432 matches
-
supune unui comentariu caustic atmosfera de calpă solidaritate familială și de suficiență grobiană în care se complac membrii clanului Duduleanu. Indivizi cu pretenții ridicol aristocratice, ei au rămas, în fond, definitiv legați de mentalitatea târgului provincial, de unde și incultura, grosolănia, ifosele cosmopolite, mahalagismul policrom; o lume a periferiei spirituale. Comedia oferă, în primul rând, o paradă de portrete caricaturizate și, într-o măsură mult mai redusă, o succesiune de întâmplări dramatice. Caracterele se definesc nu atât în acțiune, cât prin intermediul dialogului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
în mai multe culegeri. Este o lume indistinctă, amestecată, de țărani necăjiți, păstrători ai vechilor obiceiuri, retractili în fața unor realități pe care nu le înțeleg, și de târgoveți ori mahalagii, mici funcționari, polițai, negustori, muncitori cu ziua, unii plini de ifose, alții trăindu-și cu simplitate dramele. Deși Ion Trivale sau Mihail Dragomirescu cred că pot descoperi originalitate și prospețime a viziunii în această proză, în realitate este vorba de o pastișă, mai mereu nereușită, a literaturii lui I.L. Caragiale sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
riscă nu o dată să devină ternă și reductivă, cu elemente de minorat literar. În timp ce o categorie, „bieții oameni”, cărora viața fără orizont le-a fost hărăzită, este văzută de autoare când indulgent, blajin, când cu bunăvoință ironică, ariviștii, ignoranții cu ifose sunt lăsați pe seama vorbelor pe care le scot, vorbe înscenate în savuroase dialoguri inepte, trimițând ici și colo spre lecția lui I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile în cheie idilizantă răzbat din multe pagini, M. știe uneori să-și controleze emoțiile, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
autobuzul parcat în fața hotelului, scriitorii români din întreaga lume ne priveau cu un sentiment amestecat de milă și admirație. Nouă ne-a plăcut mai mult să credem că suntem admirați pentru curajul de a fi călătorit într-un asemenea autobuz. Ifose de burghezi! - ne-am gândit noi. Ce știu ei? Pe noi nu ne deranjează prea mult... Uneori mai cârtim, dar supărarea ne trece, uităm. „Autobuzul lui Andrei” ne solidarizează și ne unește. O dată urcați în el devenim egali, dispare orice
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Poezia lui B. e o sinteză a tradițiilor lirice ardelene (Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, Emil Isac) și a unor sugestii oferite de modernismul poetic al secolului al XX-lea. Poemele din Fructul oprit atestă un demers liric discret, meditativ, fără ifose docte, recurgând la descripția unor stări colorate afectiv de vagi neliniști sau de satisfacții neeuforice. De regulă succinte, poemele sunt deseori salvate in extremis de platitudine prin menținerea unui miez inefabil (semnalat uneori printr-o difuză „poantă” concluzivă) și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe disocieri, își propune să clarifice o noțiune sau alta, combătând astfel „poncifele”, „prejudecățile” care-l supără. O carte întreagă, Noi și clasicii, își subminează însă efortul de a reinterpreta creații de vârf ale literaturii noastre prin dilatarea abuzivă, cu ifos globalizant, a noțiunii de „clasic”, în care B. înghesuie scriitori fel de fel. Urmărind să surprindă „coordonatele” unor opere, să definească „atitudini” (lirice etc.) și să contureze „profiluri” (sau, mai pompos, „efigii”), „creionările” acestea elaborate, neocolite de pedanterie, rămân discrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
și avertizează slugile să țină seama de ele: amenință cu bătaia și cu poliția, adică cu îndoita constrângere nedreaptă constrângere nedreaptă, a timpurilor în care neofeudalitatea fanariotă depășise asprimea feudală, reeditând parcă brutalitatea regimului sclavagist. Acrivița este o femeie cu ,,ifos’’ ciocoiesc, stă ,,tot posacă și ncruntată’’, ca unii stăpânitori tirani din trecutul nostru medieval, nu se lasă îmbunată și sărutată de soțul ei care o adoră, sau simulează drăgălășenia ca să-și căpătuiască frații și surorile ,,ififlii’’ ca și tatăl ei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-l spunea Un ceva, când se urnea, Este drept, era el sunet, Scurt plesnit, ori aspru muget, Dar să nu trudim degeaba, întrecându-ne cu graba, Neiertându-ne hodină, Socotindu-l rădăcină Vorbe care, negreșit, Chiar dintr-însul a ieșit, Ifose gramaticale N-au adulmăcat vreo cale Spre sălbatice sunări De prin megieșe zări, Necum încă să și intre în a lor măiestre vintre, Să le pipăie urzirea Ce ne fură auzirea. între vechea îngânare Și rădăcioara care E prepusă fiitoare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
comedia de moravuri, B. anticipă, într-o măsură, pe V. Alecsandri. S-a jucat cu mult succes, la București, în 1845, piesa O bună educație, care persiflează ridicolul provenind din imitația de suprafață a Apusului. Dacă sunt luate în derâdere ifosele boierimii și limbajul ei împestrițat cu franțuzisme, nici apucăturile ilare ale burgheziei nu sunt trecute cu vederea. În fond, B. este un antibonjurist, un conservator, iritat și amuzat deopotrivă de metehnele prezentului, dar cu o vagă, dacă nu inexistentă, idee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
lor plan: sub un nume fals -Signor Fontana Ford se va duce să-l găsească pe Falstaff pentru a-l compromite într-un complot. Într-un ansamblu de proporții, 444 femeile și bărbații își unesc vocile și se amuză pe seama ifoselor de cuceritor ale lui Falstaff. Actul ÎI Tabloul 1. Hanul La Jarretière. Mimând că se căiesc, Bardolfo și Pistol își reiau serviciul în slujba lui Șir John. Ei o introduc pe Mrs.Quickly care, recurgând la lingușeli, aranjează o întâlnire
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nu cumva nu mai vrem să fim români). Și atunci, de ce istoria ei să fie prezentată pe felii, în funcție de cine o guvernează ori o masacrează, de interesele, simpatiile politice ori capriciile celui care apare la un moment dat pe scenă? Ifosele, și îndrăznesc să calific această abordare ca antinațională, pe care unii, aflați în trecere prin M.A.E., le exprimă cu emfază, nu au nici un temei. Afirmația trâmbițată de către unii cum că România a avut politică externă, doar începând din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
și în Recomandarea 1201; că, în ceea ce privește problema autonomiei, Anexa nu afectează referirea Recomandării 1201 la posibilitatea înființării organizațiilor autonome și că deci, nu au fost respinse aspirațiile de orice fel spre autonomie. Este inutil să menționăm că aceste interpretări cu ifose și sentențios pronunțate ex cathedra sunt sau iresponsabile, sau prostești, deoarece, din moment ce autonomia teritorială pe baze etnice nu se regăsește în Recomandarea 1201, nu se poate invoca existența dreptului la autonomie; probabil că asemenea aspirații figurau în documentele lor, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
calmat.“ Deși nu modificasem un cuvânt, l-am aprobat ipocrit: „La rece, toate se judecă altfel“. Mai târziu, mi-am dat seama că toată povestea avea o rațiune paralelă, pe care nici eu pe vremea aceea, nici bietul slujbaș cu ifose de stăpân și minte puțină al editurii nu o realizam. Copiat, cum s-ar spune, „pe curat“, romanul avea o cu totul altă prestație emoțională decât în condiția dintâi de manuscris cu sute de intervenții de toate naturile. Proverbele săracilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de-acum multă lume, fiindcă familia D. e frecventată. Totuși, puțini discută condiția morală a foștilor stăpâni, care s-au lepădat de câine atunci când, bătrân și bolnav, „nu mai dădea bine la rang“, nu mai plusa prin prezența lui la ifosele casei. Tocmai pentru că era mare cât un vițel și tot ceea ce impresiona plăcut atunci când era tânăr stânjenea acum, când era terminat. Îi deranja neajutorarea lui mare. Să fi fost mai mic, probabil că-l mai țineau. Te-ai aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a unei comparații care ne lovește ca o cacofonie, cititorul are de-a face cu o încropeală pentru rafinați: studenți, Heidegger, Dachau, disperare, erudiție, tragedie, învârtire, rafale de idei... Numai tentații conceptuale pentru amatorii de producții cu buget mic și ifose mari. Te-ai aștepta ca în studenta Kathleen să aibă loc o mutație, o revelație, o incubație, o transpirație sau o masturbație elitistă. Revelația, incubația, constipația țin de logica subiectului. Dacă însă logica faptelor e dată complet peste cap și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ne face cu spume că i-am mâncat murăturile. Laur aduse din camera lui Zlate un borcan cu trei ardei iuți murați, prin care răscolea cu arătătorul ca să-l aleagă pe cel mai tare. Nu-l atingeau câtuși de puțin ifosele fetei ăsteia zdravene, precedând scenele și scandalul maiorului Zlate, căci de-acum Îl avea lângă el pe văru’ lui bun, neamu’ lui și sângele lui... - Și mai dă-l În pula noastră de căzătură alcolistă. Nu-i așa, vere? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
calvarului și al Golgotei”. De altfel, Steinhardt e cel care descrie foarte succint transformarea pe care închisoarea i-a adus-o: „Am intrat în închisoare orb și ies cu ochii deschiși, am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose, am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, supărăcios, ies împăcat cu cei cărora leam greșit, cu prietenii, cu dușmanii mei, ba chiar și cu mine însumi”. În pofida faptului că nu aveau pregătire teologică, mulți dintre deținuți au avut
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care a fost totodată medic și naturalist), vremurile (și caracterele omenești prea orgolioase) i-au îndepărtat pe medici de naturaliști. Fiecare dintre aceste părți a devenit nu numai independentă, ci, mai cu seamă ostilă una alteia. Când știința este puțină, ifosul mult este", scrie un contemporan al începuturilor acestei Societăți, grecul Panthatheos din Smirna. De vreo zece ani, la inițiativa lui Const. Mândru, ceea ce fusese parte s-a contopit cu întregul Societatea, dezbinată, înțelegând că unitatea proiectată odinioară este necesară, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fiind, nu a cunoscut nici incidentele, nici accidentele deraierilor. Mi se pare că a fost o perfectă ilustrare a ceea ce trebuie să fie o revistă tânără care, de cele mai multe ori, este în pericol de a-și da, cum se spune, "ifose". Fără închinăciuni care erau, totuși, inevitabile în acele timpuri, dar Symposionul a știut să se oprească doar la reci-politicoase complezențe, fără a se avânta în dimensiuni care nu erau pe măsura unui periodic studențesc, rămânând medicală, dar și de solidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de emotivitate fiind și așa scăzute. Poate că romanul cu pretenții psihologice Om (1936) nu va fi fost doar urmarea unui pariu literar. Blocajul sau carența afectivității, puse în seama personajului feminin, constituie tema lui de profunzime. Patetizările neconvingătoare și ifosul filosofării artificializează însă un discurs narativ de o insuficientă performanță analitică. Un dram de poezie ar fi în evocarea toamnelor bucureștene. Anotimp care împânzește un abur de melancolie și în amplul reportaj monografic București (1935). Descripția, un lucru neobișnuit la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
de multe ori, fete drăgălașe. Pe atunci profesia galanteriei nu era destul de răspândită pentru ca să atragă și să le facă cocote de marcă, pe toate câte erau frumușele. Aveam 18 ani când am intrat pentru întâia oară la Bossel. Cu toate ifosele ce-mi dădeam ca să mă arăt degajat, cu toate că-mi luam aere de Don Juan rafinat, măsculițele experimentate m au cunoscut, dintr-o ochire, că sunt agea miu. Două măști în domino negru m-au luat în primire și cu toate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Costache Caragiali. A jucat la București și la Craiova, luând parte și la turneele ce se întreprindeau în Moldova și Transilvania. Interpret de vodeviluri, dar și de drame și comedii, M. nu impresiona deloc prin naturalețe, cronicarii vremii reproșându-i „ifosul”. Actorul se confundă cu autorul dramatic, ale cărui compuneri sunt de un retorism strident. Urmărind să redeștepte „amorul de patrie și virtutea”, dramele istorice și „naționale” ale lui M. sunt, de fapt, niște prolixe melodrame. Tonul e mereu exaltat, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
toate aspectele ei”. „Credincioși acestor principii - se spune în continuare -, nu admitem poezia de meșteșug și de joacă, focul de artificii, jongleria de cuvinte cu inversiuni și perversiuni de imagini și noțiuni, cu escamotări de umbră și lumină, poezia de ifose și poză.” În articolul Am încheiat un an comitetul revistei își declară adeziunea la curentul cultural naționalist susținut de Octavian Goga și N. Iorga: „Suntem mândri că ne găsim pe același plan cu acțiunea doctrinară și cristalizatoare a d-lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289037_a_290366]
-
remue-méninge (brainstorming, în jargon psihocrat), cu inerentele riscuri de (ș)meningită. 95 Inclus samavolnic într-o catedră cu catedra de franceză, care se simțea lezată de asociere, sentiment împărtășit de Luca Pițu în parte, alături de o serie de snobinete cu ifose pariziene și cultură lingvistică sumară, care su(r)surau la urechile oricui (inclusiv spre pavilioanele foștilor studenți) tema colaborării cu caghebeul a colegelor traducătoare de Cehov, Hlebnikov... 96 Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, I Cuvinte, traducere din limba
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]