755 matches
-
Immanuel Kant și pe alte mișcări identice inspirate de scrierile acestuia. Îi găsim originea în Germania perioadei iluministe, mai precis spre sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX. Până într-un anumit punct, această orientare poate fi identificată cu mișcarea idealistă germană, deși kantianismul presupune în același timp acceptarea poziției kantiene pe domeniile filosofiei politice, filosofiei minții, epistemologiei și în special pe etică, pe lângă idealismul său metafizic. Este des asociat cu mișcarea romantică. În anii 1780 și 1790, Kant a încercat
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
la fel ca în hinduism și budism, omul trebuie să își anihileze "karma", cea care susține ciclul renașterilor și care este un efect al faptelor și al năzuințelor. Jainismul cultivă un respect deosebit față de viață, bazat pe concepția egalitaristă și idealistă despre viață. Simpatia pentru toate formele ontice, umane sau non-umane, este pilonul central al religiei jainiste. Întruparea sufletului în om este o binecuvântare, e văzută ca o oportunitate pentru izbăvire și iluminare, căci superioritatea intelectuală a omului este puntea de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
debutat, în prima clasă de liceu), “Paloda literară” (este unul dintre membrii fondatori), “Făt-Frumos” (face parte din grupul celor cinci poeți, la Bârlad, revista condusă de Emil Gârleanu), “Revista mondenă”, “Epoca literară”, “Floare-albastră”, “Pagini alese”, ‘Literatura și arta română”, “Revista idealistă”, “Semănătorul”, “Convorbiri literare”, “Convorbiri critice”, “Falanga”, “Țara nouă”, “Flacăra”, “Ilustrațiunea națională”, “Tribuna”, “Românul”, “Luceafărul”, “Cosânzeana”, “Naționalul”, “Epoca”, “România”, “România nouă”, ”Mișcarea”, este critic dramatic la ziarele “Universul” și “Viitorul”. Publică primele poezii în revista “Făt-Frumos”, la Bârlad, adunate mai apoi
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
("Nikolajs Hartmanis", n. 20 februarie 1882, Riga, Letonia - d. 9 octombrie 1950, Göttingen) a fost un filosof german, principal reprezentant al filosofiei idealiste, unul dintre cei mai sistematici și mai productivi filosofi din secolul al XX-lea, întemeietor al " ontologiei critice" - formă specifică în orientarea ontologică a cugetării contemporane. Preocupat de o nouă formă a sistematicii filosofice, el s-a impus totodată ca
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
luăm. Adunarea Generală nu ar trebui să producă un volum de rezoluții care cu greu pot fi digerate, ci să se concentreze pe un număr restrâns de instrucțiuni de acțiune ce ar trebui să reflecte scopuri fezabile, nu simple gânduri idealiste. Promovarea democrației Adunarea Generală ar putea de asemenea să facă mai mult în calitate de susținătoare a proceselor de democratizare în diverse țări. Știm cât de timizi au fost cu utilizarea noțiunii de democrație cei care au schițat statutul. Ne amintim că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
scriu la cai verzi pe păreți. Sch[openhauer] știa carte, asta e deosebirea între el și alții. El era în curentul științelor naturale, era fiziolog, era anatom și-ntr-o viață lungă el totdeauna a căutat probe pentru teoriile lui idealiste în științele naturale. Dar faptul că Sch[openhauer] știe mai multă fiziologie decât mulți profesori de acest obiect nu-l prefac[e] încă într-un... abject materialist. Pedeapsa cu moartea a susținut-o pentru că el a dovedit că, cine e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
te distrezi pe seama spuselor lui Petrică. Vrea să mă jignească, nu mai e vulnerabil, l-am jignit cu cele două cărți din pricina cărora nu doarme și acum mă atacă." "Petrică, îi zisei, dar poeziile tale sânt atât de pure, de idealiste..." Petrică primi elogiul, dar nu renunță. "Cîți oameni, continuă el, mai sânt impresionați de codul moral pe care puțini dintre noi îl mai ridică în fața abjecției? Humorul e suveran! Hohote de râs se aud în casa de vizavi, unde oamenii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în cea mai mare parte conduse de comuniști. În învățămînt, în cadrul revoluției culturale, reforma învățămîntului și desigur mai ales a învățămîntului superior trebuie și ea pregătită în prealabil. Prima sarcină este introducerea marxismului în filozofie și combaterea energică a filozofiei idealiste. Până nu de mult marxismul fusese considerat o simplă filozofie de referință doar pentru curioși. De-aici înainte, marxismul, pe care se bazează concepția despre lume materialist-dialectică a clasei muncitoare care a luat puterea, va trebui să devină filozofia de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu am rămas, uitând de hotărârea mea de atunci de a părăsi universitatea și de a preda copiilor abecedarul... Nu fusese cazul întîi că la catedra noastră se făcea totuși filozofie, chiar dacă era împărțită în două mari categorii, materialistă și idealistă. Cea materialistă era cea adevărată, iar cea idealistă, o eroare care trebuia combătută, trebuia luptat împotriva ei. Da, dar până să lupți întîi o învățai, ceea ce era esențial. Studentul inteligent putea să-și dea singur seama dacă era cazul sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci de a părăsi universitatea și de a preda copiilor abecedarul... Nu fusese cazul întîi că la catedra noastră se făcea totuși filozofie, chiar dacă era împărțită în două mari categorii, materialistă și idealistă. Cea materialistă era cea adevărată, iar cea idealistă, o eroare care trebuia combătută, trebuia luptat împotriva ei. Da, dar până să lupți întîi o învățai, ceea ce era esențial. Studentul inteligent putea să-și dea singur seama dacă era cazul sau nu s-o combată, să lupte împotriva ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei. Da, dar până să lupți întîi o învățai, ceea ce era esențial. Studentul inteligent putea să-și dea singur seama dacă era cazul sau nu s-o combată, să lupte împotriva ei, dacă era propriu filozofiei în general și celei idealiste în special să fie considerată una justă și alta o primejdie. Desigur, unii mari filozofi materialiști au putut fi ignorați și chiar interziși sub presiunea bisericii. Casa lui Rousseau a fost lovită cu pietre și numai fuga l-a salvat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de percepție ce se află la baza acestor două modalități de „apropriere” a realului: Probabil proza și poezia rămân două niveluri de luare în stăpânire a realului (...) într-un proces care nu mai are, desigur, de-a face cu discriminarea idealistă între artă și non-artă, ci presupune mai curând o gradație și o dispunere diferită a datelor conștiinței. Pe de o parte, este vorba de utilizarea perceției, nu pentru a surprinde unicitatea semnificației, ci pentru a dramatiza, în mod obiectiv, tensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
n.n.), prelucrată astfel încît adevăratul ei conținut de clasă să dispară sub o frazeologie pseudorevoluționară despre libertatea creației, lovește Lenin". O altă chestiune rezolvată "magistral" este "o problemă estetică veche, problema libertății artistului"... "Lenin, afirmă criticul, zdrobește aceste teorii estetice idealiste, transformate de lumea burgheză în adevărate prejudecăți". Ne este prezentată rețeta sigură de accedere la libertatea de creație: "Lenin aplică reprezentarea marxistă a raporturilor dintre necesitate și libertate la activitatea creatoare. Liber cu adevărat va fi artistul care va înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tratate, în coraportul său de Paul Georgescu. După ce apelează la Lenin, ajunge și la programul Daciei literare, fără a-l uita pe C. Dobrogeanu-Gherea, ignorînd cu totul pe Maiorescu și Societatea Junimea. Autorul Criticelor va fi condamnat pentru estetica reacționară, idealistă care a fost extrem de dăunătoare culturii noastre, acuzați fiind și postmaiorescienii Lovinescu, Zarifopol etc. Această retrospectivă a evoluției critice are ca temei "partidul (care) i-a înarmat pe cercetătorii istoriei literare cu învățătura marxist-leninistă. La baza acestor cercetări stă teza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care l-a eliminat și înlocuit la catedră pe G. Călinescu) pentru a fi tratată, conform cerințelor, pe baza concepției științifice despre lume a clasei muncitoare, concepția marxist-leninistă. Criticul nostru va raporta în fața Congresului că "de la o critică predominant reacționară, idealistă și estetistă, s-a ajuns acum la o critică predominant științifică, partinică". Impetuos, va prezenta principiul fundamental al întregii noastre literaturi ca fiind "acela al spiritului de partid, recunoaștere deschisă a faptului că pentru noi literatura face parte integrantă din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Scînteia" marca această nouă etapă printr-un editorial, Spre un nou avînt al creației literare. Aceasta a fost perioada de constituire a tinerei critici literare care a avut totuși forța ideologică necesară de a da o lovitură mortală criticii burgheze, idealiste, retrograde. În această perioadă au început să se manifeste și să depună o activitate rodnică criticii I. Vitner, Traian Șelmaru, M. Novicov, Ov. S. Crohmălniceanu, N. Moraru, V. Mîndra și alții. Au apărut studii și articole care expuneau concepția noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lectura, ascunde ideile sau lipsa de idei, ușurează calea spre estetism". Finalul coraportului Problemele criticii, cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd peste corapoartele Literatura minorităților naționale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatură pentru copii și tineret (Marcel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ținte morale alternative optimismul și pesimismul -, e vizibilă totuși înclinarea către pesimism a lui Guénon și tendința mai optimistă a lui Husserl că în lume va triumfa binele. Dacă Guénon este mai puțin tehnic în explicații, Husserl continuă stilul filosofiei idealiste germane clasice, cu mulți termeni filosofici derivați din latina și greaca veche. El trimite ades la ego, cogito, eidos, noos și presupoziții despre preeminența percepției conștiinței, printr-o epoché a "cogitatumului", adică a ceea ce se percepe. În (10b) se arată
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
greacă și cea idealist-transcendentală se deosebesc prin obiectul diferit al mirării, și deci prin forma diferită în care este clarificată mirarea. Acțiunea teoretică greacă urmărea dominarea realului, a fragmentarului, a frugalului, realități întâlnite în lumea obiectivă, în schimb, activitatea teoretică idealistă urmărește dominarea particularului, fragmentarului, frugalului, considerate inerente acțiunii umane și evenimentelor istorice. Obiectul unei astfel de teoretizări nu este cosmosul sau individul, ci conținuturile empirice, cazuale ale acțiunii omului. Momentul inițial al acestei acțiuni teoretice s-a afirmat în climatul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
empiric și al realității existențiale. În ambele forme clasice ale gândirii filosofice realitatea empirică și existența efectivă nu au propriu-zis o relevanță speculativă adevărată: în perspectiva clasică greacă sunt neinteligibile și deci abandonate lipsei de logică a întâmplării, în perspectiva idealistă sunt dialectizate în procesul istoric concret, și deci asumate în acesta fără posibilitatea de a-și păstra o semnificație autonomă. Discursul filosofic înaintează astăzi contestând funcția pe care a avut-o mereu rațiunea, și anume aceea de a transcende datele
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
menținerea unei mentalități la nivel social ce a rupt spațiul italian de marile valori burgheze care au creat statul modern. Mai mult, apariția statului național nu a fost opera existenței unei mentalități majoritare, cât mai ales rodul unor idealuri romantice, idealiste, ce s-au suprapus cu interesele unor grupuri burgheze. Astfel, pe întrega perioadă risorgimentală, se observă această ambivalenta între nou și vechi, între revoluționar și retrograd, între acțiune și reacțiune. Existența unor diferențe majore de mentalitate la nivelul corpului politic
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
-i afirmă libertatea necenzurată de expresie, opunându-se programelor rigide ale "scriitorilor proletari" și "realismului socialist" ucigaș, promovat mai apoi de Stalin. Punctul de vedere al cronicarului și prefațatorului rămâne, și în acest caz oarecum extrem, suficient de nuanțat, latura "idealistă" a privirii sale neafectând grav luciditatea criticului; opinia sa "datează" totuși, citită astăzi, căci creditul acordat de tânărul din 1953 celui care ordonase reprimarea "cu lovituri de tun" a unor revolte și recursese la "eliminarea uneori brutală a curentelor ’anarhiste
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
de straniu. La doisprezece ani nu auzisem termenul de „act împotriva naturii“, dar dacă aș fi auzit de el, l-aș fi îmbrățișat ca pe un frate demult pierdut. Îmi venea să plâng pentru copila inocentă care fusesem, pentru adolescenta idealistă de doisprezece ani care existase cândva în mine. Dar în același timp, habar n-avusesem ce pierdeam. O, scuze, scuze, voi vreți să aflați cum m-am înțeles cu James. Păi, nu v-am spus? James nu era la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine nu aveam să mai îmbătrânim împreună. Chiar dacă întotdeauna îmi promisesem că mariajul meu va supraviețui, că nu va se dezintegra, acum eram în stare să accept, fără prea multă suferință, că se dezintegrase. Sigur că eram tristă. Sufeream pentru idealista din mine, pentru cea care se căsătorise și avusese niște așteptări atât de ridicate. Ba eram tristă chiar și pentru James. Chiar mă simțeam mai bătrână - și-ncă tare bătrână! - și mai înțeleaptă. Presupun că învățasem - prin metoda cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici o întârziere, H. Sanielevici a răspuns tot prin cartă poștală: "Socialismul e mișcarea muncitorilor contra trântorilor; cât despre Dumnezeu, te anunț că nu există". * De la "Contemporanul" la "Viața Românească" Mișcarea socialistă nu face parte din istoria Iașului, decât cu faza idealistă și nebuloasă a începuturilor sale, deci până în primăvara anului 1893, când a avut loc plecarea la București a lui Ioan Nădejde, a șefului, a animatorului. De la această dată înainte, centrul său de conducere și de acțiune e Capitala, câmpul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]