319 matches
-
fiindcă știu că o să mă mănînci - lacrimile Îi curgeau lin pe obraji. Asta aștepți... Am văzut cum te uiți la mine și citesc asta În ochii tăi de fiară... O să mă mănînci... Știu că ești În stare s-o faci... Iguana Oberlus nu i-a dat răspuns și a continuat să vîslească, În timp ce Niña Carmen se ridica cu greu, sprijinindu-se În cot: - La asta te gîndești? Întrebă ea. O să-l mănînci? Ai fi În stare s-o faci? Se mărgini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stăpînire pe ambarcațiune. Niña Carmen se lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai tîrziu, portughezul șopti din nou ca prin vis: - Mi-e foame... Fu ultimul lucru pe care Îl mai spuse. Puse fruntea pe marginea bărcii, rămase foarte liniștit și Încetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou ca prin vis: - Mi-e foame... Fu ultimul lucru pe care Îl mai spuse. Puse fruntea pe marginea bărcii, rămase foarte liniștit și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu mai Încăpu nici o Îndoială că era mort, Iguana Oberlus lăsă la o parte vîslele cu mare grijă, ca să nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña Carmen Îl privi Îngrozită. - O să-l mănînci...? Întrebă aproape fără să poată articula cuvintele. El tăgădui: - Nu, dacă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau doi, ci zeci de pești, pentru că atunci cînd firele se duseră la fund, la vreo patruzeci de capete, peștii, de toate mărimile și din cele mai variate specii, s-au năpustit asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de departe ar fi fost purtați, În oricît de multe capcane ar fi Încercat să-l prindă zeii din Olimp și oricît de mult i s-ar fi opus, nici măcar ei nu puteau muta din loc continentele, iar el, Oberlus, Iguana, avea să iasă Învingător. Era numai o chestiune de tenacitate și de timp, iar de aceste lucruri Oberlus nu ducea cîtuși de puțin lipsă. Dormi Întreaga noapte fără să mai simtă nevoia de a o lega, pentru că părea convins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să i-o ofere la un moment dat sau de incredibila viclenie de care dădea În mod constant dovadă. Poate că acea fascinație se datora răutății lui, unei cruzimi care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă omenească asemănătoare altora. Ars de soare, plin de răni și acoperit acum de bube, chipul lui, chiar așa, adormit cum era În acele clipe, părea și mai Înspăimîntător decît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alb, un mare deșert de pe țărm, care se Întindea, monoton, de la un capăt la altul al orizontului, pe toată suprafața pe care o puteai cuprinde cu privirea. Se uitară Într-acolo. - O să ajungem pe pămînt la căderea serii, Îi făgădui Iguana. - Ce vei face cu mine? O privi fără interes. - O să te las să pleci, răspunse În cele din urmă. Dacă te Îndrepți spre nord, pe lîngă mal, mai devreme sau mai tîrziu o să dai peste oameni... Făcu o pauză. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie o schimbare; o nouă ucenicie, o luptă diferită, În care va trebui să mă pun la Încercare zi de zi... ZÎmbi și fu chiar pe punctul de a o face cu plăcere. Voi Învinge...! Voi Învinge, pentru că eu, Oberlus, Iguana, Înving mereu... Puse mîna pe vîsle și mai Înfruntă o dată marea, care nu era nemărginită. Lungi, blînde, leneșe, valurile se spărgeau fără furie sau putere pe o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici o clipă din vîslit, În timp ce Niña Carmen se agăța din toate puterile de echea timonei și astfel, marea și omul, uniți, conduseră ambarcațiunea pînă unde Începea plaja. În clipa În care păru că prora avea să se Înfigă În el, Iguana Oberlus sări agil În apă, Înșfăcă lunga funie din dreptul ei și alergă spre pămînt cu apa pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În siguranță? Ea consimți, cu un ușor gest din cap: - Asta e clipa În care te voi ucide, spuse. CÎnd am ajuns și sînt În siguranță... Făcu o pauză. Dar Înainte de asta, spune-mi un lucru: era băiat sau fată? Iguana Oberlus ridică din umeri: - Nu știu, zise, și nu mințea. Nu m-am uitat decît la fața lui. Se auzi o bubuitură și căzu pe spate, cu pieptul străpuns de un glonț. Carmen de Ibarra - niciodată nu avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ambarcațiune, puse mîna pe sacul cu bijuterii și pe un butoiaș cu apă și se Îndepărtă, mergînd tot Înainte pe plajă, mereu spre miază-noapte, fără să Întoarcă nici măcar o dată capul. Prăbușit pe nisip, Înfigîndu-și În el degetele ca să nu strige, Iguana Oberlus se uită lung după ea, În timp ce se lăsa noaptea și ultimele păsări marine se Întorceau lin la cuiburile lor. Iguana Oberlus nu muri pe plaja aceea. Capturat și rănit de autoritățile din orașul Paita, Perú, fu judecat pentru uciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mereu spre miază-noapte, fără să Întoarcă nici măcar o dată capul. Prăbușit pe nisip, Înfigîndu-și În el degetele ca să nu strige, Iguana Oberlus se uită lung după ea, În timp ce se lăsa noaptea și ultimele păsări marine se Întorceau lin la cuiburile lor. Iguana Oberlus nu muri pe plaja aceea. Capturat și rănit de autoritățile din orașul Paita, Perú, fu judecat pentru uciderea unui necunoscut pe stîncile din Insula Hood, omor la care fuseseră martori optzeci de marinari englezi, dintre care nici unul nu veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Împotriva lui: Carmen de Ibarra. Închis Într-o temniță adîncă și Întunecoasă de doi metri pătrați, În care nici măcar nu se putea Întinde cu totul, rămase prin urmare În așteptarea Niñei Carmen. Uitat de justiția oamenilor Împotriva cărora luptase necontenit, Iguana Oberlus, acea lepădătură, acel geniu al răului, acel spirit neîmblînzit supraviețui În acel bîrlog fără ca nimeni să-i mai vadă vreodată chipul, pînă cînd muri de bătrînețe, treizeci și doi de ani mai tîrziu. Lanzarote, ianuarie 1982 Arhipelagul Galápagos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu va lăsa în urmă decât o carapace uriașă, în formă de șa (galapagos în spaniolă), de sub care cândva ieșea un gât neobișnuit de lung. La capătul lui cea mai tristă și mai țestoasă dintre priviri. Plajele albe. Leii și Iguanele de mare Plajele de aur alb sunt locuite de leii de mare. Este surprinzător acest contrast între nisipul neobișnuit de alb și roca poroasă vulcanică ce formează pereții și gura plajelor. Leii de mare erau atât de mulți, încât trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar parcă prea susținut pentru picioarele sale tăfăloage, "taurul", sau deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu capul semeț, dat pe spate, în răgete îngrozitoare de împerechere și supremație. Ceva mai departe, pe stânci..., iguanele portocalii! Ele stau încălecate în soare. Aerul și lumina irizează nervos în jurul lor, exasperate de atâta nemișcare. Ca niște uriașe baterii organice, iguanele se încarcă cu orele la soare, gâturile ușor ridicate în sus, împietrite în peisaj, în afara timpului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
capul semeț, dat pe spate, în răgete îngrozitoare de împerechere și supremație. Ceva mai departe, pe stânci..., iguanele portocalii! Ele stau încălecate în soare. Aerul și lumina irizează nervos în jurul lor, exasperate de atâta nemișcare. Ca niște uriașe baterii organice, iguanele se încarcă cu orele la soare, gâturile ușor ridicate în sus, împietrite în peisaj, în afara timpului. Cu ochiul lor lateral, iguanele ne privesc ca prin sticlă, căci ele nu văd decât cum se erodează pietrele și se mișcă hotarele insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încălecate în soare. Aerul și lumina irizează nervos în jurul lor, exasperate de atâta nemișcare. Ca niște uriașe baterii organice, iguanele se încarcă cu orele la soare, gâturile ușor ridicate în sus, împietrite în peisaj, în afara timpului. Cu ochiul lor lateral, iguanele ne privesc ca prin sticlă, căci ele nu văd decât cum se erodează pietrele și se mișcă hotarele insulei, nu sesizează decât poziția soarelui pe boltă, stabilind ciclurile zilnice. Și ochiul nostru, arestat în nemișcarea lor, se lasă adesea antrenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o percepție a timpului decât a spațiului, pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o percepție a timpului decât a spațiului, pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu ochii pierduți în zare. Doar umerii bogați, depărtați și strălucitori îi zâmbeau din mulțime, doar ei păreau s-o recunoască printre pasagerii îngrămădiți la apus, pe punte. Ochii lui de azur, statuari, văzuți mereu din profil, ca cei ai iguanelor, întorși parcă de la lume, priveau absent peste întinderile de ape. Santiago este precum Lonely George, un exemplar rar, uitat în timp și proiectat în modernitate. El nu se poate lipi de nimic și de nimeni pentru că nimic ce ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ale berzei, poziția Lunii, numărul de pași până la camera ei, înălțimea pragului, mărimea pernelor, gândurile patului, linia monodică a torsului pisicii. Mamele deveniseră siameze, un trup cu două capete, patru mâini, patru picioare, două cozi, una de sirenă, cealaltă de iguană: o reptilă și o mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de struguri cu măsline, pepeni din care țâșneau castraveți, jumătate roșii, jumătate mere, cartofolămâi, perecepoase, țelineconopidate, portocale cu țepi, pătrunjel cu frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Audiențe în aer liber vol. I și II, Editura Polirom, 2000 În umbra zeilor Editura Polirom, 2001 Bordura de ipsos Editura Polirom. 2001 Simfonia vieții Editura Trinitas, 2003 Arca lui Noe Editura Polirom, 2003 Izgoniții din Rai Editura Junimea, 2005 Iguana neagră Editura Junimea, 2006 Coruptul Editura Junimea, 2008 Berbecul de la cruce Editura Junimea, 2008 Scena anonimilor Editura Junimea, 2009 Redactor: Simona Modreanu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trăit emoții tulburătoare la vizionarea măcar a uneia dintre piesele sale sau a filmelor ecranizate după dramele lui. Fie că-i vorba de Menajeria de sticlă, de Un tramvai numit Dorință, Dulcea pasăre a tinereții, Pisica pe acoperișul fierbinte, Noaptea Iguanei sau atâtea altele. Ce se cunoaște mai puțin este că Tennessee Williams, în cei 72 de ani de viață (1911-1983), a scris și publicat, în afara celor peste 30 de piese de teatru, - dintre care multe au devenit "clasice", de notorietate
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
descoperă talentul fotografic și o nouă senzualitate care include și un mic episod lesbian servit în sosul acrilic al luminescențelor stacojii ale camerei obscure. În paralel este urmărit cuplul tradițional alcătuit din Vicky, aceasta tânjind după încă o noapte a iguanei cu Antonio, și Doug căruia i se refuză orice sare și piper pentru a scoate și mai bine în evidență stofa electrizant-libidinală a amantului latin care se oferă artei și celor două femei devenite nedespărțite. Undeva filmul se rupe când
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]