493 matches
-
Deal din cotiga cărui Stolojan se vede Parlamentul. Poate chiar cel european, că altfel n-ar zbura Flutur prin floarea țării, cu grăbirea întoarcerii în activitate. Cărare, "Cărăruie care suie-n vârf de munte", cu afișe de pe spinarea telegarului central, icnește a răzbunare mai ales că vasluienii n-au nimic eligibil pentru că Europa nu-i de nasul lor... Politicul țâcă nu-i prea învățat cu tărbaca și mârâie-n barbă că s-a băgat unde-i ia foc hardughia și rămâne
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
abia mă vezi când eu mă fac covrig, Hai, trage zăvorul că mi-e frig! Și i-a deschis băiatul. Noroc și seara bună! Noroc! Dar unde-i ploaia? A stat... Nu vezi că-i lună! Și viermele, în hohot, icni în râs pe prag: Dar stai, nu-nchide ușa, căci după mine trag Un vechi și bun prieten, un șoricel, din pod. Sunt eu! Dar unde-i cartea? Ia dă-mi-o să ți-o rod... Și apoi să dăm
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
colții de fiară gata să sfâșie. Muniție nu mai avea. Trase cuțitul de vânat mistreți, din cizmă, și se-ntoarse... Când a simțit labele de dinainte pe umeri și răsuflarea caldă a câinelui în ceafă, s-a răsucit... câinele a icnit, dar, colții i s-au oprit în beregata lui. Un șuvoi de sânge cald, din gura câinelui îi scăldă obrajii și, simți că-l îneacă. Peste o clipă, frumosul animal încovrigit, călare pe Ichim, care îl strângea cu ultima picătură
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
alte cauze, ca să nu se iubească chiar deloc. Turnătorul nostru din dormitorul A era bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul B, care țipa înainte să fie bumbăcit, niciodată. Într-un fel, ne mândream cu turnătorul nostru. Turnătoria din armată e o instituție veche, cu istoria și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chiuvetă două castroane de tablă pe care le clătește În țârâiala chiuvetei. Pâine nu ne-a dat prin cap să luăm, și linguri, eh, nici d-alea n-are muta... Sprijinindu-se cu podul palmelor de peretele din spatele aragazului, Steluța icnea strângând lingura aia În mână. Trebui să tragă zdravăn Laur ca să i-o smulgă, ferindu-se din calea lui Andrei care o ghida cu mâinile Încleștate de șolduri pe drumul icnelilor și nechezăturilor punctate de gâfâielile lui. Dar mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu părințelul În recunoaștere pe teren, cu Pepino și Florinel În urma noastră, să constatăm ravagiile și să Îndreptăm ce mai poate fi pus la loc. Steluța se zguduia de plâns În bucătărie cu capul pe masă, roșie ca racul și icnind din toți rărunchii, cum n-apucasem Încă s-o văd. Ai fi zis că i-a luat foc casa dimpreună cu Pepino și Florinel. Era ca beată de disperare și se zbuciuma și zbiera de una singură acolo și rochia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot mai adânc În povestea aia căznit ortografiată, de o naivitatea sentențioasă și Înlăcrimată. Vreme de o săptămână am scris șaisprezece articole tratând aceeași temă din perspective convergente. Era un leac imemorial, pe care-l recunoșteam pe măsură ce mi-l administram icnind și zguduindu-mă de plâns ca de friguri peste foile de hârtie. Era o Îndeletnicire la fel de inutilă ca zbuciumul și foiala mea prin lume, reușind tot mai anevoie să mă mențină pe linia de plutire. Ca și altădată băteam apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i cheltuim, rânji candid lungind gâtul spre ea și ridicând mâinile. Parcă ar fi dat s-o Îmbrățișeze, dar Neli se băgă pe sub mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se luptară și se hârjoniră și cărându-și ghionți zdraveni În coaste. Să nu dai cu stânga! o somă Laur doar pe jumătate-n glumă. Știi ce tare dă cu stânga aia? Îmi spuse după ce se liniștiră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vad desfășurătorul efortului său. Așa, o lovitură, dar toporul a intrat pe jumătate. Acum întoarce chestia și izbește în butuc cu muchia toporului. Mai trebuie o dată. Acum s-a despicat. Jumătățile de butuc trebuie înjumătățite. Boc, trosc. Vecinul fluieră și icnește. Adorm dar ochii mi se deschid pe dinlăuntru și pătrund în lumea visului. O mașină vrea să întoarcă pe la poarta vecinului. Acesta aleargă cu toporul, sparge parbrizul și dă să-i spargă și capul șoferului. Ah... mă trezesc speriat. Beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și salveze viața, pisica printr-un efort concentrat și-a înfipt cu putere, brusc, dinții ascuțiți în palma șintărului. Acesta, luat prin surprindere și urlând de durere, a prins fulgerător animalul cu ambele mâini, l-a ridicat deasupra capului și icnind din toate măruntaiele l-a repezit cu o forță turbată spre pământ. Puterea izbiturii a fost atât de violentă, încât pentru câteva secunde pisica a rămas inertă pe solul uscat, presărat cu pietriș. Un firicel de sânge se scurgea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în peronul acela al unei gări, gara Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea, iar oamenii în jurul ei se agitau neîncetat, strigau unii după alții, icneau ridicînd saci, se pupau, asudau cumplit și mîncau pîine cu brînză și ceapă. În acel moment, văzuse doi pantofi negri, proaspăt lustruiți, care se opriseră în dreptul ei. Tînărul se prezentase, îi ceruse permisiunea să stea de vorbă cu ea, iar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai dureroasă decît aceea de a nu putea să te înfățișezi așa cum ești! Mă răsucesc în aceste contradicții, zilnic, preocupat de dezacordurile cu mine însumi și cu lumea. Ochii mei sînt albaștri, dar sufletul, deseori, cenușiu. Bocetele mătușii Aneta sînt icnite, întretăiate de sughițuri. Ține mîinile împreunate pe creștet și se frămîntă dintr-un colț în altul al grădinii. Cînd vine lîngă sicriul mamei stă într-un picior: celălalt îl ține îndoit ca berzele. Lucica crede că mătușa Aneta exagerează în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am nici o lețcaie în buzunar ca să fi plătit clopotarii Sătmarului...! Moartea observă că arabescurile mânerului seamănă cu niște cârpe: încercă să-și tragă înapoi mâna de pe cuțit, dar pânzele cleioase i se înfășurară pe degete precum fâșiile de pe trupul muribunzilor. Icni, se smulse și sări în apele Someșului bolborosind printre reziduurile orașului și cioturi de rădăcini. Poetul local țâșni de pe bancă fredonând: "De la crâșmă am venit... Tra la la ... Din pământ ne naștem În pământ ne vom întoarce... Tra la la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tăcere. O tristețe nemăsurată i se întipărise pe chip. — O sssă-i spun, a murmurat. O sssă-i transmit tot ce vvrei... Dar... dde fapt... nu vrea ssă te vadă accum toc-mai ppe tine, care i-ai ppre-ves-tit în scris accidentul... Am icnit de groază, a fost un icnet aproape ca un horcăit, și mi-am dus mâna la gură, înspăimântată: cum de nu-mi dădu sem seama de la bun început? Am simțit că-mi seacă pe loc ochii, cuprinși de o fierbințeală
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în canadiene colorate, una galbenă și una roșie, alergând prin zăpadă și trântindu-se pe spate în troiene, înțepenind acolo, ca niște mane chine de plastic fără viață, peste care continua să se prăbușească un puhoi de fulgi. Doamna Ionescu icni speriată, își spuse că fetelor li s-a făcut rău, se gândi chiar să dea fuga la supermarket și să roage pe cineva de acolo să cheme o ambulanță. Apoi însă, tot uitându-se prin ochelari la ele cum zăceau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
intrat în mare după Anda? Bobo continuase să tacă mult timp, cercetând-o prin pleoapele lui pe jumătate căzute. — Ce vrei să-ți spun? răbufnise el într-un târziu. Ccă de atunci nu sse mai știe nimic ddespre ei? Clara icnise, simțind că nu mai are aer, și se lăsase moale pe taburet. — Sau vvrei să-ți spun ccă a rămas schilodit pe viață, și fizic și psihic, și trăiește cca un pustnic în această casă, în ddosul unei uși, la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și se Îndreptă Înapoi spre ușa camerei mortuare. La câțiva metri de ea, se opri brusc, se uită În jur, surprinsă parcă să se afle unde era și alergă spre o chiuvetă lipită de peretele din spate. Vomă violent și icni de mai multe ori până să se calmeze, stând cu brațele sprijinite pe chiuvetă, aplecată deasupra ei, gâfâind. Îngrijitorul apăru cât ai clipi lângă ea și-i dădu un prosop alb de bumbac. Ea Îl luă cu o Înclinare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acuma pui pariu că numai prostii și măgării îți umblă prin creierii ăia ai tăi. Madam Ivenița mi-a povestit dă mai multe cazuri care a auzit ea dă la oameni." " Si câstigase vreunu' dân oamenii ăia la loto?", face icnind a râs cetățeanul. "Nu, bă, nu. Adică nu știu. Da' scosese pă mulți din necazuri, nu mai fă tu caterinci d-astea proaste, fraiere!" Dădu din cap a pagubă, luând termosul și îndesându-l în geanta ei voluminoasă: "Da' acu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ricoșă de toc, izbindu-l direct în față, iar cu urechea aceea metalică chiar la rădăcina nasului, taman când se apleca iute, părându-i-se că a văzut tocmai în acea clipă fatală unul din obiectele căutate cu atâta sârg. Icni scurt și-și cuprinse mutra în palme. Simți cum sângele călduț i se prelinge printre degete. Își depărtă mâinile, uitându-se la ele zdruncinat, clipind des din felinare, înlăcrimat de durere. Își vârî mâna în buzunar și scoase de acolo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Corect!", aprobă candid Anton. Tot agitându-se, nea Vasile ajunse pe lângă tomberoanele de gunoi. Cu toate că era transportat de un vădit avânt patriotic, zări cele două sticle dosite de Petrică. Se opri din nobilul puseu oratoric cu ochii holbați la ele. Icni uluit ca de o mare minune: Ia uite, ia!". "Ce-i, bre?", se interesă colegul. "Uite, dom'ne, uite! Sticlele, poftim!" "Păi, alea nu-i sticlele mata? Ce te miri așa?" "Ale mele-i, da-i pline." Anton îl privi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
perete apăru, scris frumos, cu majuscule, următorul îndemn: "BABO, IEȘI LA PENSIE!". Până și virgula o făcuseră vitejii mei! Madam se holbă de am crezut că să-i sară ochii din orbite. Mâna îi coborî de la gură până în dreptul inimii. Icni scurt: "Mi-i rău!". Imediat pe perete apăru un nou mesaj: "NU VEZI ÎN CE HAL AI AJUNS?". Se prăbuși pe fotoliu și trase un gât sănătos de cafea. Cafea își închipuia ea că ar mai fi, însă nu mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în stomac, gol care crescu cât ai clipi, mistuitor, scoase mâna din buzunar, avea ceva ce sclipi o clipă în mână, pentru el nu mai avea acum nici o importanță ce, și se repezi cu tot corpul în malul acela care icni, scoase un guițat ascuțit și se prăvăli pe o parte. Nici nu se uită la cel căzut, nici nu l-ar fi văzut, golul se răspândise în întreaga lui ființă luând locul la ceva nedefinit care se dărâmase cu zgomot
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu lumina coborâtă acum, ca sâmburele unei candele. Necunoscutul îl lăsă ca să cadă pe un scaun și ieși afară fără să mai scoată nici un cuvânt. Se auziră apoi niște zgomote de bușteni rostogoliți urmați de toporul care începu să cadă icnit pe lemn. Omul se uită prin încăpere curios. Se vedea că este o casă de burlac. Un singur pat lung, neasemuit de lung și îngust ca a unui marinar, acoperit cu o cuvertură țesută în casă, se profila pe latura
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se lăsă o liniște de mormânt. Bobocii clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența masivei învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai însemnată. Când o auziră vorbind parcă nu era glasul ei: Luana Leon, vino aici. Timpul se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]