265 matches
-
lumea literară dîmbovițeană calitatea de trouble fęte. M-am întrebat multă vreme cum de un om care se bucură de prietenia lui Umberto Eco și Gianni Vattimo, laureat al mai multor premii internaționale de prestigiu, poate stîrni în țară atîta idiosincrazie. Cred că am aflat o parte din mister după ce i-am citit consistenta antologie de texte publicistice Avataruri de tranziție. Cele mai multe dintre ele au apărut în decursul anilor în "Cotidianul", dar și în alte ziare și reviste. Este limpede că
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
și alcovului" cum o numește el, pe care însă o înțelege, în sensul ireverențios al termenului, ca un bunic moralist și mustrător) o carte impresionantă pe alocuri. În loc să refac raționamentul lui Paz, care uneori se pierde în speculație și pură idiosincrazie după părerea mea, prefer să remarc deocamdată unul dintre aspectele sale cele mai interesante. Pentru scriitor, istoria dragostei este inseparabila de aceea a libertății femeii. Apariția amorului curtean, de pildă, crede Paz, ar fi inexplicabilă fără evoluția condiției femeii. E
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
și m-am împrietenit cu el. Am mulți prieteni Dincolo... Eu vreau să știu, vreau să înțeleg ce a fost. Și mi se pare imposibil să înțelegi o operă dacă ignori autorul, cu temperamentul lui, cu biografia, cu iubirile, cu idiosincraziile lui. Și cu epoca în care a trăit. Eu vreau să am în cap o lume românească vie - așa, cam de la 1861, anul cînd se întoarce Maiorescu în țară, pînă prin anii 1960-'70... Asta nu se poate reconstitui, în
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
se smulge dintr-un organism viu și este o nimicire a lui. Așa ajung să cred citind astfel de antologii ale unor poeți cu adevărat importanți prin exemplele pe care le reprezintă." Arte parțiale este, în fond, o sumă de idiosincrazii, de sensibilități ale cerului gurii de cititor omnivor la zaharicalele sau, din contră, la pelinul unor cărți care par, pentru noi, alese la pura întîmplare. Așa cum le-ai răsfoi, fără grijă, într-un loisir. Un ,romanț" cu și despre prieteni
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
cinste. Nu lipsește portretul sau analiza (vezi femeia de 30 de ani lovită mortal de un camion, șoferul ucigaș, familia de hangii și balaoacheșele lor cliente-cocote de sub Podul Băneasa). Trecându-și pe curat și comentându-și fișele de lectură și idiosincraziile, prozatorul nu uită de ficțiune, și în special de comedie, drept care ne-o prezintă caricatural spre grotesc pe secretara Hlorisja, o zgripțuroaică a birocrației, zisă și blânda supraponderală; excedată de muncă și de ingratitudinea beneficiarilor muncii ei, deși nu mișcă
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
care însă nu e bucuria estetică, ci o bucurie psihologică, anume bucuria de a fi scăpat de incertitudine”. Nu alta va fi fiind bucuria celor care, pe aceleași căi demonstrative, reușesc (în logica lor, desigur) să-și explice aversiunile sau idiosincraziile. Nu e rechizitoriul lui Ernest Pinard una din cele mai coerente analize ale Florilor răului ? Nu sunt articolele lui H. Sanielevici despre primul Sadoveanu niște bijuterii ale discursului caustic ? Oameni fini, cultivați (și unul, și celălalt), cei doi au căzut
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
folosească totuși un cuvînt, măcar o dată, deci prezența sau absența nu oferă certitudini de identificare), asemenea exerciții ne readuc la ipoteza idiostilului, a modului în care fiecare vorbitor utilizează constant limba - într-un mod care, chiar prin ticuri, clișee și idiosincrazii, este doar al său.
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
figurare operatistică a demonismului unei conștiințe la limita patologicului. Păstrîndu-se în notă obișnuitului sau umorism autoironziat ce echivalează cu tribulațiile unui Woody Allen, Nanni Moretti își execută volutele temerare prin propria existența perorînd pe teme urbanistice sau familiare, despre pasiuni, idiosincrazii ori suferințe. Dar Jurnalul intim vizează prin acest soliloc maladii sociale universale. Întîlnindu-se undeva Dincolo de nori pe aceeași lungime de undă a laitmotivului solitudinii alienante, Wim Wenders și Michelangelo Antonioni își certifică fiecare propria individualitate artistică într-o insolita tetralogie
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
autorii pe care-i comentează - și, mai cu seamă, făță de cei pe care nu-i comentează - este atât de contagioasă încât sfârșește prin a contamina cumva și atitudinea cititorului făță de propria lui carte. Există în cartea lui Bloom idiosincrazii pe care el și le recunoaște deschis, și idiosincrazii peste care trece cu grijă și despre care nu suflă o vorbă (cele din urmă fiind mult mai stupefiante). El recunoaște, de exemplu, că însăși selecția celor o sută de autori
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
făță de cei pe care nu-i comentează - este atât de contagioasă încât sfârșește prin a contamina cumva și atitudinea cititorului făță de propria lui carte. Există în cartea lui Bloom idiosincrazii pe care el și le recunoaște deschis, și idiosincrazii peste care trece cu grijă și despre care nu suflă o vorbă (cele din urmă fiind mult mai stupefiante). El recunoaște, de exemplu, că însăși selecția celor o sută de autori este "în întregime" idiosincratică: "La un moment dat plănuiam
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
one hundred) după judecata nimănui, inclusiv a mea. Dar am vrut să scriu despre aceștia." Odata această confesiune făcută (într-un mod atât de strategic), nu ai decât să-l însoțești pe Bloom în foarte personala lui întreprindere. Cât privește idiosincraziile pe care nu și le recunoaște, voi discuta despre unele dintre ele mai târziu. Unul dintre meritele majore ale cărții constă fără îndoială în arta lecturii pe care el o propune. În general, Bloom este neîntrecut în a-ți arăta
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
din Noul Testament este un personaj literar întocmai cum sunt Iahve din Biblia iudaică și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este felul în care el refuză complet, pe tot parcursul cărții, să-și stăpânească numeroasele idiosincrazii, antipatii și resentimente personale. Cred că așa ceva depășește binișor limitele unui discurs ironic, și tinde uneori să devină pur și simplu o listă de injurii ieftine și calomnii de duzină. De exemplu, lui Bloom îi vine foarte ușor să vorbească
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Mircea Sandu la Sport, Florica Bejinaru la Justiție și Romică }ociu & Emil Palade la Showbiz. Voturile aparținând cititorilor configurează ierarhia din listele publicate de Cotidianul. Lipsite de relevanță axiologică și de rigoare sociologică, aceste liste sunt de fapt transparente pentru idiosincraziile unora dintre articlierii ziarului. Altfel cum s-ar explica, bunăoară, prezența lui Ion Gheorghe, poet de calibru și om cu desăvârșire absent, azi, din presa românească? Bunul simț ne spune, apoi, că se vor găsi incomparabil mai mulți susținători ai
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
intervenții auctoriale pe care, deși miza volumului, expusă de autor pe manșeta copertei a IV-a, le subînțelege („Am scris această carte cu sentimentul vinovăției și al durerii”), eu una le apreciez foarte puțin. Și nu vorbesc doar în numele propriilor idiosincrazii. E vorba de inconsistența formulei. Mai exact: deși sunt scrise la persoana I, textele de început au, în marea lor majoritate, aerul că sunt relatate de un actant dezangajat. Atenția pentru detalii și mărunțișuri contrastează fericit cu sentimentul că în
Nu chiar până la capăt by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4468_a_5793]
-
la unison, comandamentele oficiale. Literatura și, în general, artele nu mai lucrează cu materia de inspirație a autorilor, ci cu temele obligatorii și rețetele de fabricație impuse de activiști. Iar cititorul nu mai reprezintă o entitate autonomă, cu gusturi, preferințe, idiosincrazii literare, ci, de asemenea, o rotiță într-un imens angrenaj. Dacă scriitorii sunt îndemnați să meargă în "documentare" pe șantiere, pentru a compune romane și poeme despre "viața adevărată" din Republica Socialistă România, cititorii devin o instanță judecătorească pretins infailibilă
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
al revistei) asupra continuității valorice. Metoda lui Marius Ianuș, întemeiată pe o franchețe adeseori casantă, nu admite, de fapt, scăderi semnificative. Odată familiarizat cu poezia lui, cititorul n-are altceva de făcut decât să-i recunoască forța. (Dincolo de simpatii sau idiosincrazii.) Forță substanțială, care vine de undeva din interior. Căci un lucru e sigur. Ianuș este poet adevărat. Argumentul cel mai bun decurge din chiar construcția cărții. Spuneam că în urmă cu un an și jumătate Marius Ianuș și-a abjurat
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
de vedere al specialistului, făcînd din cuvînt un instrument al puterii alternative. Astăzi, dacă am fi serioși cu adevărat, ar trebui să ne întoarcem chiar la scrierile autorilor invocați ceva mai devreme, cu răceala și bisturiul chirurgului, cu lipsa de idiosincrazie specifică tocmai specialistului, pentru a constata ce anume din creația lor rezistă. S-ar putea să avem surprize, cel puțin în cazul unor autori precum Jebeleanu, Zaharia Stancu și cu siguranță în acela al lui A. E. Baconski. Veți spune
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
Aparent, ca și în piesa lui Shakespeare: Mult zgomot pentru nimic. Cu toate acestea, regizorul face istoria unui caracter pe durata a șapte zile, înfățișînd deopotrivă regina și omul, autoritatea care reprezintă Marea Britanie și o femeie care are propriile sale idiosincrazii, propriile blocaje maniacale, propriile habitudini. Încă de la prima întîlnire, prim-ministrul este confruntat nu doar cu protocolul înfățișării sale la curte, ci și cu o sensibilitate aparte și cu o inteligență vie și ironică. Remarcabilă este în interpretarea pe care
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
poet. Într-adevăr, Valéry scrie eseuri că un poet, înlănțuirea ideilor e interesantă în măsura în care le intuiești un straniu potențial liric, nu dacă urmărești rigoarea argumentației. Se știe că eseul e cumva un subterfugiu al literaților, locul unde scăpa libere toate idiosincraziile, unde spiritul se emancipează și se desfășoară în voie. Valéry scrie după o logică aparte, care este cea a poeziei sale, ea presupunînd o filtrare aparte a ideației prin strategiile paradoxului, ale unei retorici provocatoare și afectuoase deopotrivă. Pe fiecare
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
spui că Nietzsche, molestînd efigia lui Wagner, își face un autoportret mult mai fidel decît cel schițat în Ecce homo, și asta fiindcă nicicînd un autor nu se înfățișează mai gol în fața cititorului ca atunci cînd își revarsă punga de idiosincrazii personale. Dacă trecem peste senzația de om clătinîndu-se lăuntric, - așa se arată a fi Nietzsche în acest op beligerant - și căutăm să-i surprindem tenta spiritului, constatăm o particularitate pe care o întîlnim în toate cărțile sale: de la Nietzsche nu
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
adversarii politici dându-le diverse chipuri. Și fostul meu profesor Alexandru Piru a scris un roman Cearta cu multe personaje din lumea universitară și literară în ipostaze nu tocmai demne de laudă, după cum Eugen Barbu nu și-a putut înfrâna idiosincraziile literare și și-a așezat confrații, lesne identificabili, într-o hazna, punându-i să facă tot felul de lucruri rușinoase. La Dan Chișu, cheia se află în mâinile lumii mondene. Sunt convins că mulți din anturajul autorului se vor fi
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
Updike e într-atît de contestabil, încît nimeni nu se va osteni să îl conteste cu adevarat. La fiecare nume aproape s-ar putea veni cu un contracandidat, ca să nu mai vorbim de textele alese. E un volum rezultat clar din idiosincrazii, nu conceput pe baza unui algoritm infailibil. Dar cînd idiosincraziile sînt ale unui mare prozator, își au cu siguranta farmecul lor propriu. Important este că această carte e un regal literar, ceea ce e limpede că a fost scopul îngrijitorului. Nici
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
osteni să îl conteste cu adevarat. La fiecare nume aproape s-ar putea veni cu un contracandidat, ca să nu mai vorbim de textele alese. E un volum rezultat clar din idiosincrazii, nu conceput pe baza unui algoritm infailibil. Dar cînd idiosincraziile sînt ale unui mare prozator, își au cu siguranta farmecul lor propriu. Important este că această carte e un regal literar, ceea ce e limpede că a fost scopul îngrijitorului. Nici nu ar putea fi altfel, cu texte semnate de Nabokov
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
Radeker, reprodus parțial de noi, că stînga serioasă din Occident a evoluat enorm din 1968 încoace, spre deosebire de stînga germană, în care I. Fischer, fostul terorist și actualul ministru de Externe german din guvernul social-democrat, nu pare a-și fi depășit idiosincraziile tinereții. Poetul și lumea Dacă scriitorul va continua să creadă că prin scrisul său nu poate schimba nimic în lumea în care îi este dat să trăiască, atunci va avea destinul pe care-l merită: unul minor și periferic". Aceste
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
mai sus intră într-un singur sac: Antiliteratura. Or, pentru cine cunoaște poziția estetică și ideologică a lui N. Steinhardt, e limpede că epistemele menționate mai sus îl conțin, îl reprezintă și îi compun... portretul. Scriitorul-monah se poate recunoaște în idiosincraziile lui Marino ca într-o oglindă. Evident că acesta din urmă le exagerează, dar, în linii mari, adevărul nu este altul. Astfel, ceea ce putea părea scandalos la început se poate explica acum mult mai ușor: plasat de Marino în „voga
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]