292 matches
-
Din vasta zestre a experienței acumulate, sub impulsul divinei inspirații, am selectat cu migală, fapte și evenimente, învățăminte și reflecții, îndemnuri și sugestii pe care le-am orânduit în câteva volume și le-am oferit potențialilor cititori. Nu m-am iluzionat că bobii de înțelepciune răspândiți prin scrierile mele, vor găsi, toți, terenul prielnic pentru a rodi. Dar mai cred, în viitoare vremi, în care cartea își va redobândi locul cuvenit în sufletul românilor și mai cu seamă în al tinerilor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
împinsă înainte. Hai, dragă, zău că nici nu seamănă! Ei, m-o fi desenat și el din memorie! Iarna în care mă laud că scriam mai bine era de fapt și sezonul când îmi creșteam inconștient dozele de țigări&alcool, iluzionându-mă că voi reuși mai bine să-mi activez fluxul memoriei, în realitate umplându-mă de scârbă după majoritatea țigărilor fumate. Noaptea nu mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
suporta greu popularitatea de care se bucura. Dar nu-i putea refuza chiar pe toți. De aceea, acceptase câteva invitații, deși știa că se va alege doar cu gustul fad al frivolității și al timpului pierdut. Într-un fel, se iluziona că nu părăsise Bucureștiul. Tânjea după peisajul bucureștean, după senzația de oraș deschis pe care i-o dădea capitala țării Românești. Brașovul arăta ca o închisoare. Doar ziduri și turnuri de observație, dublate de centura munților. Privirile i se izbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de un infinit, mi-am zis, fugind către un alt infinit, nu poți scăpa de revelația identicului iluzionându-te că poți Întâlni diversitatea. Tot fără să-mi pot lua ochii de la cheia de boltă, m-am dat Înapoi, pas cu pas - pentru că În câteva minute, de când intrasem, Învățasem drumul pe dinafară, iar marile țestoase de metal ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vrea ca Abulafia să fie impenetrabil pentru toți ceilalți, așa cum Lorenza e impenetrabilă pentru el, Își face iluzii că păstrează, cunoaște și cucerește secretul Lorenzei, la fel cum Îl posedă pe al lui Abulafia... Îmi născoceam o explicație și mă iluzionam că e adevărată. Ca și În cazul Planului, luam dorințele mele drept realitate. Dar fiindcă eram beat, m-am așezat din nou În fața tastaturii și am bătut SOPHIA. Mașina mă Întrebă din nou, politicos: „Ai parola?” Mașină idioată, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Însemnări de demult, din nostalgie sau pentru că se gândea să le recicleze În vreun fel. Altele sunt din anii din urmă, de când pusese mâna pe Abulafia. Scria dintr-un joc mecanic, ca să reflecteze În singurătate asupra propriilor lui greșeli, se iluziona că nu „creează”, deoarece creația, chiar dacă duce la eroare, are loc Întotdeauna din iubire pentru cineva care nu suntem noi Înșine. Însă Belbo, fără să-și dea seama, era pe cale să treacă de partea cealaltă a sferei. Crea, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
păcat că lumea nu o poate cunoaște - zice manifestul -, altfel pleosc, bau, brr, scrâșșș!” „Au”! „Ziceam că... Manifestul se Încheie promițând un imens tezaur ce rămâne să fie descoperit și nemaipomenite revelații asupra raporturilor dintre macrocosmos și microcosmos. Nu vă iluzionați că suntem alchimiști de trei parale și vă Învățăm să produceți aurul. Asta-i treabă de pungași, iar noi vrem mai mult și țintim mai sus, În toate sensurile. Răspândim Fama aceasta În cinci limbi, ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau mai puțin reformatoare, secula ri zante și, oricum, păcătoase, venite, cu bună sau rea-voință, dinspre intelectualitatea situată extra muros. Apoi, văzându-i CV-ul pentru dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor, am amuțit vinovat: Costion, cel pe care mă iluzionam că-l cunosc profesional foarte bine, are nu doar două, trei, cum credeam eu, ci vreo 15 cărți publicate (printre care Spre o cultură liturgică, Cine se teme de Biserică?, Riscul de a fi ortodox, Elemente de teologie țărănească, Chipul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
te rog să mă ierți pentru asta, Uri, chiar și pe soția eroului! Ăsta e felul în care lucrează Atotputernicul. Ne dă semne, indicii dacă dorești. Pentru că vrea să vedem ce se întâmplă. Ți-a răpit mama ca să nu ne iluzionăm. E un mesaj pentru noi, Uri. Părinții tăi și tragedia care s-a abătut asupra lor sunt un mesaj. Ne învață să spunem nu acestei înșelătorii americane. Să spunem nu sinuciderii în masă a evreilor. Toate astea veneau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mântuire de ce anume, bătrâne Rocambole, știai bine că nu trebuia să Încerci să fii un protagonist! Ai fost pedepsit, și chiar cu mijloacele tale. I-ai umilit pe scribii de iluzii, și acum iată că scrii, cu alibiul mașinii. Te iluzionezi că ești spectator, pentru că te citești pe ecran ca și cum cuvintele ar fi ale altcuiva, dar ai căzut În capcană, iată că Încerci să lași urme pe nisip. Ai Îndrăznit să schimbi textul romanului lumii, iar romanul lumii te prinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate că nu îi este așa de foame (îi trecu prin minte un gând năstrușnic, născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen se referea, v-ați dat seama, poate e sătul, s-au mai văzut cazuri. Se iluziona cu ideea că până și dintr-o pânză de păianjen poți scăpa dacă ai ață pe mosor (iată geniala filozofie de viață practicată la colț de stradă, cu o doză de bere în mână, așezat în cur pe bordură), însă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
domnilor, avem un Iepure, dar cum îl utilizăm?, am putea întreba, o întrebare pur retorică, dacă este să fim sinceri până la capăt. Iar exercițiile de sinceritate sunt întotdeauna binevenite, nu fugiți de ele, nu le evitați, nu încercați să vă iluzionați că dialogurile sincere cu propriul eu sunt doar foc de paie, vorbe în vânt, alabala-portocala etc. Nu, doamnelor și domnilor, nu faceți ca Iepurele. Iepurele este pierdut. În Labirint. În Labirintul Propriilor Gânduri Absurde... Nu simțiți în aer mirosul? Este
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
obsesiile sale. El vede ceea ce nu vede nimeni, aude ceea ce nu aude nimeni, transpiră așa cum nu transpiră nimeni. Și, ca să fie tacâmul complet și dezastrul total, Iepurele acesta n-a mai scris un rând, de foarte multă vreme. Deși se iluzionează cu idea că va scrie romanul vieții. Dar este doar o altă eroare. De ce? Fiindcă nu este în stare. Tocmai de aceea ne-am gândit să demarăm un alt proiect, Romanul care se scrie Singur. Superb, doamnelor și domnilor, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sau veseli, să părăsească locuința și birourile lor și, renunțând la orice fel de datorii și obligații, să iasă în stradă și să nu mai voiască să facă nimic. Toată această lume îndobitocită, care muncește fără nici un sens sau se iluzionează cu aportul personal la binele umanității, care lucrează pentru generații viitoare sub impulsul celei mai sinistre amăgeli, ar trăi în astfel de momente capitale o răzbunare pentru toată mediocritatea unei vieți nule și sterile, pentru toată irosirea care n-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
doilea, tot. Nu există neam care să fi atins universalitatea numai prin forța spiritului. Procesul prin care el se impune în lume este un complex de mijloace, în care bestialitatea își dă mâna cu profeția. Nu e bine să ne iluzionăm prea mult asupra istoriei. Spiritul nu crește din nimic. Dacă Olanda n-ar fi fost imperiu - oricât de trecător - cine știe dacă pictura olandeză ar fi luat avântul pe care-l cunoaștem! Condițiile materiale favorabile creează răgazul, din care izvorăște
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se scuza, mărturisind candid că n-are decât un leu. De altfel, nimeni n-a pretins vreodată ca Hangerliu să plătească, iar ideea de a hrăni un prinț scăpătat măgulea pe mulți, dîndu-le sentimentul puterii claselor noi. De fapt, se iluzionau. Hangerliu proceda astfel G. Călinescu din plăcerea de a nu-și bate capul și din gust pentru inedit, însăși ideea de a fi în mizerie îl amuza. Semăna puțin cu Gabriel-Jean-Anne-Victor-Benjamin-Georges-Ferdinand-Charles-Edouard Rusticoli, comte de la Palferine al lui Balzac, boem amator
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ucis e un mizantrop, vorbind în maxime și parabole, care pare întruchiparea înțelepciunii însăși și care poartă un continuu duel cu sentimentalismul și optimismul ieftin, fals, izvorât din frica de a accepta o realitate îngrozitoare, din dorința de a te iluziona cu orice preț. Sancționând fascismul în felul acesta, făcîndu-ne adică martorii unui interesant duel între înțelepciune și prostie, G. Călinescu G. Călinescu atribuie cărții sale o dimensiune filozofică, fiindcă abordează implicit probleme de etică de un interes foarte larg, ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
devină o alternativă împotriva mediocrității și platitudii cvasi generale. „Personajele din povestirea cadru au niște personalități vag conturate care, în ansamblu, au împiedicat încercările unor interpretări consistente. Prin procedeul ramei, Boccaccio ne oferă suficiente informații pentru a-i chinui și iluziona pe critici de-a lungul timpului, fără însă a putea ajunge la soluții definitive. Având această intenție, le conferă celor zece personaje pseudonime (pentru a le proteja reputația, spune el, chinuindu-ne astfel cu bănuiala că ar fi persoane reale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devină o alternativă împotriva mediocrității și platitudii cvasi generale. „Personajele din povestirea cadru au niște personalități vag conturate care, în ansamblu, au împiedicat încercările unor interpretări consistente. Prin procedeul ramei, Boccaccio ne oferă suficiente informații pentru a-i chinui și iluziona pe critici de-a lungul timpului, fără însă a putea ajunge la soluții definitive. Având această intenție, le conferă celor zece personaje pseudonime (pentru a le proteja reputația, spune el, chinuindu-ne astfel cu bănuiala că ar fi persoane reale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de aceea literatura noastră, atâta câtă s-a scris și cât rezistă examenului timpului, nu are consistență și repere pe care să se sprijine. Parafrazând un binecunoscut titlu, scriitorul basarabean pare că privește în urmă cu frică și rușine... Se iluzionează uneori că poate începe o viață nouă, trăită altfel, că poate șterge cu buretele un trecut greu, încărcat de lașități și compromisuri, însă „eliberarea” aceasta e doar iluzorie. Este de fapt aceeași minciună terapeutică pe care o înghite din obișnuință
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
e surprinzător că sociologia, însăși un produs al iluminării, ar trebui să aibă tradiție lungă a scepticismului față de religie spune Karl Marx. Ideea religiei popularizată de către Karl Marx ca o forță de înstrăinare și ideea lui Sigmund Freud pe puterea iluzionară continuă să umbrească relevanța socială perpetuă a religiei." (Dillon, ed., 2003, p. 6). Pentru Emile Durkheim religia trebuia să fie înlocuită printr-un fel de religie civilă conținând o morală care să permită întărirea coeziunii sociale. În fine, pentru Max
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
s-au grăbit totdeauna să-l umple străinii. Boieri ambițioși veneau să cucerească tronul cu ajutor străin, meteahnă exploatată magistral de Imperiul Otoman sute de ani. Când Dimitrie Cantemir a crezut că se poate îndrepta către alt stăpân, în 1711, iluzionându-se că țarismul este un imperiu civilizator (ca ortodox ce era), el a produs schimbarea domniilor pământene cu cele fanariote: "Discordia dinlăuntru, lipsa unor dinastii constante au transformat țara aproape în pașalâc."20 Cantemir a căzut în capcana propriei teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
se mulțumească cu sfatul cinic al lui Bismarck ca România să ceară mai multe "compensații" teritoriale și bănești, deși se posta de partea Rusiei, care nicicum n-avea de gând să ofere teritorii în Bulgaria și despăgubiri financiare, cum se iluzionau unii, inclusiv Maiorescu. "Principe, i-a răspuns Brătianu cancelarului german nu suntem o putere mare ca să putem cuceri în alte părți și patria nu se vinde, se conservă, când ți-o ia cu sila, ai o mângâiere cel puțin că
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
teritorii rupte din corpul natural al României: oglindă a caracterului imperial, mondialist al comunismului, orientat către suprimarea națiunilor, ca principal obstacol în calea revoluției. Aceasta a fost, de fapt, adevărata boală a Rusiei Țariste, boală pe care Constantin Stere se iluziona că o va eradica tocmai... revoluția comunistă, pe când, în realitate, a adâncit-o primejdios pentru întreaga Europă și întreaga lume a secolului al XX-lea. Arsenalul de "argumente" al țarilor, dezinformarea, mistificările, fraudele, pretinsa "onoare" vor fi preluate integral, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
preocupat de metodele cele mai eficiente "care vor permite să restabilim ordinea în Cehoslovacia, România și, ulterior, în Iugoslavia" (Günter Bischof, Stefan Karner, Peter Ruggenthaler)274. În mai 1968, după întrevederea de la Moscova a celor cinci, CIA încă se mai iluziona că Ungaria e în tabăra României și Cehoslovaciei. A crezut mai mult în summit-ul maghiaro-cehoslovac decât în sprijinul României. La 4 mai 1968, The Economist cataloga poziția României drept "cinică": "sprijinul lui Ceaușescu pentru liberalizările lui Dubček" "o mascaradă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]