524 matches
-
s...-i resping... pe turci, tot așa partizanii comuniști Îi alungaser... În anii ’40 pe italieni și pe germani. Destinele șefilor celor dou... epopei - Skanderberg În veacul al XIV-lea și Enver Hodja În secolul XX - se Împleteau. Trecutul era idealizat cu ajutorul cercet...rilor antropologice, lingvistice și Îndeosebi istorice bine direcționate. În România, Ceaușescu era prezentat drept continuatorul lui Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei În secolul al XV-lea, și al lui Mihai Viteazul, primul care a unit țară, În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și comerciale; adică în urma unor crize majore sau războaie devastatoare, când lumea și-a căutat mereu alte cadre de existență și manifestare. În mod greșit înțelegem crizele lumii de azi drept crize ale monedei de hârtie și în mod greșit idealizăm nostalgic vremurile de altădată, considerându-le bune. În epocă, crizele monedei metalice, deci și crizele aurului în calitatea sa de etalon monetar sau de monedă efectivă nu sunt cu nimic mai prejos decât crizele de azi ale monedei de hârtie
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
al mitologiilor explică frecventele „recuperări” și manipulări simbolice la care ele sunt supuse. În secolul al XIX-lea mitologiile proaspăt „descoperite” (germană, scandinavă, celtică etc.) au fost folosite alături de alte argumente culturale pentru justificarea legitimității noilor state-națiune. Perspectiva romantică a idealizat arhaicitatea atribuită axiomatic nou-descoperitelor mitologii. Contextul politic și ideologic a făcut ca acestea să fie utilizate ca instrumente de persuasiune pentru legitimarea tinerelor state care se nășteau și se luptau pentru a fi recunoscute În acel veac. Mitografii români ai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a înlocui literatura romantică și romantică-decadentă de mai înainte, printr-o nouă literatură, sănătoasă, morală și cu adevărat românească. Azi, toți oamenii de bun-simț recunosc că leacul a fost mai rău decât boala însăși.” Afirmând fără temei că literatura „Sămănătorului” idealizează „beția, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”, cu referiri la nuvelele lui M. Sadoveanu și ale lui C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici se pronunță pentru un realism
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
copil mic, fată mare, flăcău, bătrân, văduv, ba chiar pentru animalele domestice. Transmiterea urării se face indirect, printr-o alegorie în care cel colindat este pus în situații favorabile și i se atribuie calități excepționale. De pildă, c. pentru flăcău idealizează frumusețea, iscusința și vitejia tânărului, pe când c. pentru fată cuprinde portrete delicate ale unor fete harnice, înțelepte și neasemuit de frumoase. În ambele tipuri de c. se urează tinerilor, sub formă aluzivă sau directă, să se căsătorească. Cea mai frecventă
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
finețe întâmplările cotidiene ale universului ei mărunt și se autoanalizează lucid. Același interes cehovian pentru dramele derizorii ale omului obișnuit îl dovedesc și cele opt proze, unitare ca stil și tematică, din volumul Iulia în iulie (1986). Prozatoarea nu își idealizează, dar nici nu își caricaturizează personajele, privite cu atenție, inteligență și umor. Lumea este reconstituită cu acuitate a notației realiste, prin acumularea detaliilor și printr-o rafinată tehnică a colajului. Din câteva trăsături sigure, B. schițează caractere și reface ambianța
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
cu toate astea bradul a crescut strâmb vrei să zici. Daca furtuna cuvintelor tele nu-l va îndrepta, nu-l va îndrepta neci suflarea cea dulce și mirositoare a unei femei... Eu, dimpotrivă, am să-ncerc a împrospăta ș-a idealiza în el ideea acelei femei... Am scris un cântec ș-am să-l cânt azi la ospăț... Prin visăriile vinului voi deștepta visul cel frumos al acelei femei albe... Ea-l va însufleți, îl va-ntoarce... De nu, nu strică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
citească, unde se credea în vrăjitoare, unde se vorbea în dialect și nu în franceză și unde preoții erau atotputernici". Dar din această zonă își ia romancierul eroii și hrana. O mare cultură istorică tinde să sacralizeze marele vehicul, să idealizeze modul său principal de comunicare. Grecii îl au pe Hermes, mesagerul aerian al cuvintelor înaripate. Nouă ne place comunicarea pentru ea însăși, principiul de circulație ca atare, viteza adică, mișcarea în sine a esențialului, a semnelor, a imaginilor, a sunetelor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sexuală. </footnote> (întrucât “plăcerile senzoriale nelimitate în condiții corporale sunt o cale spre ignoranță și moarte ”, este preferabil, în contextul celor discutate acum, platonismul). Sau, cum spune : “Iubirea sa, degajată de pasiunea vulgară și dorința carnală, se înalță și se idealizează, inteligența sa este pusă în serviciul ideilor noi, într’un sens universal”. Și astfel, se poate ajunge la optim, dacă se pleacă de la ideea comportării ca un carrier uman perfect, deci care iubește platonic; dacă aceasta stressează, se trece de la
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
referință personal, orășeanul se uita în mai multe direcții. Și totuși, deși legăturile cu familia, ghilda și cartierul contau, un cetățean se putea considera mai cosmopolit și mai individual decât un membru al unei comunități rurale. Dar nu trebuie să idealizăm orașele medievale, rămânând cu imaginea pitorească ce s-a păstrat, și să ștergem societatea sălbatic competitivă și puternic stratificată pe care o adăposteau. Orașele medievale nu erau comunități egalitare. Costul plătit pentru instituirea ordinii la un moment dat era existența
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
le atribuie rromilor o trăsături negative: românii consideră că sunt ostili, ipocriți, hoți, delăsători, iar maghiarii îi consideră leneși, murdari și înapoiați. Se poate observa foarte clar, modul în care în cazul auto-percepției avem de-a face cu o reprezentări idealizate despre grup, în timp ce în cazul hetero-percepției avem de-a face cu stereotipuri. Grafic 5.4 Trăsături de caracter ale rromilor în funcție de etnie Sursa datelor: Prelucrare pe date din Barometrul Relațiilor Interetnice, 2001 Notă: analiză de corespondență, normalizare simetrică, Hi-pătrat =190
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
înseamnă selectarea și modelarea circumstanțelor, ea este creativitate” (p. 104). Pentru a alege și a modela circumstanțele astfel încât să ni se potrivească, avem nevoie de imaginație, ca să vizualizăm circumstanțele ce ar trebui să existe și modul în care aceste circumstanțe idealizate pot deveni realitate. Pe de altă parte, capacitatea de adaptare la circumstanțe - de a se modifica pe sine pentru a se potrivi cu împrejurările - implică, în mod caracteristic, puțină creativitate sau deloc și poate chiar să necesite suprimarea creativității, ca
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o istorie platoniciană - platonică? - și, plasând foarte sus ștacheta, face imposibilă exercitarea unei prietenii reale, viabile și mai puțin ideale. în privința acestui subiect, el platonizează, creează un mit, idealizează, lansează o perdea de fum: adică procedează exact invers față de metoda în care excela în mod obișnuit: demistificarea. Nedrept cu ceilalți prieteni ai săi, rămas fără grai în umbra morții lui Sarlat, Montaigne își mărturisește plăcerea de a conversa cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în comportamentul verbal și non-verbal, apropierea față de oameni. În discurs și interacțiuni cu membrii grupului, liderul carismatic își exprimă fără rezerve emoțiile pozitive sau negative: încântarea, mândria, afecțiunea sau dimpotrivă, dezamăgirea, tristețea, furia, râzând, lăcrimând, îmbrățișând, atingând oamenii. Liderii carismatici idealizează riscul. Viziunea, direcția lor de acțiune este proiectată în viitor, este o cale nebătătorită care va duce la un rezultat nou. O astfel de „călătorie” implică numeroase riscuri, mare parte a lor - complet imprevizibile. Dar capacitatea și curajul de a
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
iubit - spunea Stendhal - câștigă În frumusețe.” Cum se explică acest lucru? Stendhal a folosit termenul „cristalizare” pentru a arăta cum, sub influența emoției sau a sentimentului erotic, gândirea și imaginația celor doi Îndrăgostiți dobândesc capacitatea de a transfigura, de a idealiza, astfel că În tot ce se prezintă ei descoperă noi perfecțiuni ale ființei iubite.) „Îndrăgostitul, când dragostea-l orbește,/ iubește și cusurul ființei ce-o iubește.” (Molière) Inima ce se aprinde repede se și stinge repede. În iubire, capriciile sunt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu prezentarea liricizantă a realităților comuniste. Mai interesantă este culegerea Farmecul pământului (1977), revizuită și retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică (idealizând satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de călătorie cu numeroase intruziuni eseistice pe teme de artă și literatură, încheindu-se cu o succintă filosofare metaforică asupra vieții. Se reține în special „dosarul de existențe” pe care îl
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
de generalitate. Ele presupun o condiționare de tipul ,,și celelalte lucruri s) fie egale”. Ele se aplic), așa cum se întâmpl) în cazul enunțurilor din orice teorie, doar în m)sura în care condițiile analizate de teorie o permit. Ele sunt idealiz)ri, și prin urmare nu sunt niciodat) derivate în întregime din experient). Multe lucruri - deprinderi sociale, intervenții politice - vor interfera cu rezultatele prezise din punct de vedere teoretic. Deși interferențele trebuie s) fie luate în calcul, este, cu toate acestea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cu haiduci, la fel ca Șanta, este Aliuță, un vârf al creației prozatorului. Evocarea, de astă dată sobră, se încarcă de tensiune, cu un minimum de mijloace obținându-se o remarcabilă eficiență narativă. Paseist blajin și melancolic, G. tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare, ca în Ciubucul logofătului Manole Buhuș
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
director al revistei pentru copii „Ariel”. Colaborează la revistele „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Familia”, „Viața românească”, „Tomis”, „Argeș” ș.a. Debutează cu poezii în 1955, la revista „Tânărul scriitor”, iar prima lui carte, Germinații, apare în 1967. Pământul, seva, semințele, tablourile idealizat bucolice preamăresc aici un comunism imaginat după o rețetă încă în uz. Depășind aceste imagini conformiste, de vagă orientare tradiționalistă, dar și neoromantică, declamativă, G. se arată în Altare de iarbă (1969) un autentic poet htonic, încercând totuși să justifice
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
care se manifestă harul divin. Anotimpuri, volumul de debut, se remarcă printr-o multitudine de „peisaje”, transpuse liric cu ajutorul unui vast repertoriu de epitete coloristice și de comparații, într-o îmbinare fericită a clasicului cu modernul, a bucolicului cu simbolismul, idealizând imaginea rusticului transilvan, pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață albastră și clară ca un clopot/ [...] Când alb răsare-n slavă Ierusalimu-n flori/ Și laudă de ramuri
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
Multe femei tinere și mulți bărbați tineri optează pentru o carieră profesională în locul celei familiale, carieră ce le procură și un stil de viață mai independent (timp liber, călătorii, cheltuieli personale). Mass-media zilelor noastre promovează, spre deosebire de acum câteva decenii, când idealiza familia, și stilul de viață celibatar. Și opinia publică a devenit mai tolerantă față de un asemenea comportament. Totuși, societatea și statul (inclusiv prin taxele pe venituri) îndeamnă la căsătorie. Dar și din punctul de vedere al intereselor personale, dacă avem
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea parțial autobiografică, neterminată, Amintiri („România literară”, 1855), imagini din copilărie și adolescență se perindă într-o evocare melancolică, în care R., suspinând după anii care nu se mai întorc, idealizează - așa cum procedează și în Studie moldavă („Zimbrul”, 1851) - epocile de demult. Narațiunea face loc reflecțiilor sociologice, psihologice sau filosofice, dominante, ca în Yassy et ses habitants en 1840 (Iașii și locuitorii săi în 1840), apărută postum. Panorama Iașilor oferă „un
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
al XIX-lea aduce din nou În atenție problema tipurilor umane, după criteriul valorilor culturale pe care le exprimă. În sensul acesta, Nietzsche descrie tipul apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semnificația umanului Dacă În centrul umanismului se află persoana umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție utopică despre persoană, care caută să o idealizeze? N. Berdiaev răspunde la această Întrebare cu argumentele antropologiei creștine, conform căreia „omul este o ființă creată de Dumnezeu, o ființă liberă care, prin această libertate, se desprinde de Dumnezeu păcătuind, dar se regenerează prin grația care o salvează” (De la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
același grund teoretic se explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu proza lui C. Sandu-Aldea și Mihail
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]