496 matches
-
în pripă să nu i-o doboare-a ninsorii aripă se-amestecă albul din cer cu mirosul din creanga-nflorită sporindu-i frumosul și greu o încarcă de-o nouă povară lipsind-o de rodul gândit pentru vară pe albe imașuri stau turme uimite privind împrejur cum dispar troienite verdețuri pe care zburdau până-n seară mieluții zglobii risipiți pe hotară acum stau ascunși pe sub mame ca-n noapte speriați și cerșind câte-o gură de lapte în ochi și pe bot
ZĂPADA MIEILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353745_a_355074]
-
sufletul rural și esență ei se respira în continuare prin localitățile din interior și prin porturile de pescari, unde locuitorii mențin vie legătură ancestrala cu pământul și cu marea. Departe de forfota estivala, Ibiza autentică rămâne ancorată în tradiție. Pe imașuri, printre smochini și roșcovi, pasc turmele de oi. Duminică și-n zilele de sărbătoare suflarea satelor se adună prin bisericile albe. Casele izolate, presărate la distanțe generoase în mijlocul câmpurilor, par cufundate într-o liniște ancestrala, pe care doar trilurile păsărilor
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
vorbesc! Dar una, în particular, și-o recunoaște orice snob, A transformat în mod barbar, instinctul masculin pe glob: Era prin secolul trecut, lâng-un cătun sub Pirinei, O miriște și, la păscut, vacuțe mândre și viței, Iar undeva, pe un imaș, se profila masiv, Cordell, Un taur foc de naravaș, cum se vedea dupa șeptel, Încât nici Jean, stăpanul său, n-avea nimic de obiectat Despre Cordell, că n-ar fi rău, făcându-și treaba regulat, Având program săptămânal cu fiecare
DESCOPERIREA SECOLULUI XX de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357446_a_358775]
-
luminată și-nveselită de fiul Nicușor, un copil ce promite de pe acum dragoste de îndeletniciri tot mai abandonate, ale muncii pământului, cultivării și creșterii animalelor, având de moștenit de la bunicii din partea tatălui, gospodari harnici de la Runc, o parte mare de pământ, imașuri, pădure, unelte, casă, animale... dacă toate acestea scapă de sub grija omului îndrăgostit de traiul patriarhal, se părăginește totul...! Cu așa copil și așa dulce-grea povară de bunăvoie e sigur faptul că de acum nu poate să mai surâdă nimănui din
KINETOTERAPEUT LUMINIȚA STOIAN. BUNĂTATEA ȘI BLÂNDEȚEA ÎNTÂILE CONDIȚII ALE OMENESCULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357837_a_359166]
-
Și te duce-ncet de mână, LA CĂSUȚA DIN POVESTE. . . Dimineața, îți arată splendid răsărit de soare, Câmpu-ncet din nou respiră, neguri se ridică-n zare, Mugurii, stau să plesnească, ghiocei și toporași, Ies la marginea pădurii. . . mieii, zburdă pe imaș, Iar spre seară, când te-mbată, un miros de aer pur, Stai și-ascultă cum ECOUL, din pădurile din jur, Se revarsă peste sate, c-o ușoară tânguire. . . . Bat vibrând, neacordate. . .CLOPOTE LA MĂNĂSTIRE!. În genunchi, ridică-ți ochii și
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
degeaba. Nimeni nu l-a luat în serios. Ce-i veni lui Ilia în minte să facă? Niște gospodine, de la casele oamenilor ale căror vite pășteau iarba pe furiș, urcau seară de seară spre un grajd să mulgă vacile de pe imașul lor. Ilia, pe întuneric, se dezbrăcă, se unse cu funingine din cap până-n picioare, își puse niște coarne pe cap, lipi niște licurici pe coarne, luă o furcă în mână și se puse pe așteptat, să apară femeile cu donițele
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
soare trist, pustiu. Primăvara Floare lângă floare Privesc către soare Cânt de păsărele Sus pe rămurele! Iarba verde crește Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sări tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc în ascultare De crud foșnet, viu, sprințar. Rezemat-n palma dreaptă, Cuibărită-n iarba- n
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
pe dascăl cu o poezie lungă rimată și ritmată despre Dan Buzdugan, un erou de benzi desenate care apărea pe atunci din revista „Cutezătorii”. Poate colegii mei de generație își mai aduc aminte. Eu, citeam toată vara, la bivoli... pe imașul Sebișului de unde priveam la Țîcla Fericii ca japonezii la muntele Fujiiama. Acolo, pe imaș, mă duceam alene după bivolii care nu „bâzdăreau” ca vacile, adică nu fugeau, ci se scăldau în baltă. Iar eu aveam traista mereu plină de cărți
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
de benzi desenate care apărea pe atunci din revista „Cutezătorii”. Poate colegii mei de generație își mai aduc aminte. Eu, citeam toată vara, la bivoli... pe imașul Sebișului de unde priveam la Țîcla Fericii ca japonezii la muntele Fujiiama. Acolo, pe imaș, mă duceam alene după bivolii care nu „bâzdăreau” ca vacile, adică nu fugeau, ci se scăldau în baltă. Iar eu aveam traista mereu plină de cărți! Puteam să citesc cât vroiam pentru că bivolii nu stăteau cu vacile roșii, păzite de
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
Dacia” din Cluj Napoca în l994, exact anul în care îmi murise mama. M-am simțit dator să scot cartea. Din păcate, mama, care crezuse atât de mult în steaua fiului ei, pe care-l trezea devreme să se ducă la imaș cu bivolii, nu a mai apucat să citească sonetele mele. Revenind cronologic, după absolvirea celor opt clase la Sudrigiu, am dat examen de admitere la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș, liceu faimos, românesc, alături de cel din Blaj și Năsăud ca
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
mai departe... Să mă-mbăt cu nectarul din golu-mi pocal Ca să pot să mai fac, înc-un pas, către moarte... Lăsați-mă prost ! Sunt om, deci sunt laș... De ce să mă chinui, pentru că știu ?!... Mai am pân-ajung să pasc pe imaș... Și chiar de-o să pasc, o să pasc, cât sunt viu !!!... Și viu cât mai sunt, nu vreau să mai sufăr... Dați-mi pilule, să nu mă mai doară, Viața-mi, diademă din petale de fluturi Prinsă în plete de doruri
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
-i ruginiseră, lumea nouă n-o pricepea ; nu mai putea schimba nimic. Țărâna străbună îl purtă zilnic pe un drum al robilor - al robilor liberi, căci n-o trădase ca alții. Zi de zi, sufletu-i aspira colb - codrul și imașul semănau dor. Palmele lui povesteau totul. Șlefuite de toporișca coasei plăteau tribut păringului. Plăcerea i se strecura greoi prin fața ochilor, datoria și truda dădeau năvală, impingându-l de la spate. Arșiță vieții îl încerca zilnic. Era un chin acru, plin de taină
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Ochii lui, plini de-ngăduință, ocrotiți într-o pojghiță rece de ceață picurau rouă. Fruntea-i arămie, luminată de sori, sprijinea un trecut plin de-ncercări. Pături de culori aprinse îi încălzeau privirea. Sunete melodioase îi mângâiau sufletul. Privea mulțumit imașul. Copii și codane dansau o horă a bucuriei eterne. Dincolo de râu un codru des, nepieptănat, radia o teamă profundă. Privindu-l simțea o repulsie totală. Of Doamne, păcătoși mai suntem! Lacomi, plini de răutate și pizmă ne-am pierdut unii
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
E. și deschisă spre V., în apropiere de satul Bursucani. Din fundul acestel vai ia naștere o apă mică în forma unui pârâiaș, care contribuie și ea la formarea Suhuluiulut-Sec. Valea, mai înainte acoperită cu pădure, e azi loc de imaș. (pag.207, vol.IV) Porcului (Valea-), vale, între comunele Bursucani și Berești, jud. Covurluiu. (pg.58, vl.V) Poleitul, deal, cel mai însemnat și mai întins din jud. Covurluiu. Începe din jud. Tutova (Rădești), străbate, în jud. Covurluiului, pl. Zimbrul
Satul Bălăbăneşti şi vecinii apropiaţi, date geografice şi economice de la 1898-1902 () [Corola-blog/BlogPost/339963_a_341292]
-
în prelucrarea fierului, pe numiții habiru/cabiru ! [11] Constantin Olariu Arimin zice: Analiza semantică a cuvîntului Imazyghen sau Imazyen ne dezvăluie o fărâmă din istoria adevărată a acestui neam vitregit atît de rău de soartă; ima: pământ gras (vezi cuvântul imaș-notă Mariana Bendou), mulțime + zig: a fi dat afară, a se rupe, a se dezrădăcina, a dura, cer, înalt, puternic + en: ținut, țară, strămoș. Sau varianta ima + zyen: divinitatea lunii și a renașterii la emeși și la geți scrisă și
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
-i și mângâia fața în somn Și-l ajută oricând cu energie-ton. Așa că orice zi cam părea la fel, Cu ce și aveau de învățat altfel, Cu câte’o zi de ieșire și-n oraș, Simțind soarele ca pe-un imaș. Din cotidian ieșiau ei câteodat, Povestind ce au făcut vreodat, Mălin despre dragostea din pai, Pe când copil îi cânta ei din nai. Se tot întreba tare la ai lui preteni, Cum atât de mic viața s-o piepteni, Părul Sofiei
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
nu-s! Din destule griji, copile, Grija ta-i pentru cuvânt, De ți-a dat Dumnezeu zile Bucură-te pe pământ! Și m-ai întrebat duioasă La plecarea ta în slavă Dacă am mai fost pe-acasă, Dacă-i pe imaș otavă, Dacă avem demâncare, Dacă îngerii-s în ramă? Nu știam că visul doare- M-am visat cu tine, mamă... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: M-am visat cu tine, mamă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868
M-AM VISAT CU TINE, MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342908_a_344237]
-
bălai, mai Frumos decât orice, Când apăru să-i spun, nu mai pot ce.. Când noaptea-i cel mai bun sfeșnic, Nu mai merg aiurea ca un bezmetic, Alintându-mă când alint un îngeraș, Atingându-i mâna ca al cerului imaș, Gâtul, buzele, sau obrăjorii pufoși. Cânturile, notele din termenii duioși. Și, de este acea zi faină sau noapte.. Tu-mi trimiți nevrând de iubire șoapte Cuvintele coapte ce mereu alintă, Cum de ele tare-n viață mă avânta, Ci chiar
CE ÎNALȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379150_a_380479]
-
de veghe pentru lumina zilei de mâine ! Ascultând frunzișul arămiu gândurile mele n-a mai pus întrebări despre prezent și viitor și nici că Dumnezeu nu vedea din cauza verdelui prins pe ram vara; dar a început a lăcrima ca pe imașul unei icoane că din lemnul copacilor l-au răstignit pe Cristos. Din hălăciuga de ierburi și vânturi amare, pădurea își înfășură trupul său în vibrații subtile ascultând. Cândva, demult fiindcă nici eu nu mai știu precis a vă spune, soarele
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
prea prosperă, câteodată vreo doua-trei oi, sau vreo capră. Păsări nu erau prin curte, dar erau destule prin Deltă, trebuiau doar vânate. Mult mai mare animație era pe terenul de pășunat de la marginea satului, de lângă desișul de maquis. Acolo, pe imașul de pășune, se vedeau multe vite la păscut, sau câte-un vițeluș zburdalnic alergând cu coada pe sus. Apoi, apăreau o mulțime de copii alergând după vite, ori, cel mai adesea, jucându-se. Dincolo de aceste coclauri de pășune, se vedeau
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
Cine, Doamne-mi tulbură lumina, De vrea în întuneric să rămân? MI-A SCRIS UN VECIN DE-ACASĂ... Mi-a scris un vecin de-acasă, Vecin de când eram prunci, Crește iarba și se-ndeasă Sus pe dealuri, jos pe lunci, Pe imașul casei mele Până-aproape lângă prag Și-așa-mi vine pe sub stele Să mă urc de dor și drag Până sus, lângă izvoare, Unde știu că mă așteaptă Tot aceleași căprioare Să le-adap cu mâna dreaptă, S-ascult mierla
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > 30 DECEMBRIE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului A fost Republică, așa a rămas dar au venit năvălitorii pe imaș, au încercat să pună numele în cerc în cercul lor cu nume imperfect. Au amețit prin noțiuni savante istoria împroșcată cu ,,boia” și lapte, au scurs și brazii înverziți cu banii ochi de diavol perpelit. A fost o Republică, cine
30 DECEMBRIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381456_a_382785]
-
traversam o lume românească plină de farmecul unui cântec pe care aceasta l-a adunat și de prin Moldova de la origini, si de prin trecerile ei, este adevărat prin reprezentanți valoroși, ca filon al neamului, prin Casă Regală, si de pe imașurile colorate ale Gorjului, si de pe înaltul și albastrul cer al privighetorilor și din tragismul unei vieți marcate de iubirile consumate intens și, uneori, neîmplinite ! Maria Loga este un film nefăcut, inca și, pe care l-aș dedică tuturor femeilor simple
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/373419_a_374748]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Într-o pădure-ntunecată, Vulpea trăia, cam leșinată. Atât de foame îi era, Că doar din visuri se-nfrupta. Dormea, tânjind la iepurași, La rațe mari de pe imaș, La gâște multe, îngrășate, Și la găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, Sperând să-i iasă hrana-n cale. Ea nu se duse mult, așa: În tufe, ceva se
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
ca un diavol de satisfacție. Timpul trecea. Creștea și el. Dar mai aprig creștea răutatea lui. Luase obiceiul să poarte în buzunare pietre mici, rotunde, de râu. Le folosea drept ghiulele, ochind cireada când, spre seară, se înturna molcomă de la imaș. Când țintea ochiul sau ugerul vreunei vaci, pagubele erau răscumpărate de părinții lui. Încasa câte un top de bătaie garnisit cu sudălmi. Nu-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la preot să-i
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]