13,415 matches
-
întreg aparat retoric, al aluziilor, ironiilor, al trimiterilor". Dacă ieri preoții au fost judecați "drept oameni care au vrut să-și domine semenii, și osîndiți asemenea despoților, a spiritelor absolutiste", în prezent personalitățile de relief, prin forța lucrurilor directoare ("căpitanii ideologici", îndrumătorii "de tip guru", după cum îi persiflează Adrian Marino), cad în discredit: "Căci, în fond, absolutul manifestat pe tărîm religios, metafizic, juridic, estetic, etic sau politic, prin principii, legi, porunci etc., este la bête noire a enciclopediștilor". Pornire care nu
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
etc. Prima formă apare surprinzător de des, chiar în pagini culturale (poate și dintr-o tendință de hipercorectitudine): "ar trebui să pui o obțiune pentru dezînscriere" (webteam.ro); "dreptul de obțiune succesorală" (licenta.home.ro); "exprimă, mai degrabă, o obțiune ideologică literară" (erasmus.ong.ro); "dupa cum mai spuneam, o asemenea obțiune va constitui subiectul unui articol mai elaborat, avînd ca temă bazele de date japoneze" (bcu.ubbcluj. ro /bibliorev). Un alt caz interesant e reprezentat de forma culuare: care apărea
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
poate fi ușor completat de cei informați. Diaspora, cu câteva excepții notabile (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Aron Cotruș, Virgil Nemoianu, Vintilă Horia și poate alți doi-trei), s-a manifestat frustrant; nu condițiile în care trăiau scriitorii în țară, ci ingerința ideologicului în ierarhizare deranjându-i mai mult. Și totuși, nici unul (sau mai nici unul) n-ar accepta să i se revizuiască vreo scriere, puțini fiind cei care s-ar lepăda de unele momente aparținând, orice s-ar zice, existenței lor de creatori
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
1929, de Victor Serge, sau polemicii provocate, în 1936, de apariția reportajului-pamflet al lui André Gide, Retour de l'URSS. Între aceste două momente de refuz al utopiei sovietice, dezvăluirile lui Simenon par a fi înăbușite în atmosfera literară și ideologică de stânga, predominantă în Franța deceniului patru. Ele nu influențează nici opinia publică și nici curentul de admirație față de "realizările" sovietice, în continuă intensificare după Congresul scriitorilor sovietici de la Harkov (septembrie 1934) care se bucură de participarea entuziastă a lui
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
lăsînd să transpară, treptat, un adevăr construit pe detalii incontestabile. Realitatea nu e interpretată. E doar observată din punctul ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul; ea devine o tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
nici o retractare a afirmațiilor nu tulbură traiectoria simplă și onestă a dezvăluirilor simenoniene. Retorica dublă a lui Gide și a lui Istrati nu funcționează aici. Lui Simenon îi sunt indiferente și promisiunile luminoase ale zorilor revoluției bolșevice și tragica deviere ideologică din anii '30. Revoluționari sau contra-revoluționari, bolșevici sau apolitici, cetățenii sovietici sunt puși în raport doar cu umanitatea și normalitatea. Nici politica, nici strategiile economice, nici retorica ideologică nu încarcă textul cu semnificații și interpretări fastidioase. În reportaj, ca și
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
sunt indiferente și promisiunile luminoase ale zorilor revoluției bolșevice și tragica deviere ideologică din anii '30. Revoluționari sau contra-revoluționari, bolșevici sau apolitici, cetățenii sovietici sunt puși în raport doar cu umanitatea și normalitatea. Nici politica, nici strategiile economice, nici retorica ideologică nu încarcă textul cu semnificații și interpretări fastidioase. În reportaj, ca și în roman, Simenon e direct, simplu, transparent, aproape lipsit de stil. El se mulțumește să privească și să rămână lucid, eliminând orice imixtiune a imaginației și orice înclinație
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
datelor vizând întregul spațiu al apariției revistei, 1951-1960, și nu doar primele două volume ale ediției, publicate până acum, o datorăm Mihaelei Constantinescu-Podocea, în spiritul titlului Fișă pentru un dicționar al publicațiilor exilului. Tensiunea morală a epocii "marcată de cortina ideologică", intransigența acuzatoare cuprinsă în portretizarea epică a faptelor de după înstăpânirea brutală a comunismului la noi, începuturile organizării exilului românesc, una din formele luptei sale pentru supraviețuire națională prin inițierea "frontului publicistic al emigrației noastre", sunt cuprinse de Nicolae Florescu în
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
aiurea, se opune deschiderii prin agresivități! Așadar coordonata geo-culturală a actualității nu ne este foarte favorabilă. Scepticismul la care aderă Maria-Ana Tupan nu ni se pare excesiv. Adevărul este că, în pofida artificioaselor "prezențe românești peste hotare", văl roz de sorginte ideologică și postideologică, literatura română este încă insuficient cunoscută în lume și nu totdeauna prin numele cele mai reprezentative. Rupți, după al doilea război mondial, de firescul context apusean, ne vedem supuși "dublului standard" care fetișizează discursul metropolitan și-l hibridizează
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
a statelor-patron care n-au înțeles niciodată producția decît ca pe o sursă de alimentație rațională și nici cultura decît ca pe o formă neobosită de propagandă. Iar pe omul de artă l-au privit permanent ca pe un apostol ideologic într-un incontinent scenariu de teologie negativă, în timp ce creația adevărată și producția autentică de bunuri spirituale au fost exilate undeva la periferia istoriei și lăsate să agonizeze în spațiul unei precarități bine susținute și eficient dirijate. Acum, cînd societatea românească
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
eu și mi-a slăbit vederea. Care este, după părerea dv., rolul generației �optzeci"? Rolul cel mai important al generației �optzeci" este că a apărut la timp, ca un protest, deși pieziș (precum copacul arghezian ori ploaia caraioniană), la adresa molohului ideologic comunist. Sigur, nu trebuie, �optzeciștii", să se înfumureze în acest sens, căci au fost și alți scriitori ai altor generații care n-au suportat și au protestat după firea și stilul fiecăruia. Nu sunt un fan al muncii cu generația
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
menținere și perpetuare ale mișcării monastice. E o interogație cu atât mai vie după căderea regimului comunist, cu cât însăși ierarhia mișcării monastice fusese pusă sub controlul autorităților religioase și chiar iarahia acestei mișcări n-a scăpat complet de presiunile ideologice venind de la partidul comunist. De unde, o mișcare cu totul diferită, care nu cunoaște dezvoltări neobișnuite, dar e foarte demnă de interes, de reîntemeiere, cu crearea de noi mănăstiri, în condiții de pustnicie. Nu știu ce viitor poate avea această mișcare, dar o
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
controlul aparatului de stat, nu numai asupra structurilor sociale și economice, ci chiar asupra structurilor religioase... Dar în privința consecințelor asupra evoluției tradițiilor țărănești ce ați putut constata, revenind în România după 1989? încă sub regimul comunist, am constatat că controlul ideologic al populației mergea până la nivelul satului. Nu exista nici un sat fără agitator cultural și fără cămin cultural. Așadar, ansamblul teritoriului era străbătut de o rețea de funcționari ideologici ai partidului. Exista un control constant al populației, începând cu școala, chiar
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
în România după 1989? încă sub regimul comunist, am constatat că controlul ideologic al populației mergea până la nivelul satului. Nu exista nici un sat fără agitator cultural și fără cămin cultural. Așadar, ansamblul teritoriului era străbătut de o rețea de funcționari ideologici ai partidului. Exista un control constant al populației, începând cu școala, chiar cu învățământul religios, și așa se face că am văzut, de exemplu, în satul Dobrița, de două mii cinci sute de locuitori, doar vreo zece persoane prezente la slujba
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
văzut, de exemplu, în satul Dobrița, de două mii cinci sute de locuitori, doar vreo zece persoane prezente la slujba de duminică, în timp ce la înmormântări erau între două și patru sute de persoane, fapt ce arăta, pe de o parte, că controlul ideologic al partidului era foarte puternic; a merge la biserică era un semn de disidență; în schimb, ritualurile de la înmormântare fiind și profane, având o altă sacralitate decât cea instituționalizată de biserică, populația era lăsată să meargă la aceste ritualuri religioase
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
sacralitate decât cea instituționalizată de biserică, populația era lăsată să meargă la aceste ritualuri religioase - de altfel cele mai înalte autorități ale partidului spuneau că își înmormântează părinții la biserică și își căsătoresc copiii în fața statuii lui Stalin... Acest control ideologic prin agitatorii culturali se exercita și asupra practicilor festive celor mai tradiționale. Exista Festivalul "Cântarea României", care transforma totul în spectacol... Am putut, deci, asista la aceste fenomene pline de sens - la Sârbi, în Maramureș, unde dansul duminical se practica
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
câțiva ani era interzis, hora avea loc la căminul cultural, într-un loc închis, sub controlul agitatorilor partidului... Deci, într-un anume fel, controlul manifestărilor populare vechi a constat în a le transforma în spectacol, a le încadra de către funcționari ideologici ai partidului, fapt ce a avut drept consecință ineluctabilă devitalizarea lor, făcându-le să-și piardă funcția socială primordială. Există, desigur, și un alt factor de influențare, din afara politicii, ținând de evoluția civilizației, de contactul cu orașul, cu comunicarea internațională
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
verbul - logos nu vrea să însemne niciodată!" Există și explicația pentru greșeală, de cele mai multe ori o explicație cu totul plauzibilă: "pentru creștinii primelor veacuri, traducerea din greacă sau ebraică a Scripturilor era dominată de premise teologice rigide - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice preț că Mesia-Cristos fusese anunțat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune această idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme și echivalențe între cele două Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
care se auzeau mai bine decît vocile extremiștilor, că, în fine, românii sînt aceia care nu obosesc să respingă părerea răspîndită tot de români, de la care au preluat-o străinii care s-au ocupat de noi și anume că dominanta ideologică în România interbelică n-a fost dată de fascismul intelectual. Să trecem! Mai multe lucruri juste remarcă dna Petreu în Uitarea fascismului. Cel mai important e acela că autoarea cărții n-a consultat în mod nemijlocit sursele, luînd de la alții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
fi epuizat resursele. Problema este dacă dl Borbély a auzit ce i-a spus, la simpozion, în alți termeni, dna Cordoș: nu poți pretinde multiculturalism unei cronici literare. Ar fi o prostie. S-ar muta greutatea aprecierii de pe estetic pe ideologic, cultural, filosofic, pe feminism ori pe political correctness. Multiculturaliștii au problemele lor: ar face bine să lase esteticul în seama bieților foiletoniști, revoluți și frivoli. Nu doar fiindcă îl disprețuiesc, dar fiindcă însuși felul lor de a citi literautra îi
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
foarte personal de stabilit sau de propus în legătură cu Eliade - poate doar rectificarea frisonată a unei atitudini amicale din viața reală care, ne informează și în această privință omniscientul Ravelstein, i-ar fi slujit lui Grielescu (Eliade) ca alibi politic și ideologic la Chicago, dată fiind ereditatea iudaică a lui Chick, respectiv a lui Bellow. În genere, începând cu etalarea unor cunoștințe filosofice, istorice, economice, antropologice, biografice etc., uneori adecvate, dar alteori emfatice și desperecheate, și sfârșind cu aceste trimiteri pasager futile
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
de extremă dreapta, Jean-Marie Le Pen, pe atunci locotenent, îi tortura pe algerienii de la care voia să smulgă informații. Ce legătură este, îndefinitiv, între toate acestea? Una simplă: e vorba de aceeași combinație între violența (fizică ori verbală) și extremismul ideologic. E ciudat (și totuși!) să constați cît de bine merg împreună. Violența îi vine extremismului ideologic ca o mănușă. Sau invers: nu e sigur care pe care îmbracă. Rasiștii din rasa becalo-nețoiască simt o imperioasă nevoie de a se comporta
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
care îmbracă. Rasiștii din rasa becalo-nețoiască simt o imperioasă nevoie de a se comporta brutal. Ei nu doar îi urăsc pe negri sau pe țigani (iar Le Pen și pe "pieds noirs" algerieni ori, în general, pe arabi), din rațiuni ideologice, de puritate a rasei și a nației, dar sînt gata să-i lichideze. Fie și înjurîndu-i. Dar, mai des, aplicîndu-le pumni și picioare ca învățare de minte că au culoarea pielii pe care o au. Dintotdeauna nazismul, antisemitismul, rasismul, comunismul
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
a dat deja un cronicar t.v. de la un cotidian: să nu-i mai lași să se exprime, să nu-i mai inviți adică la Procesul Etapei ori în alte emisiuni populare de t.v. Cu asta partea verbală și ideologică ar fi rezolvată. Dar ce facem cu agresiunea fizică propriu-zisă? Soluția, în acest caz, ar fi ca rinocerilor să li se aplice legea. Justiția română are însă predilecție pentru rinoceri și le restituie permisul de conducere auto imediat după ce au
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
tăcerea. O tăcere aproape absolută, întreruptă numai de scurte clipe de relativă libertate, când au putut fi auzite câteva voci exprimând în public gânduri proprii, discordante față de linia trasată și aprobată de partidul comunist. Nici un domeniu n-a scăpat vigilenței ideologice a discipolilor bolșevicilor care au instituit o dogmă de la care nu se admiteau abateri semnificative; doar partidul avea dreptul să modifice elemente ale dogmei în funcție de interesele sale conjuncturale: așa s-a trecut de la teoria originii slave a românilor din epoca
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]