234 matches
-
sunt mute ca idolii păgâ‑ nilor pentru că orice scriere care se citește în timp ne povestește (cu ajutorul imaginilor) venirea lui Isus, miracolele Fecioarei și luptele sfinților 89. Împotriva acestui uz al icoanelor a apărut o mișcare cunoscută sub numele de iconoclasm, despre care am amintit anterior, inițiat în anul 730 prin edictul împăratului Leon al III‑lea, mișcare care era de fapt expresia subînțe leasă a disputelor care în cursul anilor au apărut între biserică și stat pe când pe tronul Constantinopolului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
al III‑lea, mișcare care era de fapt expresia subînțe leasă a disputelor care în cursul anilor au apărut între biserică și stat pe când pe tronul Constantinopolului au urcat împărați originari din Armenia și Siria, prin tra‑ diție predispuși spre iconoclasm; în plus creștea și influența militară a islamu‑ lui a cărui religie tindea spre o artă pur decorativă, ornamentală. Mănăsti rile au fost în mare parte închise și monahiile au fost obiectul unei persecuții crude; s‑a ajuns să se
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
și obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora a abrogat edictele iconoclaste. În perioada iconoclasmului, iconodulii au fugit de la Constantinopol spre țări deschise și libere: în Arme‑ nia, Grecia, Spania, Franța, Germania, Italia, ceea ce contribuia la răspândirea artei bizantine. La Roma, unde papii ofereau azil politic refugiaților, erau în acea epocă zece mănăstiri cu numeroși
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
la pictura imaginilor; în arta bizantină; acest lucru înseamnă un reflex bogat în arta icoanei și o ordine riguroasă sistematică în toate manifestările sale. Ținând cont de influența artei populare care s‑a dezvoltat în primii doi ani după sfârșitul iconoclasmului, ca și de faptul că în timpul iconoclasmului baza artei bizantine era continuată în ascuns în multe țări periferice ale impe‑ riului, pictura icoanelor a fost pusă pe al doilea plan fiind înlocuită de neocla‑ sicismul tradițional al artei eleniste. Vom
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
lucru înseamnă un reflex bogat în arta icoanei și o ordine riguroasă sistematică în toate manifestările sale. Ținând cont de influența artei populare care s‑a dezvoltat în primii doi ani după sfârșitul iconoclasmului, ca și de faptul că în timpul iconoclasmului baza artei bizantine era continuată în ascuns în multe țări periferice ale impe‑ riului, pictura icoanelor a fost pusă pe al doilea plan fiind înlocuită de neocla‑ sicismul tradițional al artei eleniste. Vom vedea că maeștrii din Grecia au fost
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
am văzut cum Estul invadează Vestul și Sudul - Nordul, cu și mai mare forță spirituală, cu și mai mult avânt ideologic că până acum. Ne vom închină la zei-elefanți androgini și la profeți fără chip. Istorică succesiune dintre iconism și iconoclasm o vom consumă accelerat, ca pe modă la pantofi. Vom fi când zen, cănd tao; când Ghandi, cănd Mao; vom face aikido ca să ne prelungim apetitul sexual și kamasutra ca să slăbim. Îi vom persecuta pozitiv pe cei cu pielea închisă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
descoperit prin Iisus Hristos, e dovada cea mai categorică împotriva celor care vor să demonstreze că Biserica ortodoxă n-ar fi decât o prelungire a păgânismului ascuns sub aspecte creștine. În lupta cruntă împotriva statuilor, care e cu mult anterioară iconoclasmului, era același popor grec, care le adorase până ieri, iar astăzi le vedea deșertăciunea. Nu era un act de barbarie anticulturală, cum e acuzat cu superficialitate creștinismul, ci un act de supremă lepădare de minciuna religioasă reprezentată în marmură. Nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unei asemenea erori se observă cel mai bine în procesul impunerii cultului icoanelor. Nu întâmplător, evenimentele romanului coincid cu convocarea celui de-al Doilea Conciliu Ecumenic de la Niceea (787 d.Hr.), când Biserica Creștină a adoptat definitiv doctrina amintită, respingând iconoclasmul ca erezie. Desigur, ar fi impropriu să afirmăm că Mihail Sadoveanu sau Kesarion Breb ar fi fost iconoclaști. Creanga de aur nu condamnă concepția iconodulă ca atare, dar înregistrează efectele negative ale fetișizării fenomenalului (icoana) în detrimentul a ceea ce este semnificat
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trecerea spre mitanaliză și constă în omologiile structurale cu un mit fundamental; mitanaliza se deschide spre o sociologie a cunoașterii și presupune studiul, într-o succesiune dată, a miturilor esențiale, de la Prometeu la Hermes, pe fondul afirmării deconstructiviste a pluralismului. Iconoclasmul religios, ca interdicție de reprezentare a imaginii divine, ca substitut al eidolon.-ului, este dublat de modalitatea de a căuta adevărul cu ajutorul unei logici binare, moștenire a Antichității grecești, pe linie aristotelică. Acest moment este urmat de un altul, reprezentat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc de recuperare a valorii imaginii și chiar a funcției sale simbolice, care se bazează pe un proces de remitizare, de depășire a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este aruncată În fântână. Fiind surprins de oameni, evreul Își recunoaște păcatul și se botează etc. <endnote id="(136, p. 36)"/>. Atestarea legendei În Bizanțul secolului al IX-lea ne sugerează faptul că motivul iconocidului este organic legat de fenomenul iconoclasmului. În primele decenii ale secolului al IX-lea, În spațiul bizantin, dar mai ales În Constantinopol, iconodulii erau persecutați și surghiuniți, iar icoanele erau sparte sau arse. Abia În anul 843, În prima duminică a postului Paștelui (comemorată până astăzi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mihail al II-lea că i-a persecutat pe creștini și le-a ușurat soarta evreilor, pentru că „Îi iubea și Îi stima mai mult decât pe alți muritori” <endnote id=" (136, p. 13)"/>. Foarte probabila Întrepătrundere dintre fenomenul istoric al iconoclasmului și mitologia evreului iconocid ne face să ne gândim nu numai la percepția tradițională a creștinului privind antipatia evreului față de imaginea lui Isus pe icoană, dar și la cea privind antipatia evreului față de icoana Însăși. Alți străini iconocizi Protagonistul acestui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
822, p. 579)"/>. În fine, dom nitorul moldovean Ilie Rareș (1546-1551), convertit la islamism și devenit Iliaș Mahmet, nu doar a călcat În picioare „crucea pe care jurase”, așa cum am văzut mai sus. În letopisețul său, egumenul Eftimie atestă și iconoclasmul domnitorului „turcit” : „Sfintele icoane, chipul lui Hristos și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților le numea idoli, el care era idol al necredinței și prieten cu Diavolul” <endnote id=" (822, p. 583)"/>. La Mănăstirea Neamț există tradiția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ele vor sprijini noua teorie a puterii și a guvernării basileice, prin planul aferent cu privire la oíkonomía creștină. Teocrația bizantină va fi supusă ulterior unor probe de relegitimare, în două momente distincte, secolele VIII-IX și XIV, respectiv iconoclasmul și isihasmul. Pentru că ambele mișcări au avut un suport instituțional, au ajuns să fie adevărate confruntări de putere în spațiul public, mai ales la nivelul discursului, textual și vizual; de aceea, problema imaginii tinde să rămână în cercetarea de față
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în context). Mai târziu, în imperiul bazileic, acest "plan" va fi integrat parțial, prin reformulare și adaptare la gândirea creștină, atât de "marii fondatori" - Constantin I, Theodosiu I, Iustinian I −, cât și de textele argumentative din perioada mai târzie a iconoclasmului și chiar a isihasmului. Faptul în sine reprezintă, în cheie istorică, a doua etapă majoră în revalorificarea moștenirii lăsate de lumea cetăților grecești (după ce latinii integraseră întreaga cultură a Eladei la baza propriei civilizații), dar deschide și o lungă perioadă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ideatică realizată de iudeo-creștinism, cât și pe cea morală: Conceptul teologic a "ceea ce este adecvat naturii divine" [la Xenofan, Euripide, Platon, Cicero, n.n.] a trecut mai apoi la Părinții Bisericii, care l-au transformat într-un stâlp al teologiei creștine. Iconoclasmul se fondează pe faptul că orice figură, și în special o figură umană, o figură făcută de mâna omului, este o necuviință și o blasfemie. (Besançon 27)43. Iată un dublu atac iconoclast - grec și vetero-testamentar − asupra reprezentării divinității, cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
câștig de cauză mai curând reprezentării iconice, în detrimentul celei icastice (fidele realității, cum am discutat anterior). Integrată fără rezerve de ideologia imperială în politicile sale de (auto)reprezentare, această concepție va rupe legătura în cele din urmă (dar târziu, după iconoclasm) cu naturalismul antic și va impune o grafie simbolică a corporeității christice și a "unsului" său, basileul, radical și în mod deliberat concepută diferențiator (așa cum se vede în imaginile care prefațează de fapt această carte). Pentru o lungă perioadă însă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
monoteismului ebraic, una din cele mai coerente și mai puternice reabilitări a imaginii divinului, dar se realizează totodată și o reconfigurare a structurilor imaginarului medieval. III. Oíkonomía creștină În timpul celor două crize religioase (dar și politice), iconoclasmul și isihasmul, s-au aflat în centrul dezbaterii atât problema imaginii naturale, cât și gestiunea destinului imaginii "artificiale"; implicit, conceptele eíkōn și oíkonomía − cu relevanța lor, deja subliniată, pentru imaginarul medieval de inspirație bizantină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
rămâne indiferente la consecințele riscante; scrierile teologice ulterioare și întregul efort de persuasiune, ceremonialul religios, scenografia sa, toate mărturisesc o atenție specială acordată refacerii imaginii lor publice și a relației dintre ele, necesare, dar, cum se știe, în continuare dificile. Iconoclasmul bizantin și, mai târziu, reforma spirituală isihastă se dovedesc așadar a fi fost ghidate în abordarea exegeticii biblice și a surselor evanghelice nu doar de spiritul purist al unor elite. Ascunse de interfața polemicii de ordin dogmatic, s-au confruntat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un mileniu, la "uitarea" Romei. Roma, la rândul ei, avea "să uite" Bizanțul. Ruptura din secolul VIII fusese însă provocată de alianțe complet diferite. Pentru că în timpul crizei icoanelor partida monahală a avut ca scop principal menținerea oikonomiei imaginii christice, în defavoarea iconoclasmului imperial, Vaticanul, aliat cu ea, a căutat să adauge la miza teologică a conciliilor răsăritene și una politică: emanciparea de instituțiile constantinopolitane. Totuși, cum puterea spirituală și cea temporală au fost permanent menținute în capitala orientală într-o unitate politică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
implicit cu efectele pe care le-a creat pentru manifestarea și pentru reflectarea în imaginarul colectiv a politicului creștin (un set de valori și scopuri comune, fundamentale pentru organizarea imperiului). Teologia icoanei (altfel spus: filosofia creștină a imaginii) ajunge în timpul iconoclasmului, pentru prima oară în gândirea monoteistă, la rădăcina vetero-testamentară a interdictelor dogmatice; acest lucru se petrece după ce iudeo-creștinismul depășește anumite dificultăți moștenite din gândirea greacă și din speculațiile de ordin ontologic asupra opiniei (dóxa), mímēsis-ului și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Patriarhul (din aceeași grijă pedantă de a nu omite, dar nici de a admite vreun alt punct de vedere). Aceste fragmente sau Întrebările (Peuseis, repertoriate în Antirretice de către Ostrogorsky) sunt opera basileului Constantin V, fără îndoială un veritabil teoretician al iconoclasmului, care s-a înconjurat de teologi foarte competenți. Această gândire iconoclastă se poate defini la rândul său drept o concepție non-oikonomică a imaginii naturale, ceea ce e posibil să-i fi provocat în mare parte eșecul. Confruntarea s-a desfășurat și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de tip sofistic, și nici de o disjuncție definitivă între normele ideale și spațiul social, ci, dimpotrivă, de un model de mediație, inseparabil de traseul cuvântului divin în împlinirea istorică a Parusiei (Mondzain 26), o soluție, în dezbaterea doctrinară a iconoclasmului, de conciliere a puterii spirituale cu cea temporală. Dată fiind politica iconoclastă a basileilor militari (sau împărații-generali, care proveneau din zonele cele mai expuse influenței culturilor aniconice, de la granițele orientale), instituția puterii a dus, în folosul propriei imagini și al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]