381 matches
-
reproșează lui Heidegger fascinația față de „irealitatea limbajului poetic”. Deși revelează o ordine a ființei inaccesibilă limbajului ordinar al corespondenței dintre semnificat și semnificant, nu surmontează abisul dintre fenomen și esența fenomenalității 1. Vina revine, așadar, calităților de magician sau de iluzionist ale lumii, care preface orice experiență într-un joc retoric de aparențe. Cele mai multe întâmplări ale vieții sunt înrobite unei impure exteriorități, reflectată în planul idealităților (limbaj, semnificații, categorii) și al materialității (corporalitate, emoții, imagini). În lume, lucrurile sunt deja despărțite
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rețetă magică", într-un panaceu sau, mai prozaic, într-o "haină de-a gata", cum ar spune cercetătorul Égide Royer din Québec, care-i preferă o "cusătură de mână" (Royer, 2003). N-avem încredere în nici un guru, în pseudo-sfinți, în iluzioniști și vânzători care vor să se căpătuiască pe seama "violenței". Unul dintre obiectivele principale ale acestei cărți va fi tocmai să prezinte, pentru public și pentru dezbatere, o sinteză internațională a cunoștințelor despre eficacitatea programelor și politicilor publice de prevenire și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ieftină.) Nu vă bateți capul cu ce susțin clienții că își doresc. Nici unul nu și-a dorit vreodată bancomate, certificate de depozit negociabile, scaune de mașină încălzite electric, Cirque du Soleil 1, cecuri de călătorie, Disneyland, Asia de Cuba2 sau iluzioniști precum Siegfried și Roy și nimeni, în afara câtorva mii de obsedați de tehnologie, nu și-a dorit computere personale. Clienții n-au spus niciodată că ar visa la vreunul din aceste lucruri. Creatorii lor le-au dat naștere pur și
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
pentru a-i evidenția funcțiile (politice/politizate) și formularea unor contra-ponderi la intelocrație. În viziunea lui Nietzsche, pentru această cunoaștere de tip istoric, însetată după un... adevăr suprem, "niciun sacrificiu nu este prea mare"202. Însă Foucault nu face jocul iluzionist al căutării unui adevăr inaccesibil și situat în "sfere înalte", ceva transcedental și invizibil, ci urmărește, ca orice istoric, recompunerea adevărului, și de aici ideea de produs, prin analiza practicilor discursive (sociale, științifice, politice) din cadrul unei societăți. Societatea modernă poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
simbologie iconografică tuturor epocilor, revendicată fiind până și de mișcarea hippy sau de asasinatul ritual în California. Astăzi încă sunt folosite în cartomanție și sofrologie. Conform Cabalei, tarotul corespunde literelor alfabetului ebraic și povestește ritul inițiatic al tânărului, reprezentat de Iluzionist, în timp ce Lumea este dobândirea adevărului, unitatea contrariilor, armonia, creația ordinii din Haos. Binomul ordine/haos este tema de bază și în lumea poetică a lui Italo Calvino, inclusiv în acest roman în două părți Castelul destinelor încrucișate / Taverna destinelor încrucișate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de Tobă îl găsim și în alte povești, cea a lui Faust (pactul cu diavolul), cea a lui Parsifal (calea întortocheată spre a ajunge la masa Zece de cupă a Regelui Artur Regele de Spadă). O altă carte incisivă este Iluzionistul sau Magicianul, distribuită în hiperromanul lui Calvino în mai multe roluri: diavolul sau Mefisto ce-l ispitește pe Faust ("Povestea alchimistului care și-a vândut sufletul") cu secretul aurului (șapte de tobă); în povestea lui Astolfo pe Lună este poetul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe Lună este poetul deșertului selenar, al unei lumi cu sensul pierdut, contrare armoniei renascentiste, dar compatibile cu smintirea și derealizarea omului veacului XX; în "Taverna ..." îl regăsim fie sub înfățișarea vrăjitorului Merlin, fie sub cea a naratorului, scriitorului, jongleurului, iluzionistului. Elanul autoreferențial al autorului în "Iată că și eu încerc să-mi spun povestea" este admirabil jucat: "Poate că sosise momentul de a admite că tarotul numărul unu este singurul care reprezintă în mod cinstit ceea ce am reușit să fiu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în "Iată că și eu încerc să-mi spun povestea" este admirabil jucat: "Poate că sosise momentul de a admite că tarotul numărul unu este singurul care reprezintă în mod cinstit ceea ce am reușit să fiu: un saltimbanc ori un iluzionist care așază pe taraba sa de la târg un anume număr de figuri și mișcându-le, așteptându-le și schimbându-le, obține un număr de efecte". Într-o lume în care dintotdeauna iraționalul eclipsează înțelepciunea, nu se poate face abstracție de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și nimic nu mai poate să trezească în el nici cea mai mică emoție, cu atât mai puțin iubirea alcătuită din "vise sufocate" pe care i-o poate dărui Cora. Lucifer din Canișul divei, chiar dacă joacă ireproșabil în rolul Marelui Iluzionist, pare incapabil să accepte inepuizabila disponibilitate a ființelor umane de a se minți pe ele însele, redobândindu-și de mult uitata obârșie angelică prin adorația idolului generator de sublim numit Maria Callas. Ceea ce nu înseamnă că trece peste etapele și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aceste capodopere populare. Împărtășesc atitudinile și gesturile unor sceptici mai noi, cum sunt sataniștii, teozofii, spiritiștii, vrăjitoarele care golesc atât mințile și sufletele oamenilor de valorile culturale durabile, cât și conturile bancare de arginți, pretinși drept mize pe amuletele iscusiților iluzioniști. De parcă experimentele "caritas", escrocii care deposedează de proprietăți bătrâni rămași singuri nu ar fi de ajuns! Așa se extind nihilismul și pesimismul. În aceleași direcții acționează și climatul falimentelor și distrugerilor interminabile, însoțite de maladiile și fobiile psihomorale. În lumea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înseamnă cîteodată să dai iluzia adevărului în întregime, urmînd ordinea logică a faptelor și nu să le transcrii cu servilism în învălmășeala succesiunii lor. Am ajuns la concluzia că realiștii cu talent ar fi trebuit să se numească mai degrabă iluzioniști [...]. Fiecare dintre noi își face deci pur și simplu o iluzie despre lume [...]. Iar scriitorul nu are o altă misiune decît cea de a reproduce cu fidelitate această iluzie cu toate procedeele pe care și le-a însușit și le
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
facem? întrebă atunci altul. Așa suntem!" "Iar eu vă spun că toate acestea se pot schimba prin gândire, dar nu o gândire în care dumneata stai confortabil sau chinuit de loviturile vieții..." Și formidabila iluzie continua, omul nefiind totuși un iluzionist, un guru cum erau și sunt și acum destui, ci un iluminat lucid, cunoscător admirabil al naturii umane și al moravurilor lumii în care trăia. Nu-i cruța pe ascultători. "Sunteți bogați, le zicea, aveți un cont în bancă, terenuri
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Pe vremuri vase lungi, cartagineze / Lăsau în goană țărmuri și faleze" etc, ne înfiorăm, nu pentru că poetul ne comunică miezul miezului a ceea ce a înțeles el trăind, asemenea moderniștilor, ci fiindcă ne conduce către un mare portal de marmură pictat iluzionist pe un zid și ne arată, sub acel portal, marea, de asemeni pictată, pe care corăbii pictate simt imposibilitatea mișcării, așa cum o postula Zenon. Simțim încremenirea, blestemul timpului zenital, viețuirea în aceeași lumină spectrală de amiază a lui Herodot, a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
etc. În sprijinul celor de mai sus vine o statistică realizată în urma recensământului general al populației din 29 martie 1984 din Franța. Cifrele arată că doar pentru departamentul Senei s-au înregistrat 240 de persoane ce intră în categoria acrobaților, iluzioniștilor, ghicitorilor, saltimbancilor, vracilor etc. Dintre aceștia, doar 66 sunt femei. În 1986, cifrele se mențin la cote ridicate: în Franța ar exista 30.000-40.000 de clarvăzători și toți atâția "vrăjitori și vraci". Statisticile susțin, de asemenea, că în jur
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
comunității speculare și speculative. Pentru pictorul recunoscut la fel ca pentru cel mai modest fabricant de covoare. Claude Viallat, arătându-și suprafețele de bureți albaștri pe fond oranj: "Pictorul nu mai are a justifica o cunoaștere. El nu este un iluzionist, un prezentator de fantasme, un fabricant de imagini. El trebuie, în interiorul unui limbaj specific, să vorbească o limbă diferită, să-i stabilească vocabularul imediat specific și posibilitățile de comunicare" (catalog Support/Surfaces, 1970). Iar un creator de "covoare contemporane" s-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înțeles ca un întreg. Activitățile lui Ariel, în funcție de cui îi sunt adresate, cad în două mari clase. El este el însuși numai pentru Prospero și pentru spiritele insulei. În relația lui cu ceilalți, el se comportă aproape exclusiv ca un iluzionist care nu se 179 dezvăluie niciodată, rămânând nevăzut ori împrumutând alte înfățișări. Ariel ca Ariel are cu Prospero relațiile firești de schimburi de cuvinte: primește porunci, relatează mai pe scurt ori mai pe larg felul în care le-a îndeplinit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a executantului unor porunci date de un om, 183 spiriting înseamnă „a sluji ca spirit“, ca ceea ce cred oamenii, limitativ, că este și are a face un spirit, în timp ce el este mult mai mult decât atât. Performanțele lui Ariel ca iluzionist se cer clasificate, pentru ca versatilitatea lui să fie și mai evidentă, împreună cu competența sa în orice domeniu. Era necesar ca, înainte de toate, corabia regelui Alonso, pe care se afla și fratele acestuia, Sebastian, precum și Antonio, fratele trădător al lui Prospero
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înțeles ca un întreg. Activitățile lui Ariel, în funcție de cui îi sunt adresate, cad în două mari clase. El este el însuși numai pentru Prospero și pentru spiritele insulei. În relația lui cu ceilalți, el se comportă aproape exclusiv ca un iluzionist care nu se dezvăluie niciodată, rămânând nevăzut ori împrumutând alte înfățișări. Ariel ca Ariel are cu Prospero relațiile firești de schimburi de cuvinte: primește porunci, relatează mai pe scurt ori mai pe larg felul în care le-a îndeplinit, primește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aceasta, a executantului unor porunci date de un om, spiriting înseamnă „a sluji ca spirit“, ca ceea ce cred oamenii, limitativ, că este și are a face un spirit, în timp ce el este mult mai mult decât atât. Performanțele lui Ariel ca iluzionist se cer clasificate, pentru ca versatilitatea lui să fie și mai evidentă, împreună cu competența sa în orice domeniu. Era necesar ca, înainte de toate, corabia regelui Alonso, pe care se afla și fratele acestuia, Sebastian, precum și Antonio, fratele trădător al lui Prospero
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
1.3. Adaptarea piesei la gustul publicului / 141 1.4. Ogier, urmaș al lui Lope de Vega / 143 2. Teatrul Iluminismului / 144 2.1. Condamnarea genurilor vechi / 145 2.2. Visul unui teatru civic și popular / 152 2.3. Realismul iluzionist al dramei burgheze / 160 2.3.1. Amestecul tonurilor / 160 2.3.2. Zugrăvirea condițiilor / 163 2.3.3. O acțiune care reproduce realul / 165 2.3.4. Al Patrulea Perete / 168 2.4. Actorul în centrul atenției / 169 2
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca "adevărată", termen ce revine de nenumărate ori sub pana lui Chapelain și a lui d'Aubignac. Va câștiga modul lor de reprezentare. Cu clasicismul, teatrul, îndepărtându-se de stilizarea antică, se orientează cu încetul spre un fel de realism iluzionist care va triumfa un secol mai târziu. 1. De la umanism la clasicism Umaniștii, chiar dacă piesele lor, care nu mai sunt jucate în zilele noastre, nu au trecut proba timpului, au pregătit calea clasicismului prin cugetările lor asupra artei scenei. Ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
veți avea o sărbătoare. Mai mult încă: dați-i pe spectatori în spectacol; făceți-i pe ei înșiși actori; fiecare să se vadă și să se iubească în ceilalți, pentru ca toți să fie mai uniți prin asta." 2.3. Realismul iluzionist al dramei burgheze Când tragedia și comedia își pierd orice credibilitate, pentru că păcătuiesc, în ochii publicului, atât prin imoralitate, cât și prin neverosimil, se naște drama. "Este oare permis să trezești interesul unui popor pentru Teatru și să faci lacrimile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu poate fi deosebită de cea a oratorului. Iată că de acum înainte ea începe să exercite o adevărată fascinație. 2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică pentru a satisface exigența realismului iluzionist. Până la începutul secolului al XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra indivizilor, ci și pentru a-i ajuta pe actori să găsească un joc spontan. El recreează viața pe scenă pentru a le facilita identificarea cu personajul pe care îl încarnează, pentru ca ei să-și trăiască rolul. În același scop iluzionist, el refuză convențiile de joc tradiționale. Actorul nu trebuie să se adreseze publicului, putând chiar să se întoarcă cu spatele când situația scenică o cere. De aceea, Antoine suprimă proscenium-ul care leagă sala și scena, încheind procesul de închidere
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenei. Decorurile realiste în mijlocul cărora opera wagneriană este atunci interpretată îi apar inapte, chiar dacă au fost concepute cu acordul lui Wagner, să redea imensa interioritate a dramei wagneriene. Pânzele pictate, în platitudinea lor, i se par complet depășite. Refuzând realismul iluzionist, el face apel la imaginație. "Refuzul iluziei scenice ne descoperă deodată ceea ce constituie la urma urmelor realismul nostru teatral: acest realism este în noi înșine; ne imaginăm că tabloul scenic trebuie să fie totdeauna același, atât pentru actor, cât și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]