503 matches
-
1954). Tot aici sunt incluse cincisprezece povești populare și o culegere de folclor epic din localitățile transnistrene, apărută în 1941 sub titlul Povești moldovenești. Prin tematică (războiul civil, colectivizarea, lupta de clasă), prin trăsăturile fundamentale ale nuvelelor și povestirilor sale (idealizarea personajelor, artificialitatea conflictelor), scrierile lui O. se încadrează în parametrii realismului socialist. SCRIERI: Povestiri și povești, Chișinău, 1954. Culegeri: Povești moldovenești, Chișinău, 1941. Repere bibliografice: V. Nazar, Pionier al înnoirilor, „Nistru”, 1972, 6; Nicolae Bilețchi, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 458-461
OPREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288551_a_289880]
-
în care se constituie E (fenomenul de explicat). PA = posibilul acțional al sistemului respectiv, în care E este o soluție posibilă la CF. Probleme ale analizei funcționaletc "Probleme ale analizei funcționale" Problema autonomiei funcționale a sistemelor. Schema funcțională opereazăcu o idealizare, ca de altfel orice schemă explicativă: modelul unui sistem autonom care se autoorganizează, funcționând după propria sa logică. Schemele sociale sunt însă doar tendențial autonome, autonomia lor fiind, în fapt, relativă. În primul rând, sistemele sociale trec prin faze diferite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcțiilor și a mobilurilor ei, răspunzând unor motivații și înclinații elementare ale speței. Ca și în cazul modurilor de prelucrare poetică, punctul de pornire e aflat în schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană. Din nevoile de cunoaștere, de idealizare, de intensificare a senzațiilor ș.a.m.d. decurg „vocațiile”, virtualități esențiale ale consumului informațional. De pildă, din nevoia de cunoaștere derivă, alături de altele (insolitul, verdictul), o vocație euristică, a descoperirii. O activează și îi răspund problemele de matematică, textele enigmatice
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
în domeniul tulburărilor sexuale, pentru a reconstitui istoricul problemei pacientului explicându-i în același timp evoluția acesteia. Intr-adevăr, elementele esențiale ale disfuncției sexuale se situează în general în următoarele domenii: antecedente istorice: lipsă de informații privind practicile sexuale sau idealizarea acestora, traumatisme legate de incest sau : jocuri de-a doctorul” umilitoare, distorsiuni cognitive și idei greșite în legătură cu sexualitatea în exces (legată mereu de performanță); antecedente imediate: dificultăți conjugale (conjugopatie), distorsiune cognitivă recurentă și obsedantă, mângâieri nesatisfăcătoare, depresie, destabilizare psihică (divorț
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este de acceptat în universitate, cea aplicativă putând fi dezvoltată doar în centre de mai mică importanță, care să fie asociate cu afacerile rutiniere. Astăzi însă ar mai fi relevante asemenea poziții? Înainte de a formula un răspuns trebuie să evităm idealizarea lumii universitare clasice și să admitem că e cazul să nu ne lăsăm ademeniți de nostalgia „turnului de fildeș” al cunoașterii pure, dezinteresate, adică desprinse programatic de orice aplicabilitate. Utilitatea și forma cea mai la îndemână de comensurare a acesteia
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ușă de intrare în ASCOR? Avem în această dilemă - „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?” - sinteza perfectă a unei mentalități pietiste. Gafa autoarei este fără îndoială involuntară. De altfel, textul articolului debordează în bune intenții și gânduri evlavioase. Idealizarea ASCOR-ului este doar o reacție sinceră, deși deplasată, față de cumplita apatie care domină astăzi mediile bisericești românești. Dorința de asociere cu un grup dinamic este marca irepresibilei nevoi a tinerilor creștini de a se elibera de trauma singurătății citadine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un cuvânt, nimic din penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme, fără ca să reușească să convingă. În cartea lui Marin Preda, oamenii sunt vii, adevărați, creați și nu cârpăciți din bucăți, fără idealizări fals-revoluționare, fără situații neverosimile, fără dialoguri scornite după gustul și măsura autorului, iar nu după acela al realității”. Februarie, 1950, Horia BRATU, Contemporanul:22 „Pentru Înțelegerea Anei Roșculeț este important de reținut interesul pe care Îl are eroina pentru muncă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
științei exacte a naturii poate stabili fertilitatea sau lipsa de fertilitate a ideilor regulative cuprinse în filosofii ale naturii, cum sunt cele numite de Kant „metafizic-dinamistă” și „matematic-mecanică”. În al doilea rând, „concepte goale” din punct de vedere empiric, adică idealizări de genul impenetrabilității absolute, s-au dovedit adesea esențiale pentru descoperirea și formularea unor legi generale ale naturii. În sfârșit, capacitatea unui program de cercetare de a limita numărul ipotezelor care pot fi imaginate pentru explicarea faptelor cunoscute prin experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
șir, ceea ce-l face extrem de atrăgător, având în vedere că măsoară un metru și optzeci și cinci. De regulă, se îmbracă bine, conduce mașini decente și, în ciuda brutalităților de limbaj, pare destul de manierat. Toate acestea sunt strategii ale procesului de idealizare, firește. Dar Chandler însuși pare să fi corespuns modelului atribuit eroului său. Fotografiile ni-l arată drept un gentleman pe deplin integrat epocii sale, deși, adeseori, comportamentul său șoca audiența: spre sfârșitul Marii Depresiuni, se remarca la reuniunile petroliștilor bogați
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Sleep reprezintă, din acest punct de vedere, un Big Leap, un mare salt înainte, renunțarea la clișee, exersarea unei noi voci și propunerea unui nou ton narativ. În sensul celor de mai sus, am putea vorbi de un proces de idealizare, de autoflatare la care Chandler - el însuși un singuratic și un alcoolic - recurge pentru a compensa tot mai precara stimă de sine: În Philip Marlowe, Chandler a creat o combinație între propriul său caracter și eroul tradițional al povestirilor pulp
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unui grup de mecanisme de apărare precoce, dintre care unele sunt calificate uneori drept „apărări ce distorsionează imaginea” (Vaillant, 1993). Acest grup include în primul rând clivajul (clivajul obiectului este considerat de M. Klein cea mai primitivă apărare împotriva angoasei), idealizarea și identificarea proiectivă. Ceea ce individualizează teoria Melaniei Klein este afirmația că, încă de la naștere, eul este capabil să stabilească relații primitive cu obiectul în fantasmă și în realitate, să resimtă angoasa și să utilizeze mecanisme de apărare. După cum subliniază Segal
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
teoriei relațiilor de obiect. Opera sa a fost continuată de Fairbairn (1952/1974) și mai ales de Kernberg (1975), care acordă clivajului un rol central în stările-limită. Kernberg a descris și alte mecanisme de apărare caracteristice stărilor-limită, cum ar fi: idealizarea primitivă, refuzul primitiv, omnipotența, deprecierea și identificarea proiectivă. Chiar dacă în jurul definiției și validității mecanismelor de apărare descrise de Kernberg în cazul stărilor-limită s-a stârnit o controversă de proporții, ele s-au dovedit a fi conceptualizări utile, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
treacăt a mecanismelor de apărare”, și reiau lista clasică a celor zece mecanisme de apărare menționate în 1936. Ei subliniază că „multe alte procedee defensive ar fi putut fi descrise” și că A. Freud însăși a evocat negarea prin fantasmă, idealizarea, identificarea cu agresorul etc. În fine, ei mai menționează „apărările foarte primare” descrise de Klein: clivajul obiectului, identificarea proiectivă, refuzul realității psihice, controlul omnipotent asupra obiectului etc. În acest punct al analizei se impun astfel trei precizări: - din cele șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de autorii DSM III-R. Este vorba despre introiecție, regresie, orientarea către sine, transformarea în contrariu (sau răsturnare) și sublimare. Celor cinci mecanisme reținute de la A. Freud li se adaugă, în DSM III-R, următoarele treisprezece: Agresiunea pasivă Clivajul Deplasarea Deprecierea Disocierea Idealizarea Intelectualizarea Autorii ediției DSM-IV (1994/1996) merg mai departe și propun chiar o scală a funcționării defensive care va fi descrisă în capitolul 4 al cărții noastre. Cu aceasta, lista mecanismelor de apărare ajunge la treizeci și unu16. Dar, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
străină eului (Nasio, 1988). Forcluderea nu face obiectul unui articol distinct în cea de-a doua parte a acestei lucrări. Mai multe informații de bază figurează totuși în articolul dedicat refuzului (vezi partea a doua a volumului, pp. 266-274). 23) Idealizarea (L. și P.; DSM III-R; DSM-IV): subiectul își atribuie lui însuși sau atribuie celuilalt calități exagerate. 24) Ipohondria (G.V.): transformarea reproșurilor ce trebuie făcute celorlalți (decurgând din necazuri sau pulsiuni agresive) la început în reproșuri adresate propriei persoane, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihotic. 2) A doua categorie este cea a apărărilor imature, șase la număr: proiecția, fantezia schizoidă, ipohondria, agresiunea pasivă, activismul (acting-out) și disocierea (sau refuzul nevrotic). Vaillant precizează că exclude din această categorie mai multe apărări imature - precum clivajul, devalorizarea, idealizarea sau identificarea proiectivă -, cunoscute și ca apărări care distorsionează imaginea și care sunt desemnate prin termeni aflați în legătură cu teoria relațiilor obiectuale. 3) În a treia categorie, cea a apărărilor nevrotice sau intermediare, Vaillant clasează deplasarea, izolarea afectului, refularea și formațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărări menționate - deplasarea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului, formațiunea reacțională, refularea și anularea retroactivă - mențin în afara conștiinței idei, sentimente, amintiri, dorințe sau temeri susceptibile de a reprezenta o amenințare potențială. 3) Nivelul distorsiunii minore a imaginii. Cele trei apărări citate - deprecierea, idealizarea și omnipotența - operează, în vederea reglării stimei de sine, unele distorsiuni minore ale imaginii de sine, ale imaginii corporale sau ale imaginii celorlalți. 4) Nivelul negării. Cele trei apărări date ca exemplu - refuzul, proiecția și raționalizarea - mențin în afara conștiinței factorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
blamează pe ceilalți și aruncă responsabilitatea asupra lor în loc să-și accepte pulsiunile. Din considerentele menționate, Bond propune ca acest stil să poarte numele de model de acțiune inadaptată. Factorul 2 explică 10% din varianța totală și cuprinde trei apărări: clivajul, idealizarea primitivă și omnipotența însoțită de depreciere, și presupune clivajul imaginii de sine și al imaginii despre ceilalalți în imagini de tip bun/rău, puternic/slab. Dacă stilul defensiv descris de factorul 1 este orientat către acțiune, stilul determinat de factorul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
minimizări sau maximizări manifeste ale realității. Astfel, neplăcerile sunt minimizate, iar succesele hipertrofiate. Secvența de dezvoltare a refuzului în fantezie cuprinde următoarele patru elemente, descrise de Cramer (1991): 1) satisfacerea dorinței prin halucinație; 2) jocul dramatic; 3) reveria; și 4) idealizarea. 1) Varianta cea mai precoce a refuzului în fantezie este satisfacerea dorinței prin halucinație. Atunci când sugarului îi este foame, el plânge, iar senzațiile dureroase pe care le are dispar de îndată ce este hrănit. Astfel, încetarea suferinței este legată de apariția sursei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
realitate. Atunci când adolescentul sau copilul își imaginează că părinții săi (ori doar unul dintre ei) nu sunt părinții săi adevărați, el elaborează un „roman familial” (Freud, 1909/1974; Rank, 1914) pentru a refuza aspectele decepționante și dureroase ale realității. 4) Idealizarea constituie forma cea mai elaborată a refuzului în fantezie. Unul dintre cele mai ilustratoare exemple ale acestui tip de apărare îl găsim în povestirea lui Voltaire intitulată Candide (1759/1957). Asemenea mentorului său Pangloss, Candide vede evenimentele vieții ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
bine”. Atunci când sistemul său defensiv eșuează, el cade într-o profundă și dureroasă depresie, iar când credința sa în persoanele idealizate se erodează, Candide trăiește sentimente de insignifianță, de abandon și fragmentare. Tipul de interpretare eronată a realității - sub forma idealizării - ar constitui forma cea mai matură a negării realității. Prezentă la adulții excesiv de optimiști, pozitivi, mulțumiți, ea este desemnată în psihologia clinică prin termenul refuz pollyanic, de la numele tinerei eroine Pollyanna din nuvela scriitoarei americane Eleanor H. Porter. Pollyanna este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pune în legătură cu unele dintre mecanismele de apărare cunoscute în psihopatologie. Astfel, el stabilește corespondențe între: - scotomizarea și negarea atitudinii ostile față de negri / refuzul și anularea; - iertarea, fraternizarea și metisajul / formația de compromis și negarea realității; - denunțarea, denigrarea și demistificarea / proiecția; - idealizarea metropolei / identificarea cu agresorul; - procesul / reparația. Originalitatea acestui demers constă tocmai în punerea în relație a mecanismelor specifice situației de aculturație cu mecanismele psihice de apărare. Astfel, mecanismele iertării, fraternizării și metisajului se leagă de unificarea și integrarea celor doi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui Lerner, care a propus „Scalele de evaluare a apărărilor” care îi poartă numele (Lerner și Lerner, 1980), metodă de evaluare bazată pe o importantă muncă de cercetare orientată spre validare și centrată pe măsurarea a cinci apărări (clivaj, depreciere, idealizare, identificare proiectivă și refuz) (Lerner et al., 1981 și 1987; Lerner, 1991); lucrările lui Cooper și ale colaboratorilor săi, care au condus la elaborarea unui instrument numit Rorschach Defense Scale (RDS) (Cooper și Arnow, 1986; Perry și Cooper, 1989; Cooper
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
săi, care au condus la elaborarea unui instrument numit Rorschach Defense Scale (RDS) (Cooper și Arnow, 1986; Perry și Cooper, 1989; Cooper et al., 1988 și 1991), conceput pentru evaluarea a cincisprezece apărări (izolare, intelectualizare, formațiune reacțională, raționalizare, refulare, depreciere, idealizare primitivă, identificare proiectivă, clivaj, omnipotență, proiecție și patru tipuri de refuz - masiv, hipomaniac, de tip Pollyanna și de nivel superior). În sfârșit, să notăm că, dacă cercetările lui Lerner se bazează pe teoria lui Kernberg (cu privire la patologia stărilor-limită), studiile întreprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la înțelegerea funcționării normale și patologice a psihicului. Pentru a înțelege mai bine această poziție, să luăm exemplul personalității narcisice. McWilliams precizează că indivizii cu acest tip de personalitate pot utiliza diferite apărări, dar sunt dependenți mai cu seamă de idealizare și de depreciere, două apărări complementare, în sensul că, atunci când imaginea de sine este idealizată, ceilalți sunt depreciați, și invers. Prezența acestor două mecanisme constituie un important reper diagnostic, oferind, în același timp, o bază pentru înțelegerea funcționării psihicului la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]