1,626 matches
-
influențat dramatic cursul filozofiei germane, interpretarea acestui concept a fost subiectul unor dezbateri între filozofii secolului XX. Kant l-a descris pentru prima dată în Critica Rațiunii Pure și l-a modificat astfel încât să nu fie identificat cu realismul sau idealismul, însă filozofii n-au găsit elemente suficiente care să distingă mișcarea kantiană de restul pozițiilor. Idealismul transcendental a fost eticheta adoptată filozofii post-kantieni precum Fichte, Schelling, Schopenhauer, și Husserl în secolul XX. Probabil teza centrală și cea mai controversată a
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
XX. Kant l-a descris pentru prima dată în Critica Rațiunii Pure și l-a modificat astfel încât să nu fie identificat cu realismul sau idealismul, însă filozofii n-au găsit elemente suficiente care să distingă mișcarea kantiană de restul pozițiilor. Idealismul transcendental a fost eticheta adoptată filozofii post-kantieni precum Fichte, Schelling, Schopenhauer, și Husserl în secolul XX. Probabil teza centrală și cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
Probabil teza centrală și cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine; iar spațiul și timpul sunt doar forme subiective ale intuiției umane. Kant numește această idee idealism transcendental. El descrie ideea de filosofie transcendentală în prima ediție astfel: „Experiența este fără îndoială primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru, prelucrând materialul brut al senzațiilor. Prin aceasta, însăși ea este prima învățătură, și în dezvoltarea ei este
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
puțin să se creadă că se poate spune despre lucrurile care apar simțurilor mai mult decât ar învață simpla experiență, și ca anumite aserțiuni să cuprindă adevărata universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura”. Kant introduce idealismul transcendental în secțiunea esteticii transcendentale și dezvoltă următoarele idei: Problema legată de aceste afirmații apare odată cu interpretarea lor deoarece nu există o interpretare standard a idealismului kantian. Există două moduri de interpretare care au devenit influente în timp. Prima este
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
adevărata universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura”. Kant introduce idealismul transcendental în secțiunea esteticii transcendentale și dezvoltă următoarele idei: Problema legată de aceste afirmații apare odată cu interpretarea lor deoarece nu există o interpretare standard a idealismului kantian. Există două moduri de interpretare care au devenit influente în timp. Prima este cea tradițională și consideră mișcarea centrată în esența pe teza metafizică care operează o distincție între două clase de obiecte: fenomen și lucru-în-sine. Spre deosebire de prima, cea
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de concepte s-ar numi filosofie transcendentală”. Pentru scurt timp, Schopenhauer a descris idealismul transcendental drept distincția dintre fenomen și lucru-în-sine, și a recunoscut că doar fenomenul ne este accesibil nouă deoarece „cunoaștem lucrurile doar așa cum ne apar”. „Transcendentală este filozofia prin care conștientizăm faptul că legile esențiale ale lumii își au originea în
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
ale lumii își au originea în creierul nostru și anume a priori. Este numită transcendentală pentru că depășește granițele acelei origini fantasmagorice. Astfel, după cum am spus, doar Critica Rațiunii Pure și în genere filozofia critică poate fi transcendentală”. În opoziție cu idealismul transcendental kantian găsim doctrina realismului a cărui punct de vedere este acela că lumea poate fi cunoscută așa cum este, fără să existe o așa-zisă aparență și necesitatea unei metode speciale prin intermediul căreia să cunoști lumea exterioară. Această mișcare a
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
să existe o așa-zisă aparență și necesitatea unei metode speciale prin intermediul căreia să cunoști lumea exterioară. Această mișcare a fost întemeiată de filozofi precum Bertrand Russell, G. E. Moore, Ralph Barton Perry și Henry Babcock Veatch. Realismul susține, în contrast cu idealismul - dar nu neapărat cu cel transcendental - că lucrurile sunt așa cum le percepem, independente de mintea subiectului.
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
stabilitatea financiară. Romanul "Demonii" este un adevărat succes și se vinde în 3000 de exemplare. Compania lui Dostoievski continuă cu publicarea unei ediții din "Idiotul" și a altor lucrări minore. Satiră politică și caricatură ideologică a unor curente precum nihilismul, idealismul liberal, utilitarismul și ateismul, romanul "Demonii" îl va anatemiza pentru totdeauna pe Dostoievski în ochii radicalilor. La sfârșitul anului 1875, Dostoievski termină "Adolescentul", deși părți ale romanului apar în "Note patriotice" încă din luna ianuarie. "Adolescentul" prezintă viața lui Arkadi
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
un „nou Orfeu” datorită forțelor dionisiace cărora li se împotrivise. Aceste forțe au dat naștere în perioada de supremație a platonismului la diverse culte secrete, printre altele și orfismului. Ca simulacre ale forței vitale, acestea au putut fi integrate în idealismul metafizic. Nu Orfeu, ci Dionis este de aceea la Nietzsche reprezentantul muzicii. Atitudinea depreciativă față de Orfeu și orfism devine evidentă după ruptura cu Wagner, care este caracterizat în capitolul 87 („Despre vanitatea artistului”) din „Știința veselă” (1882) drept un „Orfeu
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
o semnificație oarecare. De asemenea, el afirmă că Nihilismul este un rezultat al valorificării noțiunilor "superior", "divin" sau "metafizic" (cum ar fi Dumnezeu), care nu se transformă în valoarea noțiunilor "de bază", "umane" sau "pământești", și că orice formă a idealismului, după ce a fost respinsă ca idealistă, duce la nihilism. Potrivit lui Nietzsche, singura situație în care nihilismul poate fi învins este atunci când o cultură poate avea o temelie adevărată pe care să prospere. În mod similar, Jacques Derrida, a cărui mișcare
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic. ""pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică ". s-a născut la Dublin în Irlanda, în familia unui mic funcționar. Întrucât resursele materiale ale părinților erau foarte limitate, Shaw n-a putut merge
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
numele oficial al statului atât în perioada de domnie a kaizerilor (1871 - 1918), cât și în timpul republicii de la Weimar și a Germaniei naziste, de aceea următoarele trei articole ale seriei Istoriei Germaniei acoperă denumirea oficială de "Deutsches Reich". Sub masca idealismului, care făcea loc realismului, naționalismului german s-a îndepărtat rapid de caracterul său liberal de la 1848, pentru a ajunge la autoritara "Realpolitik" a primului-ministru prusac Otto von Bismarck. Bismarck dorea să înfăptuiască unificarea germanilor într-un stat conservator dominat de
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Am putea pretinde, în maniera lui Maurice Halbwachs, ca Lavelle profesa un spiritualism fad și moale, o copie vagă, și fără talent, al lui Hernri Bergson sau a lui Octave Hamelin. Dar Louis Lavelle nu a produs niciun bergonism, niciun idealism sintetic. În același timp, nu este fals de a spune că Lavelle, care nu a fost un eclectic, a fost foarte marcat de Bergson, de Hamelin, precum și de Léon Brunschvicg. Împreună cu Bergson și Brunschvicg, Lavelle împarte ideea unei supremații a
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
fixează jaloanele metafizicii sale contra gândirii hemeliniene, ființa nu este produsul unei sinteze de categorii și nu provine dintr-o operație intelectuală. În lucrarea să, "Essai sur leș éléments principaux de la représentations" (1907), Hamelin se prezintă precum un reprezentat al idealismului radical: Prin urmare, nu este vorba, în cazul lui Lavelle, de a dezvolta un idealism, ci de a constitui o filosofie punând ființă înaintea cunoașterii. La Lavelle, ființa este "„obiect universal”" (nu trebuie să înțelegem aici termenul de "„obiect”" în
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
și nu provine dintr-o operație intelectuală. În lucrarea să, "Essai sur leș éléments principaux de la représentations" (1907), Hamelin se prezintă precum un reprezentat al idealismului radical: Prin urmare, nu este vorba, în cazul lui Lavelle, de a dezvolta un idealism, ci de a constitui o filosofie punând ființă înaintea cunoașterii. La Lavelle, ființa este "„obiect universal”" (nu trebuie să înțelegem aici termenul de "„obiect”" în sensul de "„lucru”"), adică, primar, univoc, si, prezent întreg, în toate punctele din univers. Această
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
Reitor" (Pupilele d-lui Rector), "A Morgadinha dos Canaviais" (Moștenitoarea stufăriei), "Os Fidalgos da Casă Mourisca" (Nobilii de la conacul maur). Pe la jumatatea secolului al XIX-lea în Franța se manifestă o reacție împotriva romantismului, mai ales împotriva unui anumit fals idealism și a înfrumusețării fanteziste a realității. Expresia majoră a acestei critici la adresa romantismului se află în românul Madame Bovary de Flaubert. Pe de altă parte, nu e mai puțin adevărat că după 1850 mișcarea romantică din Franța începe să se
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
așa cum respiri; despre confortul material și spiritual și despre teama de a-l pierde; despre tăria omului de a lua totul de la capăt chiar dacă mulți îl consideră nebun; despre ștafeta generațiilor și falsa prăpastie între vârste; despre romantism și realism, idealism și spirit practic." (Alice Mănoiu, Scînteia, 30 noiembrie 1977) "Opțiunea tot mai declarată a marelui public pentru piesele lui Tudor Popescu se datorește dialogului direct și deschis, deseori sclipitor în replică, între oameni ai zilelor noastre situați pe diferite trepte
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Cele paisprezece puncte au fost prezentate de Președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, în sesiunea comună a Congresului din 8 ianuarie 1918. În discursul său, Wilson a încercat să stabilească un proiect viabil pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial. Idealismul demonstrat de Wilson în timpul discursului sus-numit i-a oferit președintelui american o poziție de conducere morală printre Aliați și a încurajat Puterile Centrale să capituleze. Discursul a fost rostit cu aproximativ zece luni înainte ca Armistițiul cu Germania să încheie
Cele 14 puncte ale președintelui Wilson () [Corola-website/Science/305259_a_306588]
-
să nu poată percepe-concepe ceva efectiv real, adică nesfârșita serie de solipsiști care se construiesc senzorial și mental unul pe altul? Evident o asemenea perspectivă existențială atât de exclusivistă este greu dacă nu chiar imposibil de susținut. Aseitate Empirism Falsificabilitate Idealism Realism (filozofie)
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
teolog român contemporan cu el, Părintele Dumitru Stăniloae, pe care l-a cunoscut în închisoare. De asemenea, Țuțea a apreciat diferiți gânditori precum Werner Sombart și se referă frecvent la savanți precum Heisenberg și Poincaré. Inițial, Țuțea a respins categoriile idealismului occidental, înlocuind cadrul conceptul kantian cu un spectru de nuanțe empirico-fenomenologice. Filosofia sa de mai târziu, după cum declară el, este un efort de gândire „teologală” (nu teologică). El susține că Adevărul este unic, dar rațiunea umană nu-l poate găsi
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
reușește să scape de urmăritori. În acest timp, Starțov încearcă să înceapă o nouă viață în orașul Semidol, unde trăiește cu activista Rita Tverețkaia. Cu toate acestea, nu-și găsește locul în noua organizare socială post-revoluționară, deoarece valorile sale morale (idealismul pacifist și umanitarist) intră în conflict cu ideologia sovietică. Întâlnindu-se întâmplător pe stradă cu markgraful von Schönau, Starțov îi procură acestuia acte de identitate false pentru a ajunge în Germania și îl însărcinează să ducă o scrisoare logodnicei sale
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
tânăr intelectual rus format în vechea cultură burgheză care se întoarce în Rusia după o perioadă de captivitate în Germania și ajunge la concluzia că fericirea individuală și sensul vieții constau numai în unirea cu masele și în lupta revoluționară. Idealismul său pacifist și umanitarist îl aduce cât de curând într-un conflict inevitabil cu ideologia comunistă ce propaga colectivismul și conformismul social și politic în dauna individualismului. Starțov se află în fața unei alegeri dificile, iar atitudinea sa șovăielnică și oscilarea
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
de investigare științifică și inaptă de orice posibilitate de previziune. Moore susține că principala sarcină a filosofiei ar fi analiza și clarificarea semnificației noțiunilor, discutând critic afirmațiile altor filosofi. Consideră că speculațiile idealiste pot duce la afirmații absurde ("Refutation of Idealism", 1903) și se bazează pe adevărul conținut în ""bunul simț comun"" ("A Defence of Common sense", 1924). Russel, impresionat de precizia științelor matematice, încearcă să elaboreze un limbaj specializat corespunzător legității logice, care să reflecte cu exactitate obiectivitatea. Teza de
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
și ceilalți fani, rock and roll-ul însemna o muzică sălbatică, avidă de libertate și plină de rebeliune, imposibil de a fi tinuta sub control."”. Conform descrierii criticului Robert Christgau, „"A fost de asemenea o subcultură care a respins cu dispreț idealismul politic și prosteala flower-power californiană a mitului hippie"”. În schimb, Patti Smith a sugerat în documentarul „"25 Years of Punk"” că hipioții și punkiștii erau uniți de aceeași mentalitate anti-establishment. În orice caz, unele figuri majore ale mișcării punk au
Punk rock () [Corola-website/Science/308299_a_309628]