288 matches
-
criticului „Junimii”. încercând o comparație cu momentul 1963, rolurile au fost în 1988 inversate: L. Rusu a căutat să îl reabiliteze pe Maiorescu și încă foarte mulți i-au fost potrivnici, pe când, un sfert de secol mai târziu, un demers iconoclast al lui Al. Dobrescu era și el criticat aproape unanim. Avocatul se transformă în procuror, iar jurații au de fiecare dată o atitudine potrivnică apărătorului, respectiv acuzatorului. Se constată metamorfozarea țapului ispășitor în idol și a idolului în țap ispășitor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
artă pur decorativă, ornamentală. Mănăsti rile au fost în mare parte închise și monahiile au fost obiectul unei persecuții crude; s‑a ajuns să se taie mâinile acelora care aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con‑ serve spiritualitatea sa. Pictând pe Cristos spuneau: arătăm doar natura sa umană dat fiind că cea divină nu se poate reprezenta. Pentru Biserica orienta‑ lă în schimb, posibilitatea de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
lor militare. E de ajuns să ne gândim în acest sens că pe monede în locul imaginii lui Cristos, era inscripționată imaginea lui Basilius sau a fiului său și a tatălui său. 8.2. Începând cu secolul al IX‑lea Mișcarea iconoclaștilor nu a reușit să înfrângă dorința și obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
IV‑a din regatul vechi, se numărau printre cele mai frumoase lucrări ale artei egiptene 91. Trebuie făcută acea referință întâi la analogia dintre cuvânt și imagine, așa cum a fost ea stabilită de apologeții sfintelor icoane în lupta lor împotriva iconoclaștilor. Iată ce ne spune sfântul Ioan Damaschinul: apostolii l‑au văzut întrupat pe Cristos (...) și i‑au auzit cuvintele și noi dorim să vedem și să au‑ zim, spre a căpăta fericirea Domnului. Ei l‑au văzut față în față
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
douăzeci de luni; și-a petrecut apoi viața în rugăciune și post, pocăindu-se și făcând acte de generozitate, suferind persecuții și fiind gonită, în cele din urmă din Constantinopol; împărăteasa Theodora, soția lui Theophilos, sprijinitoare a iconodulilor, inamică a iconoclaștilor și a ereticilor [mai cu seamă a pavlichienilor]; a fost silită să abdice și - după unii istorici 195 - să se călugărească; alți cercetători susțin că în mănăstire au intrat - după abdicarea Theodorei - sora ei și alte patru fete, nemăritate, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un dat, orice încercare de contestare, de punere la îndoială din partea elevilor devenind inutilă și ilegitimă; de aici imposibilitatea unei reacții prompte și adecvate din partea profesorilor în anii de după decembrie 1989, profesori care au fost luați prin surprindere de comportamentul iconoclast al elevilor. După căderea comunismului, câmpul educativ școlar pare a avea alte constante: ▪ Paradoxal, un invariant îl constituie fluiditatea granițelor care îl delimitează, "relativizarea" constantelor care îl configurează. ▪ Poate cea mai importantă modificare este aceea care a produs mai mulți
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și deosebit de fertile. Vladimir Streinu nu poate fi judecat riguros decât prin contemplarea simultană a vastului său șantier de creație critică ce înglobează - cu omisiuni inerente - întreaga literatură română modernă, de la eruditul Al.I.Odobescu și "olimpianul" Maiorescu și până la iconoclastul modern Marin Sorescu. Ca și în viziunea marelui său contemporan G. Călinescu, și pentru Vladimir Streinu literatura română reprezintă o realitate spirituală, configurându-l totodată ca personalitate creatoare. Odobescu, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Coșbuc, Macedonski, Hogaș, Arghezi, Sadoveanu, Blaga, Bacovia, confrații
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
sau alta, însă o atentă cercetare a textelor produse în acea perioadă ne dovedește ceva mai mult decât atât. Apelul la Tradiție se face acum odată cu o conștientizare atentă a instrumentelor minții care sunt implicate în tentativele interpretative. La Sinodul iconoclast din 754 a fost expusă cea mai bine elaborată expresie a respingerii noțiunii de icoană. Textul adoptat la Sinod are ca autor pe Constantin V Copronimul, și dovedește că efortul de a aduce argumente ce să împlinească rigorile discursului rațional
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
împlinească rigorile discursului rațional devine foarte important. În tratatul său, Constantin susține că o icoană în realul sens al cuvântului ar trebui să aibă aceeași natură cu cel pe care-l reprezintă, trebuind să-i fie consubstanțială. Din această cauză, iconoclaștii recunosc doar Euharistia ca icoană a lui Hristos. Se descrie astfel diferența esențială în modul de înțelegere al iconicului. În timp ce pentru iconoclaști nu se poate considera ceva a fi ca icoană decât dacă este identic cu prototipul, astfel fiind exclusă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Celui ce este mai presus de orice vedere și înțelegere, iar pe de altă parte se tinde către confuzia celor două naturi ale lui Hristos celui întrupat, a naturii Lui divine și umane. Acest din urmă aspect conducea către acuza iconoclaștilor că susținătorii icoanelor ar eșua până la urmă într-o formă de monofizi- tism, adică susținerea unei unice naturi în Hristos, și în acest caz icoana trimite doar la natura umană a lui Iisus. S-a mers până acolo încât, în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
susținătorii icoanelor ar eșua până la urmă într-o formă de monofizi- tism, adică susținerea unei unice naturi în Hristos, și în acest caz icoana trimite doar la natura umană a lui Iisus. S-a mers până acolo încât, în interpretarea iconoclaștilor, reprezentarea iconică a lui Hristos, în măsura în care înfățișează separat doar umanitatea Sa, introduce o a patra persoană în Sfânta Treime. În măsura în care o icoană nu poate reprezenta relația existentă între cele două naturi ale lui Hristos, este cu neputință să reprezinți cu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
relația existentă între cele două naturi ale lui Hristos, este cu neputință să reprezinți cu mijloacele omenești de Hristos cel Întrupat. Se poate intui în acest raționament modelul interpretativ origenist în înțelegerea imaginii, cu temeiul său platonician. Tocmai de aceea, iconoclaștii vor revedea cu mare atenție textele lui Platon, și ale neoplatonismului, dar în aceeași măsură și ale lui Aristotel, din necesitatea de a găsi un eșafodaj cât mai solid tezelor lor. Ba chiar studiul lui Aristotel capătă o importanță crescândă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
veacurilor VII-IX cunoaște o nemaintâlnită fervoare în constituirea unor biblioteci clasice cât mai exhaustive, ca și în conturarea unor cercuri intelectuale în care erau supuse analizei argumentele pro și contra valorii și eficienței reprezentării. Istoria consemnează că la 814 împăratul iconoclast Leon V va însărcina pe Ioan Gramatikos să pună laolaltă toate textele aparținând epocii clasice, care ar fi putut justifica atitudinea sa. Ioan va face mai mult decât atât, va forma un cerc de intelectuali de înaltă clasă în jurul său
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
rațiunii, și nu doar al temeiului oferit de textele Tradiției, este foarte limpede și în rândul iconodulilor, cel mai bun exemplu fiind cel al lui Ioan Damaschin. În prima parte a veacului al VIII-lea, Ioan scrie trei tratate împotriva iconoclaștilor. Ceea ce caracterizează maniera de discurs a acestor texte este grija deosebită pentru forma argumentativă, logica formală a lui Aristotel constituind fundamentul dialecticii lui Damaschin. Chiar când autorul bizantin își propune o clarificare inițială a noțiunii de icoană o face prin
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sesizat decât pe fondul „pozei” romantice, al cărei grotesc îndeamnă la diferențiere și revoltă: a citi unei femei frumoase un poem cu voce afectată atrage după sine „râsul cel mai abject”, „urletele cele mai sinistre”, acestea fiind, în viziunea poetului iconoclast, „cel dintâi act poetic la care voi adera fără nici o rezervă”. Locul în care efervescența ideilor dobândește consistență estetică deplină este Castelul orbilor, poem al călătoriei onirice, al metamorfozelor și îndrăznelilor imaginative, unde granița dintre vis și realitate dispare în favoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
cei asemeni lui, dacă nu niște mesageri ai mesajului creștin. Închisorile comuniste au fost pline de astfel de viitori mesageri. Ceea ce le dă lor forța rezistenței în fața unui sistem concentraționar de o duritate inumană e tăria credinței în Dumnezeu. Deși iconoclast, eretic pe alocuri (din punct de vedere strict dogmatic) pastor luteran care face elogiul Maicii Domnului și "rostește" predica Rugăciune pentru cei morți -, deși având uneori mesaje contradictorii, prin faptul că-și asumă aceste dezechilibre ("a trecut deja multă vreme
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
originea romană a românilor: o într-un tratat militar, Strategikon (sec. VII), din vremea împăratului bizantin Mauricius, se face prima mențiune despre români; o însemnarea de la Mănăstirea Castamonitu de la Muntele Athos (sec. VIII), face referire la români: "în zilele împăraților iconoclaști, grupuri de pe ambele maluri ale Dunării, folosindu-se de anarhia timpului, așa-numiții Rinchini, și mai ales Vlaho-Rinchini, veniră în Imperiul Bizantin cu femeile și copiii lor, fiindcă nu era nimeni care să li se împotrivească și să lupte cu
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
genevez prin naștere, la fel cum este și regizorul Claude Goretta, cel ce a lansat pe Isabelle Huppert în Dantelăreasa; că Ursula Andress - "bomba sexy" a anilor '60-'70 a văzut lumina zilei la Berna; că "cel mai rebel și iconoclast cineast al noului val francez - l-am numit pe Jean-Luc Godard - este descendentul unei familii de bancheri elvețieni el însuși considerându-se, datorită educației primite, mai degrabă elvețian decât francez - și că marele Chaplin - alias Charlot "vagabondul etern" se odihnește
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
expresiv, gîndirea conceptuală se sufocă sub monotonia clișeelor, tocmai de aceea scrie personal, arțăgos și patetic, cu o vervă care nu numai că nu obosește, dar chiar atrage prin sămînța de scandal pe care o aruncă. Autorul e din familia iconoclaștilor aflați la modă astăzi în Franța, acei rebeli care își fac din revoltă un program și care făgăduiesc, pentru a cîta oară, răsturnarea tuturor valorilor. Din păcate, revolta noilor cruciați e de paradă, răzmerița lor petrecîndu-se în matca curentului dominant
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
labirintic pe sub piramida puterii politice, economice și sociale. Ștrumfii afară din fabrică! are, în pofida titlului simpatic, un aer trist. E limpede, pentru oricine îi întoarce paginile, că încă tânărul autor încheie aici un capitol important al experiențelor sale artistic-existențiale. Turbulentul, iconoclastul, anarhistul Marius Ianuș rămâne în volumele anterioare: Manifest anarhist și alte fracturi (2000) și Ursul din containăr - un film cu mine (2002). Cel de față îl arată într-un format nou, respectabil, cu versuri bune și câteva texte citabile în
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
montare moralizatoare: Împărat și asasin. Eroinei care, într-un frămîntat ev chinez de secol III î.Ch., încearcă să medieze între scop și mijloace, adevăr și principii, ambiție și onoare, Gong Li îi conferă strălucire aparte. Unul dintre cei mai iconoclaști regizori ai cinematografiei japoneze - extrem de novatoare în ultimul deceniu, Soho Ishi, își continuă opera de stilist al crimei tratată în diverse chei de la comic la social. De astă dată unghiul de abordare este cel al forțelor supranaturale. Gojoe (Japonia, 2000
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
coerent, care ne restituie, pas cu pas, istoria apariției și devenirii avangardei românești, într-un mediu cultural care, în ciuda sincronizării impetuoase cu literele europene, rămânea în esența sa unul conservator. Avangarda continuă să se situeze, chiar și după ce potențialul ei iconoclast s-a epuizat, în opoziție cu literatura „oficială”, ceea ce explică și apariția viguroasă a unui al doilea val suprarealist, cel dintre 1939-1945. Revenind la Sașa Pană, trebuie spus că are dreptate Ion Pop atunci când spune că „prozopoemele” sale merită readuse
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
Ardeal și o Bucovină românești. Gestul lui Caragiale de a rupe interdicția impusă de această silezio stampa dureroasă și de a reafirma - cu mijloace literare, dar perfect transparent - dreptul românilor la recuperarea idealului Unirii este, în egală măsură, unul curajos, iconoclast și admirabil. Visul „mândru și frumos” al părintelui Mantu reprezintă o sfidare plină de superbie a constrângerilor de ordin politic în numele libertății de cuget și opinie. Nu este exclus, plin urmare, ca schița Poetul Vlahuță (a cărei a doua parte
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
avut o inițială perioadă de vag "curaj", s-au grăbit a se apropia de presupusul centru dispensator nu doar de rîvnite elogii, ci și de situații administrative la fel de rîvnite. Evitînd carnavalul beneficiilor, Ovidiu Pecican se declară a fi un Outsider. Iconoclast, dar gata a repara nedreptatea, scoțînd în relief meritele ce i s-au părut neglijate, mai tînărul nostru coleg a ales calea presărată cu felurite dezagremente a justițiarului ce intră în impact cu "centralismul" instituționalizat, deloc iubitor de controverse, uniformizant
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]