KorAP: Find »[drukola/base=ienicer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...38 >

930 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu iubit Mehmet o raià la Dunăre. Stăpânul meu a binevoit a-i dărui și aur și a-i hărăzi ortale bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie Mustafa, poate fi în primejdie și Mehmet. Lumea e plină de ființi zavistnice, stăpâne iubite, și te poftesc să nu mă lași singură în iatacul meu. Sunt plină de îndoieli și frică. Sultanul a încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
albastru al lui Mustafa șahzadè, au strigat porunca stăpânului celui mare. Când s-a auzit asemenea poruncă, ordiile fiului s-au sculat sunându-și armele. Șahzadè a încălecat făcându-le semn de potolire cu brațul înălțat. A zâmbit cu trufie; ienicerii lui îi erau credincioși. Își cunoștea puterea. Allah îi știa nevinovăția. Deci și-a pus harmasarul alb în galop săltat și a fost în clipă lângă cortul părintelui său. Călăreții lui s-au oprit la o bătaie de săgeată. Fiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără. Odată cu vântul s-a îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leșul zeului palid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

Fès au sosit în grupuri succesive, spre a-i asculta istorisirea și a cunoaște rezultatele misiunii. A povestit în amănunt despre călătoria sa pe mare, cu teama de naufragiu și de pirați, despre cum îi apăruse Constantinopolul, despre palatul sultanului, ieniceri, drumul prin diversele ținuturi ale Orientului, Siria, Irak, Persia, Armenia, Tartaria. Destul de iute a ajuns la ce era mai important. — Pretutindeni, gazdele mele s-au arătat convinse că într-o zi nu prea îndepărtată castilienii vor fi bătuți, cu voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
lumânări, când noul pasager m-a interpelat: — Hei! Tu de colo! Du-te de scoală un marinar! Văd în apă o bucată mare de lemn care ne va fi de folos mâine la bucătărie! N-am gustat nici tonul de ienicer, nici glasul răgușit, nici îndemnul făcut în toiul nopții. Cu toate astea, din considerație pentru vârsta lui, i-am răspuns fără să fiu nepoliticos: — E miezul nopții, ar fi mai bine să nu trezim pe nimeni. Dar cu siguranță că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
aplecă în față, așa cum făcea de fiecare dată când voia să facă o confidență: — Am socotit de asemenea că trebuie începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

mai la nord, prin ținuturile Vrancei. Pe unde găsesc vadul cel mai puțin apărat vor chema primul val de douăzeci de mii de spahii, care așteaptă ordinul de atac În ținuturile Ialomiței. În spatele lor s-au grupat deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm un număr total? - Până acum, o sută douăzeci de mii. Dar continuă să vină Întăriri din sudul Dunării. -Călăreții comisului Toader și ai pârcălabului Vlaicu să Înceapă luptele de hărțuială. Să plaseze arcași pe toate traseele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lucru? Întrebă căpitanul. - Lovitură de deschidere, blocare de contraatac la cap, lovitură de Împungere! răspunse hotnogul. - Nu mai e timp de așa ceva. Cu sau fără lovituri de deschidere, veți ține În piepturile voastre cea mai puternică armată pedestră a lumii. Ienicerii! Sunt de patru ori mai mulți decât voi și de zece ori mai bine antrenați! Vreau să țineți minte că lupta aceasta se duce În linie! Nu În corpuri rupte unul de altul, nu În avangardă și ariergardă, nu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai aveau mâncare, nu mai aveau apă. Erau siliți să fiarbă zăpadă, dar În ultimele zile nu mai ninsese, ba parcă vremea se mai Încălzise, iar ghețurile se transformaseră În mocirlă. Înaintarea artileriei era infernal de grea. Câte douăzeci de ieniceri trebuiau să Împingă roțile tunurilor, pas cu pas, fără a ști dacă se Îndreaptă spre dușman sau merg În gol. Până când, În sfârșit, trupele lui Ștefan fuseseră reperate, aproape de ei, chiar În drumul lor, la Vaslui. - Sunteți siguri că le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
avansau, În același timp, pe Întregul front. Cei care Încercau trecerea apei prin vaduri cădeau sub săgeți. Dar avantajul moldovenilor scădea repede sub presiunea numărului copleșitor al dușmanilor. În jumătate de ceas podul se afla sub controlul unui regiment de ieniceri, care nu mai putuseră fi zdrobiți de călăreții lui Pop. Apoi pe pod trecură, În fugă, alte cinci regimente de ieniceri, care asigurară flancurile pentru trecerea primelor unități de cavalerie. - Acum! spuse voievodul. Corpurile de vănători domnești și steagurile călăreților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
repede sub presiunea numărului copleșitor al dușmanilor. În jumătate de ceas podul se afla sub controlul unui regiment de ieniceri, care nu mai putuseră fi zdrobiți de călăreții lui Pop. Apoi pe pod trecură, În fugă, alte cinci regimente de ieniceri, care asigurară flancurile pentru trecerea primelor unități de cavalerie. - Acum! spuse voievodul. Corpurile de vănători domnești și steagurile călăreților de Neamț, atac cu toată forța asupra cavaleriei! Pedestrimea, cu Întregul dispozitiv, presiune asupra ienicerilor până la malul Bârladului! Din luncă Începură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În fugă, alte cinci regimente de ieniceri, care asigurară flancurile pentru trecerea primelor unități de cavalerie. - Acum! spuse voievodul. Corpurile de vănători domnești și steagurile călăreților de Neamț, atac cu toată forța asupra cavaleriei! Pedestrimea, cu Întregul dispozitiv, presiune asupra ienicerilor până la malul Bârladului! Din luncă Începură să sosească semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce forțe are În față. Mai bine de jumătate din oastea otomană nu putea intra În luptă, fiind prinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
forțele... - Așa e. Să mai așteptăm. Dar nu mult. Dacă nu-i oprim acum, peste două ceasuri va fi prea târziu. Semnalele luminoase spuneau că atacul cavaleriei Împinsese spahii Înapoi, la pod, și zdrobise două din cele cinci regimente de ieniceri. Lupta se echilibrase. Pedestrimea lupta bine. Răzeșii țineau În piept un front de peste zece mii de ieniceri. Dar, deodată, ceva se Întâmplă. Din spatele liniilor turcești se auzi un vuiet care se transformă Într-o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ceasuri va fi prea târziu. Semnalele luminoase spuneau că atacul cavaleriei Împinsese spahii Înapoi, la pod, și zdrobise două din cele cinci regimente de ieniceri. Lupta se echilibrase. Pedestrimea lupta bine. Răzeșii țineau În piept un front de peste zece mii de ieniceri. Dar, deodată, ceva se Întâmplă. Din spatele liniilor turcești se auzi un vuiet care se transformă Într-o serie de bubuituri. - Artileria... spuse Ștefan. Au reușit să stabilizeze tunurile. Dar nu știu unde să tragă. - Răspundem cu artileria? Întrebă comisul Groza care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
domnitorului. - Nu! spuse Ștefan. Îi lăsăm să bâjbâie. Tirul lor merge pe linia de atac a spahiilor, adică În mlaștinile de la Trei Ape, unde nu e nimeni. Semnalele din vale Începeau să se schimbe, totuși. Un număr din ce În ce mai mare de ieniceri modifica raportul de forțe. Experiența lor de luptă și rezistența lor la efort Își spunea cuvântul. Oștile proaspete ale Moldovei reușiseră să impună ritmul și strategia luptei vreme de peste două ceasuri. Dar puterea Semilunei creștea. Pierderile nu-i afectau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
voievodului fusese aceea de a menține pozițiile. Dar pozițiile nu mai puteau fi menținute. Cineva trebuia să coodoneze tot acest haos. Și nu mai exista nimeni. Rând pe rând, răzeșii cădeau secerați de Înaintarea perfectă, În careuri de luptă, a ienicerilor. -Acum! strigă Oană, sărind În șa. Catapultele! Douăzeci de catapulte ascunse În pădure aruncară, simultan, valuri de foc. Erau bucăți de lemn Împănate cu vârfuri de săgeți Îmbibate În păcură, cărora li se dăduse foc. La instalarea acelor catapulte muncise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un pas. Ridică sabia și strigă: - Semn de la măria sa! Retragere un pas, așa cum v-a Învățat căpitanul Oană! Răzeșii din primul rând al Încleștării făcură deodată trei pași Înapoi, iar rândul al doilea făcu doi pași Înainte, luând În sulițe ienicerii. Rândul al treilea se strecură În față, reluând lupta. Alte două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii. Urdia Își schimbă rapid tactica. O forță masivă de gemlii, spahii și ieniceri formară un vârf de atac spre dreapta, de unde se aștepta atacul moldovenilor. Apoi, biciuit de noi ordine ale beglerbegului Soliman, corpul de peste cincizeci de mii de războinici declanșă atacul pe firul văii, urcând spre trâmbițași. Ziua nu era sfârșită. Bătălia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
era sfârșită. Bătălia pentru Moldova nu se Încheiase. De pe dealuri răsunară buciumele. Din depărtări se auzi, parcă, un dangăt de clopot. - Câți pași ne-am retras, căpitane Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În mlaștinile de la Trei Ape. Retragerea era imposibilă. Și atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul Soliman, unul dintre cei mai mari generali ai Imperiului Otoman, părăsea Vasluiul, sub protecția unui careu de douăzeci de mii de ieniceri. În jurul lui, totul se prăbușea. Ștefan Își aminti momentele de cumpănă care se petrecuseră doar cu un ceas mai devreme. „Cad ai noștri, măria ta... ” spusese căpitanul acela al cărui nume nu și-l amintea, dar cuvintele lui Îi răscoliseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]