131,805 matches
-
cel kantian, o limită. Dacă intelectul kantian își desfășura activitatea pe terenul naturii că suma integrală a experiențelor posibile, intelectul hegelian nu poate gândi adecvat natură că totalitate, deoarece este incapabil de a sesiza dinamică acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea) i-l atribuie în ecuația spiritului universal 34, acesta din urmă reprezentând reconcilierea umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile sale, proces în care natura este la rândul sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
poate gândi adecvat natură că totalitate, deoarece este incapabil de a sesiza dinamică acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea) i-l atribuie în ecuația spiritului universal 34, acesta din urmă reprezentând reconcilierea umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile sale, proces în care natura este la rândul sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rolul pe care Ideea (rațiunea) i-l atribuie în ecuația spiritului universal 34, acesta din urmă reprezentând reconcilierea umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile sale, proces în care natura este la rândul sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în ceea ce privește natură, suma necesităților, cât și în ceea ce privește spiritul, suma prospectiva a libertăților pentru care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare nu contribuie la extinderea cunoașterii de sine a esenței 62. Numai obiectivat sub forma ideii, a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un calitativ
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un calitativ superior. Ideea care se creează pe șine începând cu sine: rațiunea în accepțiune hegeliana Rațiunea este conceptul obiectiv al întregii realități; procesul revenirii acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de Hegel spirit. "Lupta rațiunii este
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de Hegel spirit. "Lupta rațiunii este efortul de a înfrânge ceea ce intelectul a fixat"64. Autorul Științei Logicii insistă asupra transformării conceptului, legat inextricabil de intelect, în Idee, adică în rațiune, gândirea aflată în și pentru realitate și care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de intelect, în Idee, adică în rațiune, gândirea aflată în și pentru realitate și care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este o ființă abstractă, subzistență pentru sine față de concept, ci e numai devenire, datorită negativității ființei indiferente", iar "reflectarea procesului ei absolut în sine însuși este suprimarea acestei nemijlocite individualități; prin
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
calitativ, pentru că orice cantitate reprezintă o fostă calitate: "cantitatea este calitatea devenită deja negativă"68. Nouă calitate nu elimina pur și simplu cantitatea care a produs-o, ci o transmite mai departe sub o formă nouă, ameliorata. Nu putem înțelege ideea hegeliana de rațiune fără a intelege dialectica, mișcarea prin suprimarea contrariilor. Pe urmele lui Platon, Kant a desconsiderat dialectica, tratând-o că pe un produs retoric sofistic, bazat pe aparentă și înșelăciune. Hegel o reabilitează însă, transformând-o în principiul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mișcare 71. Întregul mers al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este interpretată acum că "tribunal al lumii", ținându-se cont de conformarea ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor cu propriile idei și cu ideile celorlalte: reciprocitatea identităților colective apare astfel că universal 72. Nu trebuie să avem însă în vedere la Hegel vreo finalitatea cosmopolita a istoriei, așa cum apare ea la Kant: popoarele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
că devenire rațională, susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este interpretată acum că "tribunal al lumii", ținându-se cont de conformarea ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor cu propriile idei și cu ideile celorlalte: reciprocitatea identităților colective apare astfel că universal 72. Nu trebuie să avem însă în vedere la Hegel vreo finalitatea cosmopolita a istoriei, așa cum apare ea la Kant: popoarele își păstrează particularitățile culturale și instituționale fără a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este interpretată acum că "tribunal al lumii", ținându-se cont de conformarea ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor cu propriile idei și cu ideile celorlalte: reciprocitatea identităților colective apare astfel că universal 72. Nu trebuie să avem însă în vedere la Hegel vreo finalitatea cosmopolita a istoriei, așa cum apare ea la Kant: popoarele își păstrează particularitățile culturale și instituționale fără a alcătui o comunitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
temporar, aparentă și superficială - sub forma spiritului, a totalității libere și conștiente de sine. Realul și raționalul sunt puse deci ca unic proces al afirmării spiritului, ca laturi distincte și contradictorii ale acestuia, dar nu ca laturi independente. Hegel dezavuează ideea kantiana de "lucru în sine", considerând-o o abstracție nefondată, un produs al gândirii înseși care nu are nicio acoperire în realitate 76. Mai grav, lucrul în sine îi sugerează lui Kant failibilitatea cunoașterii umane și deci a rațiunii, care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Socialiste România, București, 1971, p. 40. 29 Ibidem, p. 49. 30 Idem, Știința Logicii, op. cît., pp. 81-82 31 Idem, Filozofia spiritului, op. cît., pp. 52, 240-241. 32 Viorel Colțescu, Istoria filosofiei, op. cît., pp. 167-168. 33 Jaqueline Russ, Panoramă ideilor filosofice. De la Platon la contemporani, traducere de Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2002, p. 190. 34 Hegel, Filozofia naturii, op. cît., p. 18. 35 Ibidem, p. 174; Idem, Logică, op. cît., pp. 42-43, 247. 36 Idem, Studii filozofice, traducere de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și Hegel, Editura Viitorul Românesc, București, 1995. PINKARD, Terry, Hegel. A biography, Cambridge University Press, 2000. ROCKMORE, Tom, Before and after Hegel. A historical introduction to Hegel's thought, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, 1993. RUSS, Jaqueline, Panoramă ideilor filosofice. De la Platon la contemporani, traducere de Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2002. SINGER, Peter, Hegel, traducere de Cătălin Avramescu, Editura Humanitas, București, 1996. SPINOZA, Baruch, Etică (demonstrată după metodă geometrica), traducere de S. Katz, Editura Antet XX Press, București
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
viață epuizant (mai ales al oamenilor din metropolele și megalopolisurile de azi), al crizei permanente de timp în care omul postmodern pare că se află (datorită unei civilizații bazate pe intensificarea și rapiditatea comunicărilor și a schimburilor de capital, de idei, de marfuri)9 se află și provocarea de a da o configurație juridică unui nou drept al omului. Astfel, propunem înscrierea într-o declarație politică asumată de statele membre ONU, la nivel juridic internațional, a unui nou drept al omului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
datorită, între altele și următoarelor considerente: - un stil de viață "consumisto-globalist" (răspândit la nivel universal) supus factorilor de presiune, viteza (o criză de timp nesfârșita în care se află omul postmodern)11, datorită intensificării și difuzării la scară globală a ideilor, comunicațiilor, produselor, mărfurilor, mijloacelor de transport, comerțului, banilor, serviciilor; - un tip de viață predominant urbanal omului postmodern (o viețuire în marile aglomerări urbane, într-un mediu aproape complet artificial, de beton, cu puține spații verzi și puține posibilități de recreere
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
asupra drepturilor omului (așa cum transpare din Declarația Universală a Drepturilor Omului) este deci, una limitată sub aspect temporal și din perspectiva marilor inovări pe care le poate aduce concret, conexiunea dinre drepturile omului și conceptul de "dezvoltare durabilă" (care introduce ideea transmiterii "către generațiile viitoare" a unui mediu sănătos și curat)30. Introducerea "generațiilor viitoare", ca subiect juridic distinct în cadrul drepturilor omului, conferă, în opinia noastră, esența întregii categorii a V-a de drepturi ale omului, pe care le propunem a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
că Declarația reprezintă o viziune laică a tradiției iudeo-creștine, care nu poate fi implementată de musulmani fără a se intră în conflict cu Șaria 21. A urmat o serie de alte declarații ale Iranului și încercări de a se susține ideea că e nevoie de o revizuire a documentului. La a XIX-lea Conferință Islamică a miniștrilor de Externe de la Cairo s-a adoptat, pe 5 august 1990, Declarația Drepturilor Omului în Islam 22. În cuprinsul acesteia se face recurs de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sunt probleme realmente internaționale, a căror soluții, pentru a fi eficiente, trebuie să fie globale, nu locale. Autorul distinge între un cosmopolitism de tip vechi, kantian în esență, bazat pe primatul republicanismului în organizarea politică, respectiv pe liberă circulație a ideilor, persoanelor și mărfurilor - și un cosmopolitism de tip nou, "încercând să îmbine constrângerile comunității și autonomia individuală, loialitatea față de națiune sau grupul etnocultural și solidaritatea față de umanitate și fiecare individ în parte, indiferent de grupul căruia îi aparține" (p. 131
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
răspuns la întrebarea privind rațiunea ființării formează o ordine a creației. Un maximum de absorbție a realității este îmbinat cu maximum de raționalitate în ceea ce privește ordinea și interrelaționarea și este încoronat de dezvoltarea dogmatica perfectă a experienței spiritual-religioase în termenii unei idei referitoare la Dumezeu, așa cum s-a dezvoltat ea în Occident în analogia entis" (pp. 85-86). Ar merita precizat că o dezvoltare interesantă a semnificației politice a principiului teologic analogia entis, și implicit a rupturii pe care a produs-o teoria
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Constituțional Law at the "Petre Andrei" University of Iași. Among the main books he hâș published we mention: La Roumanie du communisme au post-communisme (1998), Meandrele democrației. Tranziția politică la români - Meanders of Democracy. Political transition în România (2002), Istoria ideilor politice de la antici la moderni - History of political ideas from the ancient to the modern (2002). Nicolae DRĂGUȘIN holds aPhD în Philosophy and is Lecturer at the Faculty of Political Science (Christian University "Dimitrie Cantemir" from Bucharest), Post-Doctoral Research Fellow
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
această comunitate este școală. Și ce faci cu o mulțime de oameni care refuză și se împotrivesc violent, brutal civilizării, educației ? Pentru asta s-au inventat pușcăriile, numai că la noi justiția este într-o continuă vacanță. Sau poate o idee ar fi să le fie creat un mic stat, țara țiganilor, unde n-au decât să se fure unii pe alții. Poate undeva unde s-ar integra mai bine, undeva unde oamenii sunt cam la fel de săraci că și ei, undeva
Petreanu despre chestiunea rromilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82681_a_84006]
-
ce leagă căscatul cu plictisul. Dacă stau cu tine față în față și casc, poate să însemne multe lucruri: În niciun caz nu înseamnă că mă plictisești! Aș vrea să-l prind de idiotul care ți-a băgat în cap ideea asta și să i-o scot pe nas... Mulți ani m-am străduit să-mi ascund căscatul. Ca să nu creadă lumea că mă plictisesc ușor. Când făceam asta, Ioana zicea că semăn cu un iepure. Într-o bună zi m-
Sunt un căscat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82713_a_84038]