293 matches
-
de marile defilări de 1 mai și 23 august, de pâinea cu magiun mâncată în recreații, de gustul cornurilor de douăzeci și cinci de bani și-al nemuritoarei șunci de Praga, de filmele rusești și de muzica Margaretei Pâslaru. Să nu ne iluzionăm, totuși, că aceste "madlene" înseamnă altceva decât apropierea inevitabilă a bolii. Nu e dat oricărui blogger să fie un Proust. Nici măcar al propriului timp irosit în joaca de-a demiurgia tehnologică. Atunci când nu sunt niște ticăloși patentați, veniți din spațiul
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
care francezii se dau în vânt, Frédéric Beigbeder) s-a specializat în reciclarea unor teme pe cât de bătătorite, pe atât de plicticos tratate. Cât despre „entretien"-ul cu Fabrice Luchini, actorul de succes, nu găsesc decât un calificativ: rușinos... Vă iluzionați că numărul pe februarie 2010, dedicat lui Camus, la cincizeci de ani de la moarte, e mai de Doamne-ajută? Vă înșelați. Aceeași îngrămădire halucinantă de texte superficiale, aceleași note biografice pe care le găsești în orice dicționar, aceeași inapetență de a
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
limbaj înseamnă alt fel de poezie, care angajează un alt eu. Metamorfozele eului rezultă deci dintr-o necesitate de cunoaștere. Acest eseu s-a născut din dorința de a găsi un răspuns privitor la spectacolul metamorfozelor argheziene. Evident: nu mă iluzionez că l-am găsit. Dar mă consolez, cel puțin, cu efortul că am încercat să înțeleg.
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
de tranziție", pîndind prilejurile unor asociații profitabile, mondene, snobe, ariviste. Regretabil, directorul Contemporanului n-a dovedit tăria necesară conservării primei forme a solitudinii. S-a relevat a nu fi un "alergător de cursă lungă", pe un drum propriu, așa cum ma iluzionasem a-l vedea, prescurtîndu-si cursa într-o manieră dezamăgitoare. Relativ izolatul Nicolae Breban s-a întîlnit cu relativ izolatul Eugen Simion, pe platforma "apolitic"-academică oferită de ultimul. Să mai amintim oare că autorul Dimineții poeților obișnuiește de mult a
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
care i-ar fi explicat președintelui Traian Băsescu că SUA dorește stabilitate la granițele cu Ucraina. Am văzut un val de optimism că e pace între Guvern și președinte. Eu nu-mi fac asemenea iluzii și n-aș vrea să iluzionez pe nimeni. Nu e deloc pace și nici nu cred că va fi pace până în decembrie, când vom avea un președinte care va înțelege să fie președinte-arbitru și nu președinte-jucător. Aseară, a fost doar un armistițiu impus de două lucruri
Ponta: Nu e pace între guvern şi preşedinte. Miercuri a fost vorba doar de un armistițiu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/31778_a_33103]
-
nu ne lasă nici să muncim, nici să ne futem!" Aici a pierdut Vadim: în decizia de a fi ceea ce este. Adică un continuator al celor mai inculți dintre comuniști. N-am să înțeleg niciodată cum un ins care se iluzionează cu harurile sale culturale a fost capabil să scrie versuri de proslăvire a celei mai agresive dintre analfabetele României! Schimbând, pe ultima sută de metri, discursul, el a dovedit că nu e extra-sistemic, ci intra-sistemic. El aparține culturii politice
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
situat la granița cu Paraguayul, a cărui singură instituție culturală este un... bordel. Aici se refugiază străinii din oraș: un medic al cărui tată e dispărut într-o închisoare, un profesor de engleză ratat, un consul onorific bețiv care se iluzionează că ar putea să se însoare cu o tânără de douăzeci de ani din bordelul doamnei Sanchey... Graham Greene: Consulul onorific. Editura Polirom, Iași-București, 2004. Preț: 229 000 lei. Arhitectura lumii Douăzeci și opt de arhitecți, ingineri și istorici de arhitectură prezintă
Agenda2004-36-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282851_a_284180]
-
nu și dublul său pe acest pămînt, Cicerone Theodorescu. Figurează Titus Popovici, nu și competitorul său fidel, Francisc Munteanu. Hotărît lucru, nu există dreptate pe lumea asta!” Privește amuzat cohortele de scriitori mai vechi sau mai noi care s-au iluzionat în privința propriei valori estetice și s-au comportat ca marii scriitori, fără să și fie astfel, care și-au construit o idee despre moralitate, fără să fie și morali cu adevărat, părînd a înțelege aceste erori umane, considerîndu-le, conform dictonului
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
tipărit chiar în revista în care apar rândurile de față, a decis deseori epuizarea tirajului. Nicolae Manolescu a fost din acest punct de vedere un performer. Asemenea isprăvi mi-e greu să cred că se mai află cineva să se iluzioneze că le săvârșește. Să fie cumva vorba de o degradare a actului critic? Nicidecum. Critici „cu mâinele curate” și foarte buni profesioniști există. Numai că, din păcate, ceea ce scriu ei citesc puțini sau foarte puțini. Nu citesc măcar nici cei
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
Pe la ele,/ La buzéle/ Mari și moi/ Cum doar Stepanida/ Le avea stârnind obida/ Lui Evgheni/ Din Diavolul de Tolstoi,/ Din cauza jenii/ și-a lui Benedetto Croce.// Mulțumesc precoce!!" (Epigramă). Întorcându-ne de la aceste versuri kitsch și (oricât s-ar iluziona autorul) fără lipici, la paginile de poezie autentică ale volumului, e de remarcat raportul cu totul special pe care păcătosul protagonist îl întreține cu propriile păcate și cu înaltul lor Judecător. Simțurile îi sunt atât de aprinse, iar obsesiile, atât
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
din acest om pe lângă care suntem tentați să trecem fără să-l vedem! Și ce parabolă tulburătoare construiește el despre zădărnicie și vanitate, despre glorie și uitare! Și ce confesiune sinceră până la cruzime scrie el despre propria condiție: „Eu mă iluzionez că Dumnezeu îmi va lăsa o zi, înainte să mor, să pun grămadă manuscrisele și să le dau foc, alături de diplome și premii, «trofee, ordine și medalii» («prostii» care m-au ținut în viață, ele redându-mi speranța că n-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
ieri se transformă dintr-o dată în salvatori, mărinimoși, veniți să ne „higienizeze” țara și să ne învețe... democrația! Efectuând această piruetă subită, care nu prea era spre onoarea unei fețe bisericești, vechiul umanitarist și militant pentru un socialism creștin se iluziona că a sosit vremea împlinirii idealurilor sale din tinerețe. Naivitatea lui va fi exploatată de către noii „democrați”, care-l vor cultiva, ca și pe alți intelectuali, dispuși la compromis, pentru imagine, cum am zice azi. Va deveni un acomodant, pe
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
ar fi însemnat o Românie catolică - pentru care existau toate elementele, inclusiv latinitatea noastră frenetica, precum și faptul că, până pe la 1500, lupta catolicism vs. ortodoxism, mai ales in Valahia, nu era tranșată). Nici asupra celui economic, pentru că oricât ne-am iluziona, nici una din aceste țări nu se poate compara (și nu vor putea să se compare multă vreme) cu Occidentul. Rămân, însă, alte două componente la care, în această competiție, noi suntem, din păcate, corijenți: elementul istoric și elementul civic. Elementul
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
subordinea lor. Și, mai ales, nu știm cum sunt selecționate firmele care furnizează servicii. La câte escrocherii au fost date la iveală în România ultimilor cincisprezece ani, nici nu-mi doresc să aflu ce se întâmplă cu cotizația mea. Mă iluzionez că atâta vreme cât mai există un sindicat care nu cedează șantajului guvernamental în primele cinci minute, încă mai e geană de speranță. Cu toate că a devenit deja o certitudine că domenii precum sănătatea și învățământul vor rămâne în eternitate bătaia de joc
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
brutul vieții cotidiene, detaliile. El le prelucră, răsucindu-le pînă deveneau de nerecunoscut. Ea era furnică harnica și neobosita, aprovizionînd conștiincios mușuroiul cu hrana spirituală. El era matcă, de care depindeau regenerarea și creația, ca și viitorul. Țîța nu se iluziona niciodată. Vină iluziile, și ale altora, cu o ironie cîteodată foarte malițioasa. În această privință, puteai conta în chip absolut pe luciditatea ei. El se amăgea cu plăcere, inventa, se îmbată uneori cu apă rece. Îmi amintesc cît era de
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
nenorocire, devenind în schimb o piatră de încercare, un ordalițiu de care e nevoie în vederea atingerii idealului. Și atunci, totul poate fi suportat în numele unui ideal, chiar și insuportabilul, cu condiția să ai suficientă putere ca, prin ideal, să te iluzionezi pe tine însuți. Idealul este ca o proiecție fictivă fără de care adaptarea și progresul în lume nu ar fi cu putință. În această privință, orice om este idealist, chiar și cel care se scutură de oroare numai la simpla auzire
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
am putut pentru a păstra acest noroc mi se pare o atitudine firească, ținând de logică și de bun simț. Sunt conștientă - acum într-o măsură mult mai mare decât înainte de '89, când reacția empatică a cititorilor putea să mă iluzioneze - că toate aceste lucruri s-au întors, uneori violent, împotriva mea și au sfârșit prin a mă izola. N-am făcut niciodată parte din nici un partid, grup, curent, orientare, club. Ceea ce, desigur, nu e o nenorocire, ci doar o neliniște
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
facebook sau pe blog fiecare dintre noi își poate crea o identitate, prin pozele pe care le postăm acolo, prin ideile debitate în văzul lumii, prin dorința de a ne ajusta o identitate care să arate cât mai atrăgător posibil, iluzionându-ne că acea identitate este viața noastră, înspre care evadăm ca să ne vedem cu celelalte identități din lumea virtuală, în mod real, numai literatura ne poate oferi iluzia de viață și de trăit și face acest lucru, în literatura modernă
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
a genului paideic. Aici romanul s-ar deschide spre revelatoriu, spre râvnita "întâlnire" cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu care există cu adevărat, și care va exista chiar și după ce omenirea va fi atât de sus, atât de năzdrăvană încât se va iluziona că se poate lipsi de EL ... Nu uit că m-ați întrebat ce loc are acest roman în scrisul meu. Deși are o factură aparte, Grădinile ascunse stă în continuitatea romanului Muntele calvarului (ducând mai departe teza precarității legii) și
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
împotriva lui o campanie din ce în ce mai perfidă, până la a-i reproșa "rușinea de a fi transilvănean". Denunțul de care Remus Lunceanu s-a temut vine și "poliția de siguranță" e pe urmele lui. Speră să se poată "strecura" (p. 71), se iluzionează că ar exista o scăpare, deși va intra inevitabil în Gura lupului (e titlul unui capitol). Optimismul că România mai poate fi salvată devine "o crimă națională" (p. 73), iar speranța în recuperarea Ardealului o pură fantasmagorie. Deși refuză să
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
Barbey d'Aurevilly, pregătește narațiunea, întreținând suspansul prin considerații interesante despre atmosfera vremii. Autorul nu scapă ocazia de a încondeia societatea în care trăiește "ieri ipocrită, azi doar lașă". Diverse tipologii la modă defilează nonșalant într-o lume ce se iluzionează, obsedată de ceea ce Gaston Bachelard va numi "simplexe de superioritate". Printre favoriți, ateul : "Ateismul veacului al XVIII-lea se vrea cugetător, căutător al adevărului. Era pus pe argumentare, sofist, declamator și mai cu seamă neobrăzat. Însă nu avea nici pe
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
eventual în direct (sub formă de reality show), nemailăsând nici măcar un elementar răgaz, necesar sedimentării amintirilor. N-am de gând să-mi arog o postură de procuror moral. Dimpotrivă, mi se pare aproape amuzantă îngrijorarea din tonul celor care se iluzionează azi că trăim (în premieră) vremuri decadente, făcând abstracție de faptul că, iată, și cu un veac în urmă astfel de ieremiade își găseau temeiuri. Nu e cazul să detaliem, în termeni mentalitari, resorturile acestei atitudini. Destul să spunem că
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
breslei. În fine, pentru a concluziona, mi s-a părut că, având în vedere miza cărții, și structura ei epică, și mijloacele artistice ale scriitorului sunt adecvate. Aflați într-un fel de „loc unde nu se întâmplă nimic”, Evghenie se iluzionează că va scrie un roman și va deveni un scriitor „adevărat”, pentru ca în final să se mulțumească și cu publicarea poeziilor din tinerețe la editura-centru de copiere de care râsese mai înainte, iar Valeria preferă să-și nege Alzheimerul, în ciuda
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
îndepărtat și fatalmente fără șaizeciști, fantoma fără conținut a pretinselor lor privilegii. Cât despre marginalizarea la care ar fi ei supuși, nu e greu să înțelegi că astăzi suntem marginalizați cu toții, indiferent de generație. Tinerii își pot permite să se iluzioneze o vreme că rămân, cu entuziasmul și orgoliul lor infinit, să se creadă în afara pericolului marginalizării. Dar toți suntem atinși de flagelul crizei, că ne aflăm nu în terenul aglomerat al creatorilor de toate calibrele, ci în terenul consumatorilor, cititorilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
cu disimulare. Poate fi rafinat. Instinctiv la origine, individul devine pervers. E și aceasta o resursă a jurnalului literar". Arta s-ar cuveni a fi dură, lipsită de artificiul caritabil al speranței, floare amorală a absurdului ce nu mai poate iluziona: "Slăbiciunea lui Camus constă în "generozitatea" lui. Ca toți modernii, el simte răul dar se silește să ofere o speranță. Revoltă, responsabilitate, curaj, stoicism sînt daruri făcute omului. Ele îi permit să oculteze răul fundamental. Camus e un camarad al
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]