863 matches
-
sau Froim Oyerbach (în idiș:אפרים אויערבאך sau אויארבאך, אפרים, 1892 Bălti - 4 mai 1973 Petah Tikva) a fost un poet și scriitor israelian-american de limbă idiș, originar din Basarabia. s-a nascut al treilea dintre băieții unei familii evreiești din orașul Bălti din Basarabia, în acea vreme parte a Imperiului Rus.Tatăl sau, Elazar, era „shohet uvodek” („Shub”), măcelar ritual, nevoiaș, care învățase la o ieșiva
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
gravă invaliditate, mut și cocoșat. A invatat în școli religioase evreiești, dar după vârsta de 15 ani a invatat limba rusă și a început să însușească și cunoștințe de cultură generală și să citească din cărțile literaturii laice, ruse, ebraice, idiș și mondiale. Rănit de o pisică, i-a fost prilejuita o călătorie la Odesa, unde urma să primească vaccin antirabic la Institutul Pasteur local. A privit uimit atmosferă agitată a orașului și intensitatea vieții culturale evreiești de acolo, desi primirea
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
Tatăl nu i-a permis să urmeze un liceu, și conform tradiției, a plecat o vreme să slujească drept învățător-meditator în casele unor evrei din alte așezări. Primele sale povestiri, în limba rusă, ca și cele dintâi poezii în limba idiș, au văzut lumina tiparului când avea vârstă de 17 ani (la Wilno etc) . În anul 1909 a publicat o primă povestire pentru copii în limba ebraica în publicația „Ben Shahar” de sub redacția lui M. Krinski În decursul anilor a scris
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
la Wilno etc) . În anul 1909 a publicat o primă povestire pentru copii în limba ebraica în publicația „Ben Shahar” de sub redacția lui M. Krinski În decursul anilor a scris puțin în ebraică, majoritatea creațiilor sale fiind concepute în limba idiș. După un timp petrecut la Varșovia, În anul 1913 a emigrat pentru prima oara în Palestina (pentru evrei - Eretz Israel), care era pe atunci sub stăpânire otomană. A lucrat acolo că muncitor agricol în așezările agricole (moshavot) din Iudeea. Cand
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
la expediția nereușită din Galipoli. Tot în 1915, din motive de boală a plecat în Statele Unite, unde s-a stabilit vreme de 50 ani, aproape până la sfârșitul vieții. A lucrat în cursul anilor ca profesor, ziarist și redactor de gazete idiș (mai ales la Țug Morgen Journal), ca poet și scriitor pentru copii, în mediul vorbitor de limbă idiș. Poeziile sale sofisticate, care descriau adesea viața de zi cu zi a copiilor, au fost premiate cu mai multe premii literare. În
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
a stabilit vreme de 50 ani, aproape până la sfârșitul vieții. A lucrat în cursul anilor ca profesor, ziarist și redactor de gazete idiș (mai ales la Țug Morgen Journal), ca poet și scriitor pentru copii, în mediul vorbitor de limbă idiș. Poeziile sale sofisticate, care descriau adesea viața de zi cu zi a copiilor, au fost premiate cu mai multe premii literare. În anul 1927 a făcut o călătorie în Palestina, precum și la Bălti, care intrase în componență României, si in
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
Bălti, care intrase în componență României, si in URSS. Schimbările în viață evreimii locale din locurile natale, inclusiv reprimarea culturii evreiești în „Țară Socialismului” l-au surprins neplăcut.. A activat din SUA ca președinte al Ligii pentru apărarea drepturilor limbii idiș în Palestina. În Israel creațiile sale au fost traduse în ebraică de Eliyahu Meitus, Shimshon Meltzer, Israel Zmora, Dov Sadan și Uriel Ofek. În anul 1970 Auerbach a emigrat a doua oară în Israel, si s-a stabilit la Țel
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
Aviv. A murit după trei ani, în 1973 la spitalul Beilinson din Petah Tikva. Nepotul său este scenaristul, dramaturgul și traducătorul israelian Daniel Lapin. (născut în Canada în 1959) A scris eseuri, memorii, critică literară. De asemenea a tradus în idiș creații din literatura rusă, precum „Sulamita” de Aleksandr Kuprin și poemul „Cei doisprezece” de Aleksandr Blok. Bălti, Basarabia - Cartea memoriala a evreilor din Bălti, Basarabia Leib Kuperstein - „Efraim Auerbach”, paginile 456-463, „Bălti în poezia lui Efraim Auerbach” pagina 463-465
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
la 9 martie 1884 în târgușorul Uscieczko sau Usteciko din Galiția de est, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, azi aflat în raionul Zalișcițki din regiunea Tarnopol (Ucraina). Conform altor surse, rabinul Mark s-a născut în orășelul Ustrzyki Dolne, în idiș Istrik, tot în Galiția de est, aflat azi la granița de sud-est a Poloniei cu Ucraina). Era vărul viitorului șef-rabin al Comunității Evreilor din România, Dr. Moses Rosen (1912-1994). A fost în copilărie elevul rabinului Beniamin Weiss, care era președintele
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
Hugo în 1953 cu romanul "Omul demolat". s-a născut în Manhattan, New York City, pe 18 decembrie 1913. Tatăl său, James, era de origine austriacă și deținea un magazin de încălțăminte. Mama lui, Belle, se născuse în Rusia și vorbea idiș ca limbă nativă, mutându-se în State în tinerețe. Alfred a fost al doilea și ultimul copil al lui James și Belle, care mai aveau o fată, Rita, născută în 1908. Deși tatăl său avea evreu de origine, iar mama
Alfred Bester () [Corola-website/Science/320398_a_321727]
-
gurile de la minele ce exploatau minereuri complexe și uraniu. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 11.079 locuitori, dintre care 3.722 evrei, 3.616 români, 2.753 germani, 610 maghiari, 336 ruteni ș.a. Ca limbă maternă predomina limba idiș, declarată ca atare de 3.681 locuitori, urmată de română și de germană. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3.734 mozaici, 3.638 greco-catolici, 3.316 romano-catolici, 298 ortodocși ș.a. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Vișeu
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
În cadrul celui de-al doilea val suprarealist, s-a alăturat grupului format din Gellu Naum, Victor Brauner, Jack Herold. Luca s-a născut la București. Tatăl său, Berl Locker, un croitor evreu, a decedat în 1914. Luca vorbea patru limbi, idiș, româna, germana și franceza. Din 1938, a călătorit frecvent la Paris, Franța, unde a intrat repede în cercurile mișcării Suprarealismului. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial și accentuarea antisemitismului în România l-au forțat să se autoexileze. Din 1945
Gherasim Luca () [Corola-website/Science/299009_a_300338]
-
cu 1.000 "coroane" pentru a-l incrima pe liderul PNPR. În 1906, Straucher însuși, împreună cu avocatul-activist Max Diamant, a creat Partidul Popular-Național Evreiesc. La acel moment, opțiunea lui Straucher în favoarea secularismului evreiesc și a modernizării implicau eventual reevaluarea limbii idiș ca limbă națională a evreilor. După relatări, susținerea autonomiei și a identității idișiste provine din ideologia populară a comunităților evreiești din Imperiul Rus. Punctul de vedere idișist, care îl plasează printre primii intelectuali evrei care identifică ceea ce a fost până
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
populară a comunităților evreiești din Imperiul Rus. Punctul de vedere idișist, care îl plasează printre primii intelectuali evrei care identifică ceea ce a fost până acum văzut ca un dialect regional al limbii germane (conform relatărilor, Straucher însuși declarase anterior că idișul era un simplu "jargon"), l-a adus în conflict cu evreii mai tradiționaliști, care sprijineau în schimb o renaștere a limbii ebraice. Împreună cu Diamant și cu cărturarul Nathan Birnbaum, Straucher a organizat prima Conferință pentru limba idiș, care a avut
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
declarase anterior că idișul era un simplu "jargon"), l-a adus în conflict cu evreii mai tradiționaliști, care sprijineau în schimb o renaștere a limbii ebraice. Împreună cu Diamant și cu cărturarul Nathan Birnbaum, Straucher a organizat prima Conferință pentru limba idiș, care a avut loc la Cernăuți între 31 august și 3 septembrie 1908. Cererea sa inițială pentru ca lucrările să fie ținute la Casa Evreiască "Kehilla" s-a lovit de opoziția rigidă a grupurilor "ebraiste"; conferința a fost găzduită în cele
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Kehilla" s-a lovit de opoziția rigidă a grupurilor "ebraiste"; conferința a fost găzduită în cele din urmă de către o instituție similară a ucrainenilor locali și de Societatea de Muzică locală. Cu toate acestea, Straucher nu a sprijinit educația în idiș și a favorizat școlile de limbă germană, pentru care el a solicitat profesori și inspectori evrei. În mare parte ca urmare a acestei restructurări politice, autoritățile austriece au acordat "permisul de stabilire în Bucovina" în etape, între 1909 și 1911
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
optat în favoarea trimiterii copiilor lor la școlile evreiești particulare. Potrivit lui McCagg, în ultimii săi ani, Benno Straucher s-a aflat într-o dispută cu mai tinerii activiști idișiști "care simțeau că se poate ajunge la masele evreiești doar prin folosirea idișului". În anii 1930 a suferit numeroase lovituri în viața personală, în primul rând pierderea soției Fanny, a fiicei și a doi fii. Bolnav și singur, a trăit ultimii ani ai vieții într-un sanatoriu. Bătrânul politician a murit în anul
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Elie (Eliezer) Wiesel (n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmației, România, d. 2 iulie 2016, New York City, New York, S.U.A.) a fost un scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
unui agricultor, David (Dudi) Feig, care aparținea de curentul hasidic al rabinilor din Vijnița. Orașul Sighet avea în perioada aceea o majoritate evreiască de 38,6%. În copilărie a urmat studii religioase, de Tora, studii care se făceau în limbile idiș și ebraica. La sugestia tatălui său a început să învețe limba ebraica. Acasă vorbeau idiș, iar în băcănia familiei se vorbea maghiară și română, iar unele ziare pe care le citeau erau în germană. După Dictatul de la Viena din 1940
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
Sighet avea în perioada aceea o majoritate evreiască de 38,6%. În copilărie a urmat studii religioase, de Tora, studii care se făceau în limbile idiș și ebraica. La sugestia tatălui său a început să învețe limba ebraica. Acasă vorbeau idiș, iar în băcănia familiei se vorbea maghiară și română, iar unele ziare pe care le citeau erau în germană. După Dictatul de la Viena din 1940, prin care guvernul român Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului, regiunea în care locuia familia Wiesel
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
pe parcursul anilor la Sorbona literatura, filozofie și psihologie. S-a întreținut din lecții de ebraica și că dirijor de cor la o sinagoga. Debutul în jurnalistică l-a facut la ziarele evreiești-franceze "L'arche" („Arca”) și "Tsien în Kamf" (în idiș). Apoi a devenit reporter (în limba ebraica) la cel mai mare ziar israelian, „Yediot Ahronot” („Ultimele Știri”), fapt care i-a deschis ușile personalităților vremii din lume. La începutul anilor '50, Wiesel a vizitat Israelul (stat creat în 1948) și
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
de Elie Wiesel - sindromul post-traumatic l-a împiedicat să-și deschidă inima. Zăgazul a fost rupt în urma unui interviu - continuat cu o strânsă prietenie - cu François Mauriac (laureatul premiului Nobel pentru literatură - 1952). La îndemnul acestuia, Wiesel a scris în idiș 245 de pagini de revărsare necizelata de memorii sub titlul „Și lumea a tăcut” (idiș: "Un di velt hoț geshvign") publicată de editură unei asociații evreiești din Buenos Aires. Wiesel a rescris în limba franceză o variantă prescurtata, o nuvelă autobiografica
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
rupt în urma unui interviu - continuat cu o strânsă prietenie - cu François Mauriac (laureatul premiului Nobel pentru literatură - 1952). La îndemnul acestuia, Wiesel a scris în idiș 245 de pagini de revărsare necizelata de memorii sub titlul „Și lumea a tăcut” (idiș: "Un di velt hoț geshvign") publicată de editură unei asociații evreiești din Buenos Aires. Wiesel a rescris în limba franceză o variantă prescurtata, o nuvelă autobiografica de 127 de pagini, "La Nuit" („Noaptea”) , prefațata de Mauriac și apărută în 1958 la
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
parte a Rusiei. Era mezinul dintre șapte copii - trei băieți și patru fete. După o scurtă perioadă de dominație ucraineană, între 1920-1939 localitatea a făcut parte din Polonia. Din copilărie, Berl Feldmann a fost atras de literatură, scriind în limbile idiș și ebraică. A urmat grădinița, școala tradițională evreiască "heder" și gimnaziul ebraic „Tarbut” („Cultura”) din localitatea natală. Un rol in formația sa de poet l-a avut profesorul său particular de literatură, David Schneider. De copil a participat la activitățile
Amir Gilboa () [Corola-website/Science/320868_a_322197]
-
pe defunct pe lista celor 42 de Scriitori evrei ostateci, care urmau să fie omorâți în cazul inobedienței vreunui evreu față de regim. Piesa "Manasse" a fost publicată în anul 1900. După doi ani Iacob Sternberg a tradus-o în limba idiș. Premiera piesei în limba română a avut loc pe 12 martie 1901 pe scena Teatrului Național din Iași. După trei ani, pe 25 mai 1904, are loc prima reprezentație a piesei în București, la grădina Rașca. Succesul piesei va determina
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]