286 matches
-
degajat pe termen lung, în practica creștină a imaginii, un punct median (deși prost asigurat și mobil, depinzând de paralelogramul forțelor implicate). El ar putea inspira un "tratat de bună folosire a imaginilor pentru uzul tinerelor generații". Este, între deșertul iconoclast și dezordinea idolatră, un fel de strâmtoare pe care după Niceea II au săpat-o, fiecare în maniera sa și succesiv dacă e posibil să-i așezăm într-o linie -, clericii din anturajul lui Carol cel Mare, acei iconoduli moderați
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Spiritualismul absolut este cel care elimină imaginile, iar Occidentul s-a dovedit destul de refractar la extremismele spirituale. Și bine a făcut. Cum explica pe la 820 autorul Antireticelor, Nichifor, patriarhul Constantinopolului, părintele Bisericii iconodule exilat de Leon al V-lea, împăratul iconoclast voia puteri depline, fără a ține cont de o anumită distincție între temporal și spiritual, Imperiu și Biserică. Nichifor vedea astfel în iconoclasm ceea ce am numi astăzi o "tentație totalitară", dublată de un afront la lucrarea divină de mântuire. Ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
individ, ci parte din masă. Nu mai este o ființă rezonabilă, își dezleagă conștiința și-și eliberează delirurile. Decalajul traversează fiecare moment din istoria științelor sau înțelepciunilor. Hughenoții contemporani cu Montaigne, educați și umaniști de altfel, în toiul marelui val iconoclast din 1561, se năpustesc asupra "statuii regelui Ludovic al XI-lea și, ca și cum l-ar fi avut viu în mâinile călăilor, îi tăie brațele, picioarele, iar la urmă capul"37. Alții biciuiesc un crucifix sau o decapitează pe Fecioară. În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aceleași gesturi de curând, la noi, la Moscova, la Praga, la Budapesta, împotriva simbolurilor vizuale ale unui alt despotism? Reflexele idolatriei le alimentează pe cele ale iconoclasmului, dar acesta din urmă pare și mai vivace decât dublul lui inversat. Vandalul, iconoclastul sau insurgentul pentru libertate în funcție de simpatii consideră că nu se pot extirpa amintirile unei legitimități fără a distruge imaginile în care aceasta s-a depus. "Poporul francez nu vrea să mai vadă ceea ce nu mai există fiindcă tocmai l-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
originile ei religioase imaginea artificială din Occident? Ca și cum Părinții bizantini de la Conciliul Niceea II și-ar continua disputa în fața micului ecran, balansându-ne ad vitam aeternam de la o extremă la alta, între teza homo a iconodulelor și teza pseudo a iconoclaștilor. Dacă icoana este sau nu validă, și în ce limite, acesta rămâne nucleul logic al dezbaterilor contemporane despre audiovizual. Cum să înțelegi actualitatea fără să iei față de ea o distanță de cel puțin două secole? Douăsprezece teze despre noua ordine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
originea romană a românilor: o într-un tratat militar, Strategikon (sec. VII), din vremea împăratului bizantin Mauricius, se face prima mențiune despre români; o însemnarea de la Mănăstirea Castamonitu de la Muntele Athos (sec. VIII), face referire la români: "în zilele împăraților iconoclaști, grupuri de pe ambele maluri ale Dunării, folosindu-se de anarhia timpului, așa-numiții Rinchini, și mai ales Vlaho-Rinchini, veniră în Imperiul Bizantin cu femeile și copiii lor, fiindcă nu era nimeni care să li se împotrivească și să lupte cu
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Kahn afirmă că "lumea este împărțită între fanii lui Batman și cei ai lui Superman", iar Joel Schumacher, regizorul filmului Batman Forever, admite: "am fost întotdeauna un fan Batman, deoarece cred că este mai întunecat, mai sexy, mai distractiv, mai iconoclast și mai rock'n'roll într-un anume sens decât Superman". Les Daniels, op. cit., p. 248. 683 Seria este considerată "necrologul super-eroilor" într-o societate apatică, de o moralitate laxă, fără altă metafizică decât interesul personal. Moore și Gibbons (desenatorul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în momentul epitafului meu -, ședea el vizavi de mine în trenul interzonal de Berlin. Nori de fum în compartimentul gol, cu excepția noastră. Era prea rece, era supraîncălzit? Oare încă de pe acum tuna și fulgera împotriva pictorilor fără obiect, asemenea uni iconoclast, sau abia în timpul discuțiilor de mai târziu, de prin cârciumi? Împărțeam deja friptura de miel și pâinea cu chimen? Afară depășeam un peisaj care, sub un strat subțire de zăpadă, se întindea neted fiind: pustiu de oameni, era populat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
formează un lanț de fier din metafore, dar nici nu-i lipsește viziunea condensată, simptomul noii structuri. Dar poetul nostru Își va da Întregul voltaj pe terenul romanului. Prezic: poate că vreun critic musculos nu va renunța să sublinieze că iconoclastul nostru Întâi a reprodus și apoi a spart vechile tipare; dar el va trebui să admită fidelitatea științifică a copiei. Ricardo e o promisiune argentiniană; povestirea sa despre contesa de Chinchón va uni cufundările arheologice cu spasmul neofuturist. Această trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi vreo abreviere, gen Vagoane România?“ „Nu fi iconoclast! Nici vorbă de-așa ceva!“ Era moartă după asemenea cuvinte, rare, delicioase, aproape parfumate. Le folosea de fiecare dată când se simțea bine, iubea sonoritățile lor ample și înfoiate: foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană numai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
singure stăpâniri", idee care trădează dezideratul unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez iconoclast și anti-eclezial -, nu e de mirare că a accentuat dimensiunea religioasă. Samuil Micu, scriind Istoria... din 1805 în calitate de ieromonah al Mănăstirii Sf. Treime din Blaj, fixează momentul creștinării poporului român începând cu secolul I. Iată ce scrie în Tomul al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în istoria universală. In împrejurări extrem de dificile, Românii și-au îndeplinit cu toate acestea misiunea de apărători ai civilizației apusene" (ibidem, p. 23). Acestea constituie, considerăm, elemente suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de răspântie care marchează ceea ce T.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu un angrenaj intertextual care a definitivat tranziția de la internaționalismul proletar la naționalismul socialist. Între paradigma rolleriană a anilor '50 și discursul vehiculat prin noua generație de manuale (în special edițiile din anii '80), diferențele sunt radicale. De la un discurs iconoclast care destrăma fibra naționalistă a conștiinței istorice românești s-a ajuns la completa recuperare și asumare a tradiției naționalismului autohton. Această diferență substanțială crescută între formula inter-(și anti-)naționaliste a memoriei românești și cea național-comunistă justifică denominația de "revoluție
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de stat comunist. Noua formațiune politică ridicată la cârma revoluției, cu titulatură salvaționistă, nutrea mai curând planuri reformiste înăuntrul sistemului decât gânduri revoluționare la adresa sistemului. Declarațiile la televiziune din primele zile de la preluarea puterii relevă intențiile de domolire a radicalismului iconoclast la adresa sistemului comunist, drept pentru care cuvântul "revoluție" a fost ocolit cu maximă precauție în cadrul primelor transmisii televizate din 22 decembrie 1989 (Gallagher, 2004, p. 95). Probe directe ale caracterului conservator pe care îl emana FSN provin din declarațiile liderului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prima școală artistică de anvergură internațională pornită pe pământ american. Semnificativ, a apărut în New York (de unde și numele de The New York School of Painting) în primul deceniu ale Războiului Rece (vezi COLD WAR), expresie (abstractă, și nu reprezentațională!) a spiritului iconoclast, a spontaneității creatoare, a spiritului individualist și a libertății de exprimare asociate cu Lumea Nouă. Numele său arată combinația dimensiunii nonfigurative cu trăsături moștenite din expresionismul german de sorginte modernistă de la începutul secolului XX. Pictura renunță la reprezentarea figurativă, este
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
În anumite contexte, mă voi referi, În continuare, la cazul istoriografiei românești, mai vechi sau contemporane. Oare chiar au epuizat generațiile de până acum resursele schimbării, Încât nimic cu adevărat nou nu se mai poate spune de acum Înainte? Oare iconoclaștii de genul profesorului Boia chiar au deconstruit ei toate miturile și au distrus toate prejudecățile, nemailăsând celor ce vin nimic de făcut În acest sens? Să fim serioși! Istoriografia română de astăzi a rămas un câmp de bătălie pe care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
artă pur decorativă, ornamentală. Mănăsti rile au fost în mare parte închise și monahiile au fost obiectul unei persecuții crude; s‑a ajuns să se taie mâinile acelora care aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
aveau curajul de a picta icoane având asemănări și înfățișări umane. Iconoclaștii erau de fapt cei de la curtea imperială, armata și o parte din cler mai apropiată împăratului; în favoarea picturii religioase erau monahii, clerul minor, și marea parte a poporului. Iconoclaștii doreau să purifice cultul de fetișism,iar divinitatea să‑și con‑ serve spiritualitatea sa. Pictând pe Cristos spuneau: arătăm doar natura sa umană dat fiind că cea divină nu se poate reprezenta. Pentru Biserica orienta‑ lă în schimb, posibilitatea de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și realizările lor militare. E de ajuns să ne gândim în acest sens că pe monede în locul imaginii lui Cristos, era inscripționată imaginea lui Basilius sau a fiului său și a tatălui său. Începând cu secolul al IX‑lea Mișcarea iconoclaștilor nu a reușit să înfrângă dorința și obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
IV‑a din regatul vechi, se numărau printre cele mai frumoase lucrări ale artei egiptene 91. Trebuie făcută acea referință întâi la analogia dintre cuvânt și imagine, așa cum a fost ea stabilită de apologeții sfintelor icoane în lupta lor împotriva iconoclaștilor. Iată ce ne spune sfântul Ioan Damaschinul: apostolii l‑au văzut întrupat pe Cristos (...) și i‑au auzit cuvintele și noi dorim să vedem și să au‑ zim, spre a căpăta fericirea Domnului. Ei l‑au văzut față în față
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
forme individuale, precum și devalorizarea bazelor confesionale tradiționale au provocat o slăbire a rolului imaginii religioase. Neo-raționalismul veacului iluminist a constituit în parte contra-replica dată barocului și exceselor în reprezentarea sacrului din secolul precedent. La rândul lui, neoclasicismul reintroduce un "dezechilibru iconoclast între puterea Rațiunii" și imaginație, iar semnele "funcționalismului" său se fac simțite curând, prin anularea simbolisticii baroce atât de bogate și prin introducerea unor simple și univoce alegorii (Durand, Aventurile imaginii 141). Imaginarul continuă să reziste, însă contextul și cadrul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin expresivitatea lui involuntară. În plus, toate civilizațiile contemporane sunt supuse astăzi retoricii imaginii, căci nicio societate nu se (mai) poate apăra de seducția publicității (religia contemporană a obiectului). În definitiv, prin ce s-ar mai putea motiva astăzi confruntarea iconoclaștilor cu iconodulii? Care ar mai putea fi miza intoleranței față de imagine? Dacă poate fi înțeles procesul psihic al nevoii de (auto)reprezentare, dacă filosofia utilizează azi variate tipologii ale imaginii, iar știința desparte senzorialul de imaginar, dacă pot fi sistematizate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este bunul-simț, în sensul lui Alexandru Paleologu. Nu s-au săturat de România, deși ea îi contrariază abundent, n-au exaltările tânărului Cioran, deși furiile nu pot fi evitate, își păstrează ochiul critic și față de orbirile occidentale, nu sunt programatic iconoclaști, doar severi, nu ajung la sarcasmele din Politice-le lui H.-R. Patapievici, dar durerea afectează același organ care secretează luciditate. Nu se entuziasmează față de gloriile zilei, se distanțează critic de mizerabilismul la modă printre congeneri, nu-și precupețesc săgețile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
miselus care l-a dat În românește pe „mișel”! Iată Întreg edificiul mândru al eticii răsturnat de burghezie și apoi de cele două sisteme dominante politic ale secolului XX - cel „roșu” și cel „negru”, comuniștii și naziștii. Nietzsche, profund incomod, iconoclast, devine Încă o dată profet: noi, Într-o jumătate de secol „roșie”, a trebuit să acceptăm „noua etică” - unii, În Occidentul ironic, au și crezut, cu un entuziasm ciudat pentru o țară atât de sceptică cum este Franța! - „binele” Își pierdea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lor, fantastica dezvoltare a tehnicii moderne! - sau cu lagărele de concentrare, naziste sau comuniste, nu are, ca să zic așa, o „aparență prea veselă, prea Încurajatoare”! Ce... vor să ne spună Zeii, dacă ei ne mai „asistă” În turbionul nostru Îngâmfat iconoclast, ce vor ei să ne transmită prin mesajele lor cifrate mai mult sau mai puțin, văzând că nu suntem capabili să ne descifrăm visele, cât de cât, observând cu tristețe, cu uimire, că ne-am ucis sau marginalizat profeții! Că
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]