1,864 matches
-
va mai bîntui multă vreme, chiar și atunci cînd se va recăsători cu asistenta sa, Rosamund, o fostă studentă a lui Ravelstein, care îl iubește și îi va oferi căldura feminină de care fusese pînă atunci privat. Sedus de construcțiile ideatice ale lui Abe, Chick îi propune să scrie o carte; Ravelstein o face și volumul devine un best-seller, aducîndu-i filosofului faimă și remunerații neașteptate. În mod bizar, expunîndu-și frust și fără compromisuri părerile despre decadența societății americane, Ravelstein se îmbogățește
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
Tom Nerdberg, Keith Salmon, Stuart Waks. Pentru că numai prin virtuozitatea tehnică a nenumăratelor camere de luat vederi (instalate pe macarale ori direct pe corpul jucătorilor), care asigură dinamica aproape permanentă a unui unghi de 360o, s-a ajuns la virtuozitatea ideatică: violența extrem de brutală a sportului respectiv, redată cu o acuitate ieșită din comun, se justifică printr-o demonstrație etică, armonios orchestrată pînă la acordul ultim, simultan cu genericul de final. Tocmai atunci cînd, după petrecerea de celebrare a victoriei, se
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
regimul a interzis suplimentul ce-o "luase razna", sub motivațiile doctrinare prezentate în Scînteia, în numele principiilor "artei" admise de comunism, neapărat "antiformalistă", promovînd un cît mai bogat "conținut de idei", negreșit "revoluționare": În dosul vorbelor descoperi însă un înspăimîntător gol ideatic. Din păcate, exemplele citate nu sînt singulare nici în "Ramuri" și nici în alte publicații literare. Ele relevă (cînd nu sînt simple forme de manifestare ale imposturii) interesul aproape exclusiv al autorilor pentru imaginea stridentă, chestiunea conținutului propriu-zis fiind, în
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
tot (sub o formă sau alta, ele au supraviețuit pînă la sfîrșitul cîrmuirii comuniste), autorul volumului Geraldine își etala voluptatea asociațiilor libere, în transparența cărora se putea citi idealul libertății ca atare. Cei ce-l acuzau de un "înspăimîntător gol ideatic" nu-și dădeau seama sau voiau să pară că nu-și dau seama de congruența imaginii cu "ideea", de substanțializarea spontană a scriiturii, al cărei "conținut" devine libertatea însăși de-a o elabora. Rezultatul libertății asumate e tocmai acest salutar
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
elită" ajunși și ei șomeri. Prezent la ultimele ediții cu spectacole memorabile, Teatrul de Cameră din Budapesta, a cîștigat premiul ex aequo pentru Hoții - Schiller actualizat de către Alföldi Róbert. Cu tot balastul expozitiv, reprezentația incită prin felul în care exaltarea ideatică proprie curentului "Furtună și avînt" a fost convertită hard la cotidianul sordidului fizic, psihic și metafizic prin creațiile actorilor Horváth Lili, Stohl András, Laszlo Zsolt. Pe cît de diferite, pe atît de înrudite au fost trei spectacole cu o încărcătură
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
exemplu îl poate constitui cronica literară consacrată romanului lui Nicolae Breban Ziua și noaptea: " Romanul acesta al lui Nicolae Breban este, dintre toate ale sale, cel mai lipsit de materie epică, de "întâmplări", mizând până la riscul destrămări construcției pe tensiunea ideatică, pe suflul vizionar ce ar fi să-i susțină discursul intelectual de nimic stăvilit. Nimbat de aura poetică brebaniană acest discurs este și minat de ariditate, în multe porțiuni, de repetări și de stângăciile stilistice niciodată plivite." Cu aceeași fermitate
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
antidoctrină sau o contradoctrină". Surprinzător însă, comunismul apare ca derivat al liberalismului extrem, fiind în esență pretenția de privilegiere a plebei. Analiza principiilor de bază ale doctrinelor, teritoriu unde originile lor și motivațiile sufletului colectiv se învederează reciproc, permite extrapolarea ideatică. Astfel, bolșevismul apare ca un fenomen de esență religios-creștină și pur reacționar, derivând din complexul plebei față de aristocrație, pătura privilegiată și liberală. Firul logic conduce discuția spre raportul elită-popor. Democrația modernă, concept opus democrației ateniene, e discutată din perspectiva libertății
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
producând obiecte. ...conceptul de mimesis, și el cu multiple ramificații, până în zilele noastre... ...exact. Chiar dacă arta e reabilitată, întrucât face parte din procesul cosmic. L-ați amintit adineaori pe Parmenide și aș vrea să mai rămânem puțin în acest context ideatic și să insistăm asupra raportului Unul-Multiplii. Cum interpretați dvs. acest raport în care Unul este Unicul, Absolutul... Mi se pare că, în legătură cu acest raport foarte important trebuie să-l invocăm mai degrabă pe Plotin. Plotin își imaginează că Unul e
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Și iată, scris de mîna sa, acest fragment de proză: A fi conectat... care, în istoria literaturii noastre, peste zeci și zeci de ani, se va alătura în mod firesc celeilalte Tentative, a Sărmanului Dionis... Ce viață și ce vervă ideatică și lexicală în bezmetica înfruntare gherieră a neprețuitelor pagini ce urmează și pe care le citim cu zîmbetul senin provocat de adierea Geniului: "Azi 31 martie 1933, am stat de gardă, eu soldat Nicolae al lui Cristea din Olari județul
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anumit sens, neistoric... Religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă." Peste un an, în noua sa carte, Lacrimi și sfinți, această dimensiune neortodoxistă (să spun antiortodoxistă?) stă în centrul ei ideatic, autorul, prin ceea ce scrie, apărînd, în mod expres, ca un spirit nereligios și chiar antireligios. Influența decisivă a lecturilor din Nietzsche răzbătea aici în forme decise. Colegii săi de generație i-au reproșat această carte, iar părinții săi (tatăl era
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
glasul meu a fost acoperit". Cît de convingătoare e, în acest context, ieremiada d-sale? Cultura română e din nou tratată în chipul cel mai puțin măgulitor, văzută ca un pustiu, ca și cum dl Marino ar fi fost un Dragoș, descălecătorul ideatic, punîndu-i piatra de temelie în pură sălbăticie și incurie: "Păcat, cum repet mereu, că în cultura noastră nu s-a creat încă deprinderea de a construi, de a edifica, de a da lucrări fundamentale". Obsedat, uneori pe o irecuzabilă intonație
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
o anumită problemă. Spiritual, monden, evident cultivat, răspunde la toate problemele. Se poate pune uneori și întrebarea dacă are doar lecturi, nu și studii". "Text de referință", "a răspunde la toate problemele", "studii" iar nu biete "lecturi" alcătuiesc stafidele cozonacului ideatic cu care ne tratează, magnanim, dl Marino... Îl atrage cumva Noica? Așa ar fi fost normal, măcar pentru tehnica ideii pure, pentru visul unei abstracțiuni care să sancționeze odată pentru totdeauna impuritatea empiriei celei producătoare de atîtea neajunsuri, între care
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
nu în ritmul hebdomadar care mi se părea mie obligatoriu. Era evident pentru mine că Pompiliu Constantinescu era cronicarul prin vocație al generației lui. Nici n-a scris altceva. Cartea despre Arghezi din 1940 nu-l caracterizează absolut deloc, nici ideatic, nici stilistic. Un Arghezi văzut prin Blaga e, orice am zice, o ciudățenie în scrisul criticului. Toate volumele antume (Mișcarea literară, 1927, Critice, 1933 etc.) sînt culegeri de cronici. Poate doar Figurile literare din 1943 să fie o excepție, în măsura în care
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
pariu dificil. Cu ambiguitatea conceptului, cu seducția lui, cu prejudecățile celor care inevitabil cred că dacă ai ales drept subiect dorul sau nostalgia se cheamă că glosezi simple marginalii la propria-ți trăire. E o carte impresionantă, ca volum, calibru, ideatică. Deși atinsă de morbul studiilor culturale (adică speculativă uneori dincolo de bunul gust și de rigorile logicii), se citește ușor, cu imensă plăcere, chiar dacă nu pe nerăsuflate. Ideile, ipotezele, raționamentele te obligă să reflectezi, să cauți verificări empirice în ceea ce ai
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
iau cu mine la Viena. Pe drum, avînd în față o noapte lungă de petrecut în tren, m-a încercat ispita să reiau lectura pieselor de dosar antologate. M-a izbit, încă și mai puternic decît prima oară, neclaritatea, îmbîcseala ideatică în care se scaldă cel mai adesea polemica, altminteri atingînd tonuri de o extremă încordare. Mă simt de aceea tentat să adaug cîteva observații pe marginea unei dispute în care nu m-am implicat defel la vremea derulării ei, profitînd
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
apoi în Bucovina contemporană, cu tot cu ceea ce Michel Foucault va numi, mai tîrziu, "rețeaua de formule discursive". Pretenția lui Franzos de a practica o poetică a "tipurilor" în descendența lui Goethe nu constituie, în consecință, decît o infatuată iluzie. Acele "constructe" ideatice, de care vorbesc exegeții săi, teze pe care se mulțumește să le ilustreze obsesiv în propriile texte, coincid cu așa-numitele "Bilder im Kopf", "imagini înrădăcinate" în creier, ce preced percepția directă a realității și o influențează pînă la manipulare
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
cînd e vorba de obiecte de studiu. Al doilea folosește exact argumentele lui Fish despre obiecte pentru a interzice preluarea conceptelor, atrăgînd atenția că ele nu există decît ca produs al unor anumite tipuri de reflecție, care presupun un context ideatic și metodologic din care nu pot fi deplasate. Cleanth Brooks, citat de Fish, încă mai spera, prin anii '60, că abordarea criticului literar poate fi o reuniune de metode și perspective, pentru că obiectul său de studiu este atît de complex
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
dacă stilul flamboaiant, colorat, adeseori abuziv, este adecvat pamfletului și satirei (care se adresează în primul rînd expectației ludice a adresantului), discursul politic programatic impune - în măsura în care, ca orice operație deliberativă, se adresează nu visceralului, ci intelectului alegătorului - coerență și precizie ideatică și claritate în expunere. Într-o societate democratică modernă, finalitatea discursului electoral - prezentat într-o formă mai realizată sau mai puțin realizată - solicită capacitatea de înțelegere a electorului, finalitatea unei campanii electorale democratice corecte fiind determinarea opțiunii și cîștigarea adeziunii
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
reciclează într-un mod artistic inovator o idee de care literații au obosit să tot audă: relația erotizată dintre om și natură. În acest sens, filmul poate fi considerat romantic. Nu vorbesc de sensul trivializat al cuvântului, ci de asocierea ideatică dintre peliculă și curentul literar. Oricum, faptul că accentul cade pe imagine în detrimentul scenariului nu e surprinzător, dacă ne amintim de acea perioadă. În anii '80, s-au impus trei cineaști francezi: Jean-Jacques Beineix, Leos Carax și Luc Besson. Au
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
consensului? Din păcate nu, deoarece noua conducere a obștii românești a reprezentat "o perioadă haotică, în care abandonarea explicită a materialismului dialectic și istoric ca ideologie de stat a fost dublată de o proiectare în prim-planul vieții noastre publice, ideatice și chiar literare a unui social-democratism vag și ezitant, atent la semnalele de la Moscova, jucînd, pe de altă parte, și cartea unei oarecari deschideri declarative către Apus". O asemenea degringoladă, o asemenea pendulare între centrele de putere și între varii
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
scris în ultimii ani ai puterii sovietice, poetul și eseistul Iuri Karabcievski, care a demascat cu curaj conformismul politic al lui Maiakovski, susținea că acesta a creat o poezie insolită, de afirmare a sinelui, care a devenit la epigonii lui ideatici, între care autorul îl include și pe Iosif Brodsky, o poezie a bunului plac și a afirmării de sine. Karabcievski are dreptate, în oarecare măsură. Neoavangardismul rus al anilor �70-'80 a folosit unele dintre procedeele maiakovskiene timpurii, refuzând să
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
recunoașterea completă, și decisă, de sine, adică în străluminarea Nirvanei. Pentru cine e suficient de matur și de vrednic să identifice “semnele” Nirvanei în propria-i ființă.. Reproducem, spre edificare, pasajul ce încheie și încununează întreaga poveste și întreaga dezbatere ideatică subiacentă: “Ajunsă la poarta blocului, își căută la lumina senzorilor cheile în poșetă. Urcă apoi în fugă cele patru, cinci trepte pentru a deschide poarta cu cartela, realizând cu neliniște că era urmărită de cineva. Se strânse de groază, încercând
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
goală� a poeziei însemna că ea ne cucerește nu prin conținut, ci prin organizare; ideea poetică nu e rațional, ci muzical inteligibilă; criticii ar proceda prin simplă intuiție. În cea de a doua abordare, poemele sînt pline de conținut: nu ideatic, în sens strict, dar simbolic. Intuiția nu-i mai este deajuns cititorului. Ca hermeneut, el are nevoie de un cadru conceptual și de anumite mijloace de cunoaștere. Contradicția cu pricina e bogată în consecințe care s-ar cuveni stabilite. Modificarea
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
în perimetrul politic - scriitorul știe să captiveze mai bine decît politicianul, evidență de care politicianul este convins. Captivanți, mergînd dinspre idee spre faptă, chiar spre faptă politică, incomozi pentru politicienii de ocazie, scriitorii intră în domeniul politic aducînd un bagaj ideatic mai larg, o știință a esențelor - care poate influența devenirea politică -, dar și o mai mare mobilitate. Convinși că actul literar nu este unul al divertismentului sau al lejerității, nici al soluțiilor de ocazie, scriitorii nu vor ezita să caute
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
2. Pe coperta ultimă a volumului Oglinzile din Chicago, Marian Barbu dă câteva date despre aventura "americană" a experienței sale poetice: "Trăind ceva timp în zona megapolisului Chicago (U.S.A.), am constatat pe viu cum poezia americană are altă turnură ideatică și mai ales forme stilistice mult diferite de cele ale europenilor. Evaluările realizate oficial de critica literară, de o parte și de alta, m-au îndemnat să văd din interior cum limba română poate întreprinde comunicări pe măsură. De aici
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]