227 matches
-
macar că tot mai apar din când în când susținători ai ei. Alături însă cu dânsa apăruse o alta, mai moderată, anume că înainte de invazia cea mare a slavilor aceștia se stabilise deja în considerabil număr pin unele teritorii ale ilirilor, panonilor și tracilor din răsăritul Europei, astfel că, atunci când au venit slavii în invazia lor cea mai de pe urmă și cea mare (în al doilea ori în al cincilea secol d. Hr., după cum e părerea unora ori a altora), au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe vecinii lor nemijlociți. Tot aceștia mai sunt numiți perși, parți, pelasgi, peucini, traci, fraci, flaci etc., toate nume cu bază primară comună, exprimând ideea de „alții, cei de acolo, cei care nu sunt cu noi, străinii, separații”, adică elinii, ilirii, alanii etc. Grecii și romanii pronunțau skythes, Skythia. În Cronica universală, datată ca traducere septembrie 1620, Mihail Moxa, care a compilat surse bizantine și slave, folosește forma șchei, recunoscută ca variantă pentru slavi și sclavi(ni), care la rândul lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare, ugro-finice, arabe etc. Este de remarcat faptul că transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a acestei limbi puternic afectată de morfematizarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii a dus la imaginarea unui ev mediu bulversat sub raport etnolingvistic din care doar latinitatea (artificială) ar fi ieșit intactă, adică așa cum era în antichitatea cultă. Și fiindcă, în virtutea aceleiași concepții statice despre limbă, se pune semnul egalității între ilirii atestați de Herodot - aceștia fiind de fapt populație de aceeași factură cu tracii, și aceștia menționați de istoricul grec - și albanezi, se apreciază că doar albaneza mai poate furniza date lingvistice despre substratul limbii române. Așa se explică faptul că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Însă problema substratului nu putea fi rezolvată altfel decât în limitele statuate de știința europeană, care nu admitea nașterea și evoluția limbilor în procesul vieții sociale. Limbile nu puteau fi concepute altfel decât într-o existență lineară: albaneza era limba ilirilor menționați de Herodot, româna era latina (populară), slava era o limbă adusă la începutul secolului al VI-lea etc. În aceste condiții, lui Hasdeu nu-i rămânea să caute rădăcinile autohtone ale limbii române decât în albaneză, ajungând să afirme
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
restrâns din Moesia Superior. Luată în ansamblu, această perioadă se caracterizează, după Philippide, prin dominația greacă, în cea mai mare parte, a peninsulei balcanice. Pe parcursul acestei perioade, multiple grupări etnice sunt concentrate de el în cinci pânze de popoare: muntenii, ilirii, epiroții, panonii și tracii, pânze care se întindeau din apusul spre răsăritul peninsulei în dimensiuni tot mai mari. Este de remarcat faptul că aceste pânze de populații, cel puțin ultimele patru, nu sunt considerate autohtone, iar despre traci, veniți la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
conducători macedoneni (Alexandru a fost elevul lui Aristotel) îi permite lui Philippide să-i considere, atât pe ei cât și întregul popor macedonean, de etnie greacă. Mai mult încă, Philippide considera că erau greci și locuitorii Tesaliei, ai Epirului, toți ilirii „amestecați cu epiroții, toți tracii” din sudul Balcanilor până la Marea Egee. „Această grecizare, spune el, fusese opera și a orașelor grecești de pe coaste, dar mai ales a influenței macedonene” (I, 280). Maniera bizară de prezentare a grecizării, ca de altfel a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
numai ea o probă puternică pentru grecizarea acestei provincii” (I, 281). De fapt întreaga zonă pe care Philippide o prezintă ca grecizată, era în antichitate tracă, sau traco-iliră dacă luăm în considerație faptul că tracii din vestul peninsulei se numeau iliri. După romanizare această zonă, ca întreg spațiul est-european, și-a schimbat treptat, prin evoluții zonale, configurația etnolingvistică. În miezul evului mediu, pe spațiul din Balcani avut aici în vedere se conturaseră deja, în întrepătrundere cu romanitatea orientală, lumea slavă și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi venit în Balcani în secolele VI-VII, i-ar fi asimilat pe grecii din cele două zone. Dar dislocarea albanezilor din vatra lor istorică unde au fost primii supuși romanizării, afirmarea despre ei că „nu sunt nici traci, nici iliri” și indicarea pentru constituirea lor etnolingvistică a unui spațiu panonic de unde ar fi coborât ulterior și i-ar fi alungat pe greci din actualul spațiu al Albaniei, nu se bazează decât pe un sentiment care nu are nimic comun cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în privința românei prin aprecierea ei ca urmașă a latinei, în privința slavei și maghiarei prin aducerea lor din alte zone, a rezultat explicarea albanezei într-o nouă manieră și mai stranie. Se apreciază că această limbă este continuatoarea nemijlocită a limbii ilirilor menționați în zona respectivă de Herodot. În felul acesta este mascată constituirea acestei limbi în procesul evoluțiilor etnolingvistice generale care au urmat cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. Așa se face că albaneza, considerată continuatoare a ilirei (dialect
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și cel român se aseamănă, fără însă ca forma lor sau considerații de ordin semantic să permită să le considerăm ca împrumutate, avem a face, după toată probabilitatea, cu elemente trace, moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cu cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei de români” (p. 168). Consecință a inaplicabilității teoriei neogramatice la istoria limbii, perceperea eronată a constituirii peisajului etnolingvistic din jumătatea de est a Europei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îl prezintă asemănarea vocabularului nostru cu limba albaneză” (p. 168 urm.). În totalul cuvintelor care prezintă aceste asemănări Pușcariu încearcă să distingă două grupe. Mai întâi el vorbește de cuvinte trace „moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei la români”. Această grupă de cuvinte decurge din impresia că limba iliră și limba traco geto-dacilor, deosebite una de alta, se aflau în vecinătate și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forme precum ceafă, grumaz, buză, mugur, zară, mazăre, sâmbure, viezure, mal, baligă, abure, țarc, țeapă, a grăpțăna, jimb „știrb, cu gura strâmbă”, cursă, fărâmă, bască, strungă, brad, căciulă, mânz, baltă, țap etc. Afară de cuvintele moștenite din graiurile strămoșești (traco-geto-dacic și ilir), pe care albaneza se crede că le confirmă, Pușcariu susține că „avem un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aplicabilitatea ideii de preoțime ilirică sub toate aspectele ei, considerând-o a fi favorabilă clericilor și totodată Preaînaltului Serviciu. La principii și situații similare, îndatoriri asemănătoare. În ceea ce privește relația preoților de țară cu populația trebuie luată drept măsură și model situația ilirilor. Petiționarul a primit deja Preaînalta încuviințare de a-i pune la dispoziție Maiestății Voastre acest plan cu prilejul memoriului din 24 februarie anul curent, atunci când Maiestatea Voastră a arătat blândețe și spirit al dreptății. Subsemnatul are ca reper în tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au venit în întâmpinarea dezideratelor educaționale, formulate și promovate în congresele ilire. Prin art. 24 din Normal Patent era schițat un proiect general de organizare și funcționare a învățământului elementar. În baza deciziilor congresului bisericesc din 1769 și a Regulamentului ilir din 1770, Dieta iliră a supus dezbaterii și aprobării proiectul de organizare a învățământului național din Banat. Pe temeiul acestei legiuiri, un an mai târziu s-a înființat Comisia școlară pentru Banat, compusă din trei membri, care și-a asumat
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
suma de 8.000 florini pentru executarea unor reparații la clădirea școlii. La 1780, în Banat exista o adevărată rețea de școli românești confesionale. Întorcându-ne asupra începuturilor învățământului din spațiul bănățean, reamintim că Regulae directivae au sintetizat hotărârile Regulamentului ilir din 1770 și propunerile deputăției ilire, însușite de Maria Theresia în 1772, cu precizarea de a fi aplicate experimental doar în Banat. Pe aceeași linie, un an mai târziu, a fost numit director al învățământului ortodox din Banatul istoric Teodor
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Românii din țările vecine Romanitatea orientată câtă s-a mai păstrat până În zilele noastre se află În grupuri izolate În toate statele Învecinate. Coborâtori din traci sau geto dacii romanizați multe comunități românești au evoluat În mediul majoritar grec, slav, ilir, musulman, germanic, suferind În decursul timpului un proces pronunțat de deznaționalizare. Romanitatea sud dunăreană ca orice populație autohtonă fără porniri războinice a fost cucerită de valurile migratoare de la mijlocul primului mileniu sau de neamurile tradițional expansioniste. Încă de la formarea statelor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
miază noapte ramuri ale lor se Întindeau până la Vistula, ocupau Întregul teritoriu al României de azi, dincolo de Dunăre, În Bulgaria, până În Macedonia, trecând peste Bosfor unde aveau numeroase așezări În Asia Mică. Înspre Apus se mărgineau cu un popor Înrudit, ilirii, așezați pe coasta mării Adriatice, În Dalmația și Albania de astăzi iar spre răsărit au fost identificați până dincolo de Nipru În amestec cu sciții (P. P. Panaitescu) Spațiul etnografic al tracilor cuprindea lanțuri muntoase, câmpii fertile atingând Marea Neagră, Marea Adriatică și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
lupte de partizani Împotriva ocupației hitleriste. Urmează câteva decenii de tensiuni de nici pace nici război și după căderea Cortinei de fier izbucnesc luptele pentru autonomie de o nemaiîntâlnită violență. Popoarele slave la așezarea lor În Balcani găsesc pe descendenții ilirilor și dacoromanilor albanezi și români. Documentele timpului relevă că la mijlocul Evului Mediu jumătate din populația Bosniei era valahă. Locuitorii erau conduși de cneji și regi locali până În anul 1463 când țara cade sub stăpânirea turcească ce se va menține până la
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
lea Î. Hr. a avut ca rezultat formarea popoarelor și limbilor indo-europene. În urma unui Îndelungat proces de diferențiere, din această populație răspândită pe o arie geografică vastă din S-E Europei, au luat naștere popoarele atestate de izvoarele antice: grecii, ilirii, tracii. În sânul numerosului neam tracic procesul de diferențiere a continuat dând naștere: tracilor propriu-ziși daco-geților Tracii sunt cei care creează la noi Înfloritoarea civilizație a epocii bronzului ( 1800800 Î. Hr). Creatorii și purtătorii culturilor arheologice ale epocii fierului (1200
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
detaliată a istoriei Balcanilor începînd din epoca fierului, intenția fiind doar discutarea pe scurt a evenimentelor și persoanelor care au exercitat o influență asupra următoarei perioade de timp. Primii locuitori ai peninsulei, asupra cărora dispunem de destul de multe informații, sînt ilirii, care au trăit în regiunea situată cam de la vest de valea Moravei pînă la Marea Adriatică, și tracii, care s-au stabilit la est de acest rîu, pe teritoriul care se întindea de la Marea Egee pînă la nord de Dunăre. Ambele popoare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nord de Dunăre. Ambele popoare, deținînd civilizații ale epocii fierului, aveau o structură tribală. Tracii au fondat un stat organizat în secolul al cincilea î.e.n. Dacii, o ramură a tracilor, aveau să constituie un element fundamental în formarea națiunii române. Ilirii sînt strămoșii albanezilor de astăzi. Principalele realizări politice și culturale ale perioadei antice nu au avut totuși loc în centrul Peninsulei Balcanice, ci în sud, în ținuturile grecești (vezi harta 2). Țărmurile și insulele Mării Adriatice aveau să fie locul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
lor în permanente certuri interne și conflicte războinice. Ele nu erau deci pregătite să fie la înălțimea provocării marii forțe militare care și-a făcut apariția în Macedonia începînd cu domnia lui Filip al Macedoniei (359-336 î.e.n.). Macedonenii erau probabil iliri ca origine etnică, cu toate că în perioada respectivă clasa conducătoare era puternic influențată de cultura grecească. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare (336-323 î.e.n.), poate cel mai faimos cuceritor al antichității, a extins granițele regatului pînă în India. Cînd a murit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Transilvania, el căuta să stabilească o legătură între croați și un popor care locuise în zona respectivă înaintea germanilor și a ungurilor. Exact așa cum românii apelau la daci și la romani, Gaj susținea că slavii de sud erau descendenții vechilor iliri și deci primii locuitori ai ținutului. Toți cei apropiați lui nu-i împărtășeau părerea, și chiar Gaj și-a schimbat ulterior argumentele, dar întregul program sprijinit de ei este cunoscut sub numele de Mișcarea Iliră. Odată ce termenul ilir a intrat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
descendenții vechilor iliri și deci primii locuitori ai ținutului. Toți cei apropiați lui nu-i împărtășeau părerea, și chiar Gaj și-a schimbat ulterior argumentele, dar întregul program sprijinit de ei este cunoscut sub numele de Mișcarea Iliră. Odată ce termenul ilir a intrat în uz, s-a pus firește problema regiunii pe care o acoperise această Ilirie și a populațiilor contemporane care constituiau reprezentanții ei. Însuși Gaj folosea termeni vagi și romantici în legătură cu ținuturile care se întindeau "de la Villach la Varna
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]