1,179 matches
-
secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat și faptul că ele nu-și propun să indice perpectiva viitorului, în ce privește ziua de mâine, totul e tulbure, vag, neprecis. Această deplasare în minus salvează operele de reprezentarea idilică a unei lumi mai bune cerută de canon.
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
cu principalele sale locații cum ar fi Cividale, Brescia, Ravenna, Roma, Constantinopolul porfirogenetului Eraclion etc.) și o întreagă tipologie (de la călugărul clarvăzător, vindecător și profetic Adriano până la tenebrosul Andras, eretic luciferian) făcând frescă aventuroasă, gotică, detective-story; nu lipsesc episoadele melo, idilice dar cu sfârșit tragic (iubirea dintre Rotari și blânda, frumoasa și fragila Gaila) intrigile de palat, otrăvirile cu argint viu sau cu plumb, trădările, conjurațiile, dar nici marile confruntări pe câmpul de bătaie, ca să nu mai vorbim de cele interconfesionale
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
și indigență. Prima parte a filmului gravitează în jurul unor probleme de fond, de ideologie, aproape fiecare personaj are mica sa istorie tragică dezvoltată în jurul unei morți infantile. Excelentă apariția lui Jaspers, parcă dintr-o altă lume, din acea americană și idilică baby boom generation, unde un fum te făcea să urci foarte sus. Spre deosebire de Julian, el pare, ca și Theo, să-și fi abandonat activismul, din care avem o ilustrare în afișele de pe pereți. Retras în propria utopia alimentată cu halucinogene
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
mai vechiul rol colonial al omului alb civilizator pe scena Africii negre, - nu lipsită de interes această acuzație, întrucît o anumită frivolitate pare să-l conducă pe tînărul medic scoțian atît la mici aventuri ocazionale, cît și la o viziune idilică -, Idi Amin subliniază că atît el, cît și Uganda sunt reali. Despre ce realitate, însă, vorbește președintele? Așa cum o construiește europeanul civilizat alias Garrigan, Africa (Uganda) este o ficțiune precum era cu un secol și ceva înainte pentru expediționarii în
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
sexului a devenit o formă de comerț, un indice consumist, adică o marcă a secolului incipient. în comparație cu expoziția non-stop a lubricității la care asistăm, amoralismul literelor interbelice nu ni se prezintă oare inocent, erotomania de odinioară nu ni se pare idilică? "Multe femei, poetese (îndrăznețe, de nu mai îndrăznețe decît bărbații) scriu Ťpoeme nerușinateť, versuri menstruale, orgasmice (Floarea }uțuianu, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Dora Pavel etc.), dar sînt și destui bărbați închinători ai Venerei - Ștefan Agopian, Emil Brumaru (...), Horia-Roman Patapievici (eseistul
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
putință. Ce concluzii putem trage de aici? Mai întîi că volumul lui Schopenhauer nu e atît un manual logic, ci un rețetar psihologic de îngenunchere a dușmanului. Cavalerismul trebuie lăsat deoparte, la fel și scrupulele morale descinse dintr-o prea idilică înțelegere etică a omului. A doua concluzie este cea privitoare la ticăloșia firii umane. Homo homini lupus rămîne cea mai temeinică vorbă care s-a rostit în ultimele secole pe meleaguri europene. Și dacă omul e fiară, atunci de ce să
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Erica începe să-l vadă cu alți ochi, să-l descopere cu adevărat, aglomerare urbană în care te pierzi, în care fiecare nu este decît un străin printre alți străini. A fost orașul altfel vreodată, a trăit el în liniștea idilică a poveștilor metropolitane de pe Broadway, sau Erica a trăit visul American într-o stare de semicecitate comodă? Care dintre cele două viziuni este cea adevărată, cea supraimpresionată emoțional, traumatică sau cea soporifică a visului american? Cert este că Erica a
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
proporții de masă, care "răscolește și aruncă în febră globul întreg", cel al turismului. Homo viator se impune acum ca un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile muzeelor
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Întrucât experiența peisajului are consecințe importante pentru cunoașterea din experiență, parcul englezesc poate să înnobileze sufletește pe cel care se plimbă în el, dacă a fost creat în așa fel încât atmosfera diferitelor tipuri de peisaje (melancolic, sumbru, voios, pastoral, idilic, măreț etc.) să provoace o succesiune de sentimente. De aici comparația cu catharsis-ul teatral: privitorul trece în cursul unui spectacol prin atâtea sentimente și senzații, încât iese purificat și înnobilat. În epocă, dorința de a transforma întreg pământul într-
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
prost, mizerabilismul, sexismul și decepționismul înving, iar lectura criticului e din ce în ce mai amară, mai lipsită de satisfacții (al doilea coșmar). Scriitorii înșiși sunt din ce în ce mai agresivi față de critică, dacă nu scrii laudativ despre ei (al treilea coșmar). Viața literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex Ștefănescu își amintește periodic de toate aceste inconveniente, care pot fi dezvoltate în adevărate drame sau boli profesionale (sastisirea, mizantropia, depresia). Și, totuși, nu renunță. E o dovadă de
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
din clișeul vînzătorilor de suveniruri pentru turiștii americani cu Turnul Eiffel în centrul imaginii și își urmărește șoarecele atît pe acoperișuri cît și prin țevile de canalizare. Ieșit din bîrlogul său, de undeva de la periferie unde ducea o viață peizană, idilică, asezonată cînd și cînd de cîte un rest de brînză fină, Remy descoperă Parisul și exclamă extaziat: "Tot timpul ăsta am fost sub Paris". Îl surprindem cățărat pe un acoperiș noaptea, acompaniat de o lună plină privind visător către Champs
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
sălbatică, deodată cu Chiril Merișor și cu celelalte personaje implicate, că există victime și profitori ai schimbării unui regim politic și că mecanismul schimbării este în mai mare măsură odios, infam și nedrept, adică tragic, decât plăcut, fericit, justițiar, adică idilic.
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
și numărul membrilor capabili de muncă ai gospodăriei, ar fi introdus alte inegalități. Această chestiune nu este, în sine, importantă pentru discuția de față. Ceea ce este important pentru moment este doar să nu plecăm de la premisa egalității într-un cadru idilic. Cea mai importantă mențiune cu privire la cele mai remarcabile aranjamente obștești provine de la Dimitrie Cantemir: Ceea ce am spus mai sus despre țăranii vecini moldoveni nu se potrivește pentru locuitorii din trei ținuturi ale Moldovei, care, ce-i drept, nu țin de
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
sub ochiul de regizor al dramaturgului, care învață rolurile și joacă alături de ei. E o Românie-teatru, o Românie grădină Iunion, căruia domnul Caragiale îi e director și sufleor." Și, ca să nu fim incompleți, încă: Unii au văzut acolo o lume idilică, alții o lume coruptă, unii doar o lume veselă, alții dimpotrivă, una tragică. Dar nimeni nu s-a îndoit că e o fotografie fidelă. Or, în preajma lui 1900, România nu e nici fotografie mateină, dar nici caragialescă" Lucruri limpezi, veți
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
cunoscută și din romanul lui Radu Petrescu, Matei Iliescu: legăturile primejdioase în afara familiei, adulterul real sau prezumtiv. Dora, căsătorită cu vârstnicul avocat Jean Albu, întreține relații amoroase cu timidul, însinguratul și progresiv inițiatul Matei Iliescu, relații care sfârșesc într-o idilică poveste de dragoste, nu fără trimitere la Emma Bovary. În Nesfârșitele primejdii, aventurier e soțul, George Pelimon, păstrând bune sentimente pentru consoarta lui, Despina, dar nerezistând ispitei de a alimenta idila cu Helga (care Helga?), o Lelia, vag brebaniană, de
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
și că așa se manifestă orice lucru puternic, adânc și curat... Cu lemnul, cealaltă sursă principală a hârtiei de tiraj, a cotidianelor, e altceva. Buștenii vin în jos pe Bistrița cu ei mireasma pădurilor. Aici mai poți să te gândești idilic la brazi și rășină. Aici omul înfige cangea în trunchiul de lemn ca ciobanii direcționându-și berbecii... Pe urmă, cu încetul, totul se transformă într-o frizerie forestieră automată. Hârtia suportă brutalități fără de seamăn. Un vârtej de clor, o fierbere, arderi
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
în prezent și se concentrează exclusiv asupra discursului despre artă, mutându-l în domeniul artelor plastice, pentru a demonstra că lupta dintre modernism și "canon" se dă și în afara muzicii. Înfruntarea are loc între un Sixtus Beckmesser admirator al peisajelor idilice cu vechiul Nürnberg (interpretat cu vervă și "mușcător" de baritonul Michael Volle) și un Walther von Stolzing înnebunit după graffitti și action painting (tenorul Klaus Florian Vogt, o voce de prim rang, tulburătoare în pasajele lirice, și un mare talent
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
ca în Orbitor III al lui Mircea Cărtărescu o imago mundi, este însă lumea de esență paradisiacă, epurată de reziduri și unde moartea și viața își au rolurile consacrate. Filmul lui Andrei ne instalează în acest univers paradisac, dar nu idilic, pentru că înfrumusețarea lui nu ține de cosmetica edulcorată a pastoralei, ci de o esențializare care merge mână în mână cu înțelegerea și acceptarea rostului fiecărui lucru, fiecărui gest, a principiului armonic care îl edifică. Se poate vedea acest lucru și
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
rolul titular, e pregătit. În preajma lui rămîn, accesorii discrete, dar lovind cu toată puterea ordinii sociale, umbrela și pălăria stăpînului. Sigur, dacă te depărtezi trei pași de statuie vezi ce va să zică lumea lui Caragiale privită de la (mică) depărtare. O scenă idilică, de vreme veche, în care rînduiala e un passe-partout asortat la orice, în care idealul nu e să-ți schimbi locul pe scară, ci să tragi de pe urma lui maximum de foloase. Instalația" (sic!) cu cățel și obiecte nu are continuare
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
epidermică. Specificul destul de instabil al Bucureștilor, etalând - de când lumea - case mici locuite de oameni tihniți, a fost invocat încă de la începutul serii de Barbu Cioculescu. Linii de forță sau linii mediatoare erau, se pare, greu de găsit chiar și în idilicul interbelic. Că uniformizarea produsă în anii regimului comunist a fost extrem de nefastă, nu e un secret sau o revelație pentru nimeni. De-a dreptul tragic mi se pare a fi faptul că dărâmarea bisericilor sau raderea completă a unor cartiere
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
prizonieri. Iar povestea începe abia cînd Luka se îndrăgostește de această fată, între timp soția își luase cîmpii în urmărirea unei cariere prodigioase alături de un pasional muzician ungur. În jurul acestor Romeo și Julieta balcanici evoluează întreaga poveste, al cărei glamour idilic este întregit de pastorala locală cu pisică, un motan mare și obraznic, cățel, care fugărește găinile, găini, rațe și porumbei, din care mai ciugulește și pisica, un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
Ce-ar fi să vii și să stai aici? spuse el. Nu ești obligat să te ocupi de afacere, nu? — Și ce să fac aici? — Nimic. Fii serios! — De ce nu, în fond? spuse Alexander. Îți poți petrece timpul în chip idilic. Locul ăsta este cu adevărat paradisul pe pământ după cum știm cu toții foarte bine încă din copilărie, de când încă nu ne lăsaserăm corupți de lume. Dacă chiar îți dorești să ai o ocupație pot să te învăț să modelezi lutul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu pizda! — Iubițelul meu Pas-Înainte! Faci un geniu din zambilica asta! Ah, Păsuleț, scumpule, linge-mi savarina, strigă ea vârându-și degetele în gura mea și mă trage de fălci în jos, peste ea, strigând: Ah, linge-mi pizda cultivată! Idilic, nu? Sub frunzele alea galbene și ruginii. La Woodstock în cameră, în timp ce eu mă bărbieresc pentru cină, ea face o baie fierbinte, cu Sardo. Câtă putere a înmagazinat în forma asta firavă - ce acrobații nemaipomenite e-n stare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dovadă tentativele eșuate ale lui Dan de a o sensibiliza. Carol știa foarte bine că a avea penis nu înseamnă a fi bărbat, dar, în același timp, faptul că îl avea o elibera oarecum de povara celeilalte apartenențe, de imaginea idilică de fetiță cu codițe. Pe cai, așadar, și fuga la cel mai apropiat magazin de lenjerie! Carol alesese un butic de pe strada principală, unde servea un bărbat. Apoi savură plăcerea de a vorbi despre dimensiunile bijuteriilor lui Dan. Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]