257 matches
-
ultima creditabilă este cea din 1946. În cazul Bietului Ioanide (care ar comporta o discuție mai lungă), Nicolae Mecu arată de ce edițiile din 1953 și 1965 trebuie folosite numai pentru comparație: pentru că ambele au suferit ingerințele serioase ale cenzurii, până la "ideologizarea romanului". Cele mai grave intervenții au fost operate în jurnalul lui Tudorel (din capitolul XVI): aici fiul detaliază modul în care trăiește ideologia legionară, iar tatăl citește cu uimire rătăcirile fiului. În ediția din 1965, G. Călinescu a făcut din
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
autorului Accidentului un prilej pentru a-și revizui inițiala satisfacție brută, pe care e foarte cu putință că și-ar fi retractat-o. După cum e foarte cu putință să fi apucat, alături de cohorta de confrați din felurite generații, pe drumul ideologizării, al colaboraționismului ce a înlocuit "dezmeticirea României" la care se aștepta și pe care o identificase cu momentul "cînd se va pune serios problema răspunderilor". "Răspunderi" care între timp au ajuns a se vedea cu totul altfel... Moartea tragică a
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
alta. Deplîngînd colaboraționismul unor M. Sadoveanu, T. Arghezi, G. Călinescu, nu intenționam nici o clipă - ceea ce am evidențiat mereu - a nega statutul lor de creatori de primă mînă, de stîlpi de susținere ai literaturii române. Mă limitam a comenta etapa de ideologizare a operei lor, întristătoarea lor adeziune la comandamentele regimului comunist și atît. A nu-i recunoaște nici cel mai mic merit lui Nae Ionescu, mentorul unei impresionante pleiade intelectuale, a-l minimaliza la sînge pe Mircea Eliade, din mai toate
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
și în favoarea lor, ca atitudine explicită. În anii '50 de la noi, se putea numi și s-a numit foarte bine o literatură proletară, opusă doctrinar literaturii burgheze, repudiate și contestate. Din punct de vedere estetic, oportunismul compromite literatura prin servilism, ideologizare și tezism - nu e nevoie de o demonstrație specială pentru a dovedi această alterare profundă a oricărei scrieri impregnate de dogmatism. Oportunismul are o anumită evoluție din 1948 până în 1989, dar nu-i foarte diferit în substanța lui ideologică și
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
revelând un traseu ideatic falimentar, de la speculația filosofico-socială întemeiată pe observații valabile și pe o remarcabilă intuiție, la o gândire osificată, de esență ideologizantă. Acesta este fenomenul, impresionant și dramatic, urmărit cu minuție și competență de Viorel Marineasa - procesul de ideologizare al unei gândiri inițial libere, creatoare. Dacă, încă din anii formației sale müncheneze, ca student atent la toate mișcările de idei ale timpului, Nae Ionescu remarcă, în articole pline de nerv și hotărâre, lipsa de apetență spre metafizică a societății
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei lor fie de criterii, fie de onestitate), a pretențiilor de accesibilitate a teatrului, a teatrului bulevardier primar (și nu primitiv, ține să precizeze) și, în primul rînd, împotriva ideologizării artei, a transformării teatrului în instrument sociologic. "Avangarda înseamnă libertate", spune Ionescu în primul din cele două eseuri despre avangardă, însă într-un moment și un loc nu foarte propice libertății în felul în care o înțelegea Ionescu. Note și
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
o examinare a acestui deziderat rămas în suspensie din perspectiva a ceea ce rămîne de făcut pentru sancționarea trecutului traumatic, astfel ca el să nu mai reprezinte o povară pentru mentalul prezentului oricum grevat de numeroase tare ale structurilor și clișeelor ideologizării forțate. A privi lucrurile printr-un ochean întors, ni se pare straniu, neproductiv, sfidător. A susține că "Raportul Tismăneanu este o rescriere a istoriei de pe poziția învingătorului, așa cum Roller rescrisese istoria României ca luptă de clasă" (Dan Ungureanu), ne temem
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
nu imputabilă), acțiunea ei este contraproductivă. Fobia deturnează gîndirea de la evaluarea obiectivă a faptelor" (A.-P.I.). Nu este ocolit nici un truc deja experimentat și anume acela de a prăvăli asupra anticomuniștilor vinovăția comuniștilor. Nu sunt cei dintîi ... tendențioși? Repudiind ideologizarea indusă de partidul unic nu sunt ei înșiși ideologi? Primul ei efect (al fobiei) este reinterpretarea ideologică a tot ceea ce s-a întîmplat sub comunism, astfel ca nimic să nu poată fi invocat de cineva drept indiciu al unor Ťreușiteť
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
pe când partidul cere adevărul politic într-o formulare standardizată, idealizată, adesea fără legătură cu realitatea. Diferența ireconciliabilă provine din opoziția dintre individualizarea limbajului artistic, fără de care nu există literatură, și vehicularea unor clișee oficiale, care conduc invariabil la schematism și ideologizare tezistă, având drept consecință compromiterea literaturii. Literatura subversivă optează pentru încorporarea sau îngroparea în text a unei politici a scepticismului discret, flexibil, față de prezent, contrapusă unei politici festiviste, dogmatice, autoritare. Ea nu adoptă în mod deschis o opoziție fermă, ce
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
serie de volume despre Literatura în totalitarism (1992-1998), reeditează acum alte două remarcabile studii, într-un masiv tom de 500 de pagini (cu literă mică) Trădarea intelectualilor (1992) și Reeducare și prigoană (1993). Ne aflăm în fața unei minuțioase istorii a ideologizării culturii și, în special, a literaturii române din perioada 1944-1948, a influenței tot mai mari a directivelor P.C.R. prin politrucii săi cei mai înverșunați, care au exercitat o adevărată teroare pentru impunerea dogmatismului critic, a realismului socialist și pentru eliminarea
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
superioare de partid și de stat în domeniul creației literar-artistice" (doc. 243 din Cartea albă a Securității, "Istorii literare și artistice",1969-1989). Puterea comunistă avea o rea imagine despre Uniunea Scriitorilor, cum nici nu este de mirare. De acolo respingerea ideologizării, de acolo memoriile, protestele, scrisorile deschise, de acolo solidarizările cu cine nu trebuia, de acolo disidenții, atâția câți au fost.În anii 90 conștiința acestor incontestabile fapte era încă vie și nimeni nu s-a gândit atunci să numească altfel
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
a hartui o preconcepție sau alta, a pune semne de întrebare, a neliniști. A strică echilibrul factice al unor propoziții de o dubioasă autoritate didactica și nu numai. Una din piștele d-sale favorite o alcătuiește cea a relevării unor ideologizări alienante. Dacă nebănuite sînt căile Domnului, nu mai puțin neprevăzute sînt cele ale anexionismului ideologic, împins cîteodată pînă la iluzii optice în chiar sînul poeticii: Cînd, în , spre a se pune bine cu politrucii , autorii manualelor liceale de română decretau
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
un simț de observație acut, care-i desfid vârsta biologică, S. Damian abordează, într-un tom masiv, probleme incomode, aflate pe hotarul tulbure dintre forța creatoare și angajarea artistului în luciditate, într-o "corectitudine politică" naturală totuși, netributară unei eventuale ideologizări supraadăugate. După cum precizează autorul însuși, în cuvântul său înainte, "e vorba de o receptare a fenomenelor de ruptură în societate, cu separarea dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună" (p. 9). Ceea ce propune eseistul este un demers demn de
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Woolf, Faulkner sau Brâncusi, ca modernismul "și-a avut apogeul în secolul trecut?" Transformarea spectaculoasă care are loc în 1968 (în lumea occidentală) este una "în sensul estetizării ei fără limite"? O estetizare are loc sau, dimpotrivă, o politizare, o ideologizare care s-au extins și asupra culturii și artelor, asupra mentalităților în ansamblul lor? E o diferență importantă între mișcarea pariziana sau berlineza din mai ^68 - net angajate politic - și mișcarea americană "flower-power", nici aceasta din urmă eliberată de implicații
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
acestuia, care suna cam așa: "sîngele meu de român nu stă de vorbă cu un sînge amestecat", mi-a răspuns, ușor stînjenit, că "așa se scria în acele vremuri". Am impresia că, în ciuda presiunii uriașe ce o exercita asupra noastră ideologizarea aflată în floare, fără speranță în ceea ce-l privește, a unei reveniri la normalitate ("istoria își va schimba cursul, desigur, dar va face un pas peste capetele noastre"), Blaga cultiva în forul său intim o armonie progresivă cu propria existență
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
un timp reapare în ipostaza intelectualului care poate începe un proiect al lucrurilor decisive. Se înșală, mai amarnic decât înainte. Poate pentru că acum, vaccinat, el avea ocazia să propună mizele jocului. Degeaba. Societatea civilă e „bâlbâită” și în pericol de ideologizare, iar jucătorii politici au nevoie de poza elitei, nu de judecata ei. Din fericire, există soluții. Intelectualul se recuperează printr-un dublu triumf, elementar: își domină frica de sine și se vede ca un altul. Iată adevăratul război nevăzut, ce
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
pletele" (Aia din noapte). în nu mai mică măsură prozele lui Gherasim Luca apar solidare cu exclușii sociali, învederînd gustul pentru senzațiile tari ale mizeriei, ale dereglărilor de comportament, ale violențelor. Plutește în atmosfera lor un patetism bun conducător de ideologizare extremistă. În textul intitulat Roman de dragoste (1933), găsim un contrast frapant între femeia pură, enigmatică, supralicitată în idealizare, și decăderea mediului în care se înscrie, creionat în stil naturalist, mediu ce-o va absorbi. în Fata morgana (1937), ne
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
de justețea "determinismului istoric" ca și de "posibilitatea integrării poemului în inima cea mai vie a unei acțiuni concrete, organizate și universale", poetul nu-și putea renega producția anterioară, id est vocația avangardistă. Drept care a devenit un pledant în favoarea unei ideologizări "limitate", "inteligente". Un reprezentant al unui marxism "emancipat", care să evite "adaptarea poeziei după un nivel intelectual existent și scăzut al muncitorului", susținînd "o poezie a investigațiilor, a descoperirii, o poezie sinceră și deschizătoare de noi drumuri, nu numai ca
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
nuanțe în acest caz înseamnă fie a gestiona, dintr-o perspectivă teoretică, eventualele slăbiciuni, fie a contabiliza excepții (ilustrabile cel puțin prin predicțiile neîmplinite în cazul lui Enescu din articolul Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generații). În dreptul tinerei generații, ideologizarea trebuie privită ca un halou al propriilor posibilități, epura ca traseu permanent al unor idealuri rămase până atunci în virtualitate. Mircea Vulcănescu le contabilizează frenetic, împarte verdicte, citește în discursul congenerilor săi tendințele tutelare (istorismul prin resemnare și activismul prin
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
expresie apodictică a voinței majorității. Pe acest temei șubred, majoritatea reală sau ficționalizată își arogă dreptul de a-și impune voința în mod arbitrar, nesocotind drepturile individului. O societate cu adevărat deschisă exclude maniera plebiscitară. Distrugerea instituțiilor democratice, ca și ideologizarea forțată, au substituit cultura politică printr-o contracultură pseudopolitică, antiumanistă, ipocrită, receptabilă în portretul acelui homo sovieticus descris de Alexandr Zinoviev. Falsa libertate a delirului revoluționar, denunțată încă de către filosofii francezi legitimiști, Joseph de Maistre și Louis Bonald, a trecut
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
faptul că pe cînd cel dintîi a durat numai cîțiva ani, fără a izbuti să distrugă integral societatea civilă, reclamînd doar supunerea fizică, cel de-al doilea, care a durat multe decenii, a determinat o conversiune morală de proporții, o ideologizare al cărei rod malefic îl reprezintă mutantul numit “omul nou”. Scriind despre 1984 al lui Orwell, Monica Lovinescu ne oferă o definiție a totalitarismului de stînga pe care Cassian Maria Spiridon nu ezită a o socoti “poate cea mai cuprinzătoare
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
existențe axată exclusiv pe profit și valori materiale. Scoțând din câmpul valorilor publice tot ce era neconvenabil grupului hard al progresiștilor, s-a ajuns ca ideea de cultură să fie identificată exclusiv cu valori marginale: proliferarea așa-numitelor gender studies, ideologizarea agresivă și intoleranța au creat un fenomen previzibil: și anume, slăbirea frontului cultural. Împinsă în nonsignifianță, autocentrată și refuzând dialogul, lucrând, la modul stalinist, prin excluderi și execuții capitale, virusul „cultural” s-a dovedit de-o incredibilă eficacitate. Nombrilismul, anularea
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
propulsa direct în fotoliul de academician. Chiar și pe vremea lui Eugen Simion, istoricii intrați sub pulpana academică proveneau exclusiv din rândul celor care plătiseră, sub o formă sau alta, obolul viziunii ideologice asupra istoriei țării: de la patriotismul deșănțat, la ideologizarea argumentelor istorice, la intrarea în bătălii cu iz mai mult sau mai puțin naționalist. (În paranteză fie spus, oricine-și găsește timpul să parcurgă cele "100 de istorioare cu istoricii Epocii de Aur", o carte de-un haz nebun, scrisă
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
Extrem de interesant este felul în care a evoluat impresionismul critic. Profesionalizarea criticii înseamnă și adoptarea unei critici de direcție, și conectarea literaturii române la Europa - Lovinescu o făcuse cel mai ferm - și ceea ce va numi puțin mai târziu de 1920, ideologizarea criticii: adică trecerea de la un impresionism fără idei la un impresionism cu idei. Nu poate lua naștere o critică implicată în actualitate, o critică de durată, o critică deschizătoare de orizont, fără a avea idei. Acesta este fenomenul extrem de interesant
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
criticii: adică trecerea de la un impresionism fără idei la un impresionism cu idei. Nu poate lua naștere o critică implicată în actualitate, o critică de durată, o critică deschizătoare de orizont, fără a avea idei. Acesta este fenomenul extrem de interesant: ideologizarea criticii impresioniste lui Lovinescu, ce se complăcuse în senzorialitatea și muzicalitatea împrumutate din simbolism. Trebuia căutată o ieșire din această platitudine a receptării lipsite de interogații, probleme și idei. Încotro să se îndrepte criticul în peisajul politic? Spre liberalism - răspunde
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]