533 matches
-
aver inteso". Referirile la Petrarca apar în primul rând al scrisorii și se referă la Triumful eternității: "Tarde non furno mai grație divine". O posibilă distincție între "quelle loro amorose passioni" și "quelli loro amori" sugerează o diferențiere între "amori" idealizați de Dante și Petrarca pentru Beatrice și Lăură și tristele și romanticele aventuri și peripeții "amorose" ale lui Tibullus și Ovidiu. Tibullus a fost considerat întotdeauna un poet minor, însă acest lucru nu se putea spune de Ovidiu. Pasajul pare
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
înseamnă selectarea și modelarea circumstanțelor, ea este creativitate” (p. 104). Pentru a alege și a modela circumstanțele astfel încât să ni se potrivească, avem nevoie de imaginație, ca să vizualizăm circumstanțele ce ar trebui să existe și modul în care aceste circumstanțe idealizate pot deveni realitate. Pe de altă parte, capacitatea de adaptare la circumstanțe - de a se modifica pe sine pentru a se potrivi cu împrejurările - implică, în mod caracteristic, puțină creativitate sau deloc și poate chiar să necesite suprimarea creativității, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
acestei figuri dă naștere unor linii de opoziție specifice, precum cea dintre abstract (angelism) / concret (hermafroditism) sau între individualitate (autonomie, minoritate) / fuziune/nediferențiere (simbioză a afectelor). Anumite ficțiuni romanești o negativizează (Artus Thomas, L'Ile aux hermaphrodites, 1605) sau o idealizează (Gabriel de Foigny, La terre australe connue, 1676). Acest gen de tensiune "concret/abstract" se regăsește și în alte scrieri (Séraphîtüs-Séraphîta a lui Honoré de Balzac, 1835). Lorenzi-Cioldi, în cartea sa pe această temă, observă că mișcarea este inversă în
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
estetic al intelectualului, nevoit să constate că încrederea în sine e singura "fațetă morală a factorului fizic" (frumos e cine se crede frumos) și că instinctul brut nu urmează legile armoniei. Or, tocmai încrederea îi lipsește complet lui Andrei, care idealiza femeia în ciuda "impurității" ei și o credea cinstită "dintr-o nevoie sufletească primară", fără să înțeleagă defel "lipsa de poezie a amorului invalid". Cugetările sărmanului nostru erou reiterează, în contrapunct, opoziția ireconciliabilă dintre natură și spirit, dintre suflet și trup
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
naivă". Așa fusese Andrei dintotdeauna. Prin urmare, recursul la "dogmatism" nu constituie propriu-zis o "convertire" (criticul Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că "impresionismul" conține în el însuși principiul "dogmatismului"!). Chiar dacă închide ochii și fuge de lume, eroul lovinescian continuă să idealizeze femeia și s-o transforme într-un "fetiș ireal": "icoana" oricum îi pătrunde în suflet, acum în forma unei muzici plăcute și a unor cuvinte melodioase. Pentru a iubi, Andrei nu mai are nevoie de o femeie în carne și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dând curs dorinței murdare de a se umili și de a fi pângărită). Episodul merită un scurt comentariu. Asemeni lui Ciprian, Mirescu e un "poet retoric și grandilocvent"213 (amănunt nu lipsit de însemnătate!) ce își urmărea cu abilitate scopurile, idealizând femeia "numai la început" fiind adică exact opusul lui Andrei, care, neavând iluzii, convins de impuritatea femeii, sfârșea totuși prin a-și face din ea un idol. Prozatorul sugerează aici o foarte interesantă apropiere între discurs și trăire: inconștient (dorința
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care erau gardienii rosicrucieni ai tradițiilor eseniene, deci o confrerie cavalerească care și-ar fi dezvăluit secretele templierilor. Egiptul, esenienii și templierii sunt sursele de inițiere ale gradelor masono- rosicruciene, legând-o cu înțelepții religiilor antice și creștinismul original, adesea idealizat de esenieni și templieri. Problema nu este cea a surselor tradiției cât relația dintre concepțiile spirituale ale inițiatorilor pentru că există ordine ce-și pretind moștenirea templierilor reînviind ritualuri și neglijând faptul că și-au pierdut scopul ancestral. Fraternitatea Luminii a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
parte ce animă viața, având în extensia a ceea ce este și în alții. Și-atunci acest foc primordial, care ne arde și ne mistuie, cum poate fi el definit? Și cum îl putem descrie? A spune suflet înseamnă tot ce idealizăm în totalitatea ființării, dar statusul suprem, specific ca parte în sine din întreg e Sufletul. Prezența lui în opera literară îl poate defini pe autor dar nu-i dovedește existența. Filosofia de azi e tributară celei protoistorice. O zărim în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în propriul univers fantastic, dezvoltându-se de-a lungul istoriei prin arta plastică, literatură, cinematografie și, mai de recent, prin jocurile video. 2.. Fantasticul în pictură O vreme lungă, arta s-a străduit să reproducă mai mult sau mai puțin idealizat realitatea. A venit apoi vremea artei abstracte, când pictura nu mai era nimic altceva decât forme și culori, orice reminiscențe ale lumii înconjurătoare erau voit evitate. Distinctă de acestea două, o a treia atitudine a revenit, din timp în timp
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și comerciale; adică în urma unor crize majore sau războaie devastatoare, când lumea și-a căutat mereu alte cadre de existență și manifestare. În mod greșit înțelegem crizele lumii de azi drept crize ale monedei de hârtie și în mod greșit idealizăm nostalgic vremurile de altădată, considerându-le bune. În epocă, crizele monedei metalice, deci și crizele aurului în calitatea sa de etalon monetar sau de monedă efectivă nu sunt cu nimic mai prejos decât crizele de azi ale monedei de hârtie
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
un vast program de "poetizare" a istoriei și a realității românești, de fapt o operațiune de dramatizare a tuturor narațiunilor de viață pe care le furnizează documentele și actualitatea patriei. Orice personaj al istoriei recente sau mai vechi poate fi "idealizat" și astfel transformat în model "profetic", care să fie urmat și dublat de realitate. Poeți contemporani, poeți ai venitorelui, câți veniți în lume cu misiune de a crea omul ideal, măriți pe Mirci și pe Vlazi, măriți eroii României înălțați
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca mijloc de realizare personală - această interpretare în context naționalist are o particularitate: nu se sprijină pe specificitatea muncii. Nu e o viziune economică a profesiilor diferențiate create printr-un sistem de schimb pe o piață capitalistă liberă, care să idealizeze diviziunea muncii și specializarea. Indiferent dacă predau, dacă funcționează într-un minister, dacă reprezintă țara ca deputați, dacă redactează un ziar acești autori își desfășoară acțiunile într-un unic spațiu comun, guvernat mistic de apelul național. Angajamentul lor public nu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
viață ? Clasicii sau neoclasicii ar răspunde că narațiunea prezintă tipicul, universalul - avarul tipic (Molière, Balzac), fiicele ingrate tipice (Regele Lear, Moș Goriot). Dar nu țin oare astfel de categorisiri de domeniul sociologiei ? O altă concepție afirmă că arta înnobilează sau idealizează viața. Există, desigur, un astfel de stil artistic, dar el este doar un stil, nu esența artei ; deși nu încape îndoială că creând distanță estetică, dând faptelor formă și expresie, orice artă face plăcută contemplarea a ceea ce, în viață, ne-
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
al XIX-lea aduce din nou În atenție problema tipurilor umane, după criteriul valorilor culturale pe care le exprimă. În sensul acesta, Nietzsche descrie tipul apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semnificația umanului Dacă În centrul umanismului se află persoana umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție utopică despre persoană, care caută să o idealizeze? N. Berdiaev răspunde la această Întrebare cu argumentele antropologiei creștine, conform căreia „omul este o ființă creată de Dumnezeu, o ființă liberă care, prin această libertate, se desprinde de Dumnezeu păcătuind, dar se regenerează prin grația care o salvează” (De la
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atunci când așteptările inițiale și realizările de pe teren nu coincid. Idealismul și irealismul aspirațiilor, optimisul inițial exagerat intră în conflict cu realitățile vieții și profesiunii. Într-o a doua etapă se instalează tensiunea, reacția emoțională la dezechilibrul generat de neconcordanța planului idealizat cu cel real. Răspunsul emoțional se concretizează în oboseală fizică, epuizare afectivă, tensiune intrași interpsihică, anxietate. În cea de-a treia etapă au loc schimbările de atitudini și comportamente în vederea reducerii tensiunii emoționale și a depășirii stării respective. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să devină dependenți, să caute afecțiunea, grija altora, abdică de la responsabilități, permițând altora să-și asume arii majore ale vieții și muncii lor. Ei caută activ oameni care să-i ghideze și să-i protejeze. Au tendința de a-i idealiza pe alții (consultanți, bancheri, directori, persoane importante sau chiar persoane cu are sunt regulat în contact). Managerii depresivi sunt subiecți ai sentimentelor de neputință ca rezultat al unor relații neplăcute din trecut. Supărarea datorată acestei neputințe le poate cauza sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
traficanții sunt un fel de model pentru reușita economică, riscul de a se ajunge la dependență este mult mai mare. Unii vor deveni dependenți după ce au fost un timp traficanți iar alții, pentru a avea acces la cultura semenilor care idealizează drogul. Această teorie insistă pe conceptul de autoeficiență ca fiind o componentă centrală și totodată ca element explicativ principal în ceea ce privește dobândirea, menținerea și schimbarea comportamentului. Este o teorie comprehensivă a comportamentului uman care ia în considerare în același timp factorii
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
modernul, uneori până la ostentație, prozator Sorin Titel să facă o literatură a sentimentelor frumoase. Sorin Titel nu a voit să urâțească lumea în care trăim. El a voit s-o înfrumusețeze fără s-o falsifice. Și a reușit. Nu a idealizat, nu a pus între paranteze dramele; ci doar a depistat și a eliberat izvoarele de bucurie ale vieții. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Copacul, pref. Dumitru Micu, București, 1963; Reîntoarcerea posibilă, București, 1966; Valsuri nobile și sentimentale, București, 1967; Dejunul pe iarbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
familia imperială. Trăsăturile personajelor sînt redate cu o precizie atît de mare, Încît pot fi identi ficate prin comparare cu alte surse plastice (statui, monede). Întreaga artă statuară din vremea lui Augustus prezintă această caracteristică. Romanii nu se mulțumesc să idealizeze trăsăturile Într-o veșnică tinerețe, ei redau exact trăsăturile, expresia privirii, mișcarea părului. Pe baza sculpturilor romane (și nu a celor grecești) s a putut face, de pildă, o istorie a coafurilor În Antichitate. 2 COPISTUL În Antichitate, existau două
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
nu numai una teoretică esențială, ci și una practică la fel de importantă. Soluțiile identificate, cu mai mulți ani în urmă, sunt următoarele: a) întoarcerea la modul de existență și desfășurare a vieții economico sociale dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, idealizat de anumite forțe politice, care doreau, în plan politic, reinstaurarea monarhiei, iar în plan economic, pledau pentru ridicarea agriculturii la rangul de cea mai importantă ramură a economiei naționale, pentru restituirea pământului foștilor proprietari și pentru limitarea strictă a industriei
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
prozei tradiționaliste: - revigorarea temelor identitare, legate de existența rustică, de condiția țăranului: satul, familia, salvarea prin credință, iubirea și datoria, războiul/jertfa în războiul întregirii neamului, urmările nefaste ale dezrădăcinării, orașul ca cetate a pierzaniei etc. - viziune prin care se idealizează modelul existențial arhaic - comunitatea rustică, civilizația pastorală, ocrotitoare a valorilor neamului și a valorilor creștinortodoxe, apărând un cod de valori morale, ființând în comuniune cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
finețe întâmplările cotidiene ale universului ei mărunt și se autoanalizează lucid. Același interes cehovian pentru dramele derizorii ale omului obișnuit îl dovedesc și cele opt proze, unitare ca stil și tematică, din volumul Iulia în iulie (1986). Prozatoarea nu își idealizează, dar nici nu își caricaturizează personajele, privite cu atenție, inteligență și umor. Lumea este reconstituită cu acuitate a notației realiste, prin acumularea detaliilor și printr-o rafinată tehnică a colajului. Din câteva trăsături sigure, B. schițează caractere și reface ambianța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
din nefericire, cade pradă unor obiecții ușoare, enunțate convingător de Michel Foucault, cu mult timp în urmă, conform cărora discursul despre societatea civilă este slăbit de "un fel de maniheism care asociază ideea de stat cu o conotație peiorativă în timp ce idealizează societatea ca pe un întreg bun, viu și cald"1. În termeni mai constructivi, problema de bază a modului de abordare a lui Gellner este că nu sesizează necesitatea permanentă de a găsi imagini noi ale societății civile. Acesta presupune
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de concepția premodernă asupra societății civile, privită ca o comunitate politică legiuită și ordonată. Shils și alți critici conservatori ai societății civile scot totuși în evidență o anumită idee: susținătorii de astăzi ai societății civile au prostul obicei de a idealiza promovarea nestingherită a libertății cetățenilor, trecînd cu vederea ceea ce eu am numit undeva ca fiind problema necivilității, al cărei caz extrem este o societate necivilă 2. Termenul "societate necivilă" sună, recunosc, straniu, stîngaci, în cel mai rău caz un malaproprism
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]