevăratele necazuri. M-am dus o dată la service, treceam ca fiecare dintr-o încăpere în alta pentru controlul tehnic și, la un moment dat am auzit motorul fluierând ca o locomotivă și icnind de mama focului. Hai că n-o fi mare lucru, mi-am zis eu și am ajuns în salturi la următorul punct de control. S-a apropiat de mine un șofer care mi-a spus: - Când auzi că face așa
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
începu o vânătoare turbată în spațiul strâmt al băii. Câteva muște se refugiaseră deasupra rezervorului de la toaleta, hotărât, se sui pe cadă, învârti ștergarul și, poc, alunecă în cadă cât era de lung. Se ridică după un timp, amețit și icnind se privi atent în oglindă, pe frunte avea o rană sângerândă. Ieși în goană din apartament urmărit de privirea uluită a femeii care se apucase deja de curățenie. Ajunse la Circa sanitară, unde, o soră tinerică, ascultându-i bâlbâiala neinteligibilă
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
mamele lor. Distracția gradaților se transformă în furie, o furie oarbă. Încep să aplice lovituri sub centură celor aflați în apropierea lor, fără discernămât; lovituri ce l-ar fi putut încovoia până și pe legendarul Hercule. Între cei mulți, care icnesc de durere, este și Bert. Durerea este crâncenă pe moment, ca mai apoi să lase loc dezgustului. Stagiul militar poate fi asemuit cu un bazin olimpic, plin cu excremente, ce trebuie străbătut de la un capăt la altul schimbând stilul de
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
numai de el știută. Ca un făcut, de câte ori urma să o încaseze, măcar în parte pe nedrept, ceva îl făcea să zâmbească. Zâmbetul nu a durat prea mult. Prima lovitură a fost crâncenă. Nu și-a dat seama cine a icnit. El, sau tatăl sau? Să-și înfrângă durerea și suferința era una din micile lui pasiuni tăinuite. Așa că a reînceput să zâmbească, de astă dată provocator. I-a fost clar că cel care icnea la loviturile aplicate, era tatăl său
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
și-a dat seama cine a icnit. El, sau tatăl sau? Să-și înfrângă durerea și suferința era una din micile lui pasiuni tăinuite. Așa că a reînceput să zâmbească, de astă dată provocator. I-a fost clar că cel care icnea la loviturile aplicate, era tatăl său. Ca într-un fel de nebunie, Albert își dorea să tot fie lovit. În schimb, pentru tatăl său bătaia asta, în surdină, devenea apăsătoare: - Nu plângi?! Tu-ți dumnezeii mătii! - Nu plâng, mă! Dă
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
căruia se alesese cu porecla. Adeseori, chiar încercam să-l imit, mai ales când împingeam la roata carului plin cu cartofi, fân sau lemne, însă niciodată nu-mi ieșea ca lui moșu’ Hobza, avea el un farmec al lui când icnea așa. I se mai spunea și „Hobza-n dârj”, de la sufle- tul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea utilizarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea cîinele lui de suflet. Vlăduț era un
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
Gheorghe Costea, zis Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
să îi ajut pe ai mei, încercam să-l imit, mai ales când împin¬geam la roata carului plin cu cartofi, fân sau lemne, însă niciodată nu-mi ieșea ca lui moșu’ Hobza, avea el un farmec al lui când icnea așa... I se mai spunea și „Hobza-n dârj”, de la sufletul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea întrebuințarea forței fizice. Ca orice cioban de meserie, moșu’ Hobza își avea câinele lui de suflet. Vlăduț era un câine
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
țăpoiul maldăre uriașe de fân, pe ca- re le căra apoi în spate sau le dădea pe claie; căra pe umăr cele mai grele țăndări de lemn; umplea cu vârf telteul cu cartofi și-l sprijinea pe burta ițită; împingea icnind ca moșu’ Hob- za, tatăl ei, la roțile carului, după ce insista să-l umple ochi cu saci cu cartofi pe care tot ea-i căra în spate - toate astea doar-doar i s-o face rău și o lăpăda, se gândea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Gheorghe Costea, zis Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Gheorghe Costea, zis Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii:- Hooobza!A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
stomac îmi umpluse tot aparatul digestiv cu intenția de refulare. Reușesc să ajug în baie. Mă apucase toate transpirațiile, eram lac de apă. Simțeam că mor. Mi-am fixat bine mâinile de marginea vasului de WC și am început să icnesc. Nu mă durea nimic, scoteam doar scârba aia din mine. Nu știu cât am stat acolo, cred că a ieșit tot ce mai era în stomac și din ziua precedentă. Când am plecat din baie, eram sfârșită, aveam o senzație de leșin
UNGHIA CHIREI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366189_a_367518]
-
e băbuța, că-ncep s-o cred și eu ce spune, când știu prea bine că minte de-nghață apele” și, ca să nu care cumva să-i observe vreunul zâmbetul din colțul gurii, își scoase batista din buzunarul hainei, se tamponă, icnind de „durere”, pe frunte și pe fața plină de broboanele, care-i ieșeau datorită vinișorului de fragă aleasă, fiind scos de razele unui soare de tomnă caldă... cum nu mai fusese de mult prin locurile astea. - Bine c-ai venit
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
gură cu un boț de mămăligă și se puseră pe așteptat scobindu-se în măsele cu paie rupte din mătură. Cum lucrurile păreau că trenează, domnul Aristide, pârjolit fiind de sete după carnea sărată, luă o hotărâre eroică. Se ridică icnind de la masă, coborî din nou la beci și când a revenit, în mână aburea, de mai mare dragul, un clondir cu vin, iar din gâtlejurile invitaților ieșiră horcăieli de bucurie, semn că, până atunci îi încercaseră și pe ei chinurile
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Iancu Vale IARNA CA UN GÂND ION IANCU VALE E iarnă se aude îngroșându-se gheața sub lumina ce se sparge în cioburi cenușii. Aerul vibrează și taie ca sfârcul de bici iar copacii , sfeșnice cu luminile stinse, se aplecă icnind peste sângele limpede al pământului încremenit în izvoare. Cerbii își pierd fără soroc podoabele amestecându-și mugetul disperat cu cel fără de margini al zăpezii. Corbii își frâng zborul, pete negre pe omătul mototolit de vânt și puii lor mor în
IARNA CA UN GÂND, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346637_a_347966]
-
De i-ai făcut să simtă năprazna pân la os I-ai sechestrat în case și i-ai ținut zălog Să-și sugă de sub unghii ca ursul în bârlog Te-ai înrăit lovind cu fruntea în fereastră Și-au degerat icnind mușcatele în glastră Ai dat drumul la lupi să iasă-n drumul mare În haite adunați, să urle a-nfometare Ai pripășit tot nordul cu oastea lui de ger Hain să se împlânte în blândul nostru cer Te-ai prăbușit în
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
Acasa > Strofe > Comic > SOLSTIȚIUL Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Anul ăsta, solstițiul de vară A căzut zgomotos într-o seară Pe-un pământ supraaglomerat Ce-a icnit, a gemut, a oftat Declarând unor oameni de bine: "E solstițiul prea greu pentru mine, Aș vrea ziua și noaptea egale Să le văd în amurg la taclale, Permanent echinocțiu să fie, Doar așa e în democrație." Dar cu toții vedem
SOLSTIȚIUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352166_a_353495]