423 matches
-
reprezintă așadar o miză majoră În cercetarea oricărei reprezentări legate de teritoriu, cultură și identitate. Ca atare, În capitolul de față, voi Încerca să jalonez un traseu metodologic care pleacă de la studiul alterității, așa cum a fost practicat până acum de imagologia comparată, pentru a ajunge la un nou domeniu de cercetare, Învecinat, cel al geografiilor simbolice. Nu este vorba Însă despre o cale „canonizată”, despre un drum „deschis circulației publice”, potrivit unor standarde general acceptate; ci, mai curând, despre o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
despre un drum „deschis circulației publice”, potrivit unor standarde general acceptate; ci, mai curând, despre o serie de căutări personale, care vizează construirea, promovarea și teoretizarea unui nou obiect de cercetare. * * * Voi Începe prin schițarea unui bilanț al cercetărilor de imagologie din România. De la bun Început, se poate afirma că studiul interdisciplinar al alterității nu mai reprezintă de mult o pasăre rară sau o floare exotică În literatura de specialitate de la noi. S-a parcurs o cale lungă de la sintezele metodologice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
au Întreținut interesul unei Întregi generații de cercetători, În anii ’70 și ’80 ai secolului care a trecut, față de această problematică. Ultimele două volume din Bibliografia Istorică a României (1989-1999) au făcut loc unei secțiuni consistente dedicată istoriei mentalităților și imagologiei, chiar dacă aceasta este plasată (În paranteză fie spus), În mod cu totul neinspirat, la capitolul „Științele auxiliare ale istoriei”, printre titluri referitoare la medalii, sigilii, ștampile sau paleofaunistică. Nu aș fi menționat acest detaliu pitoresc de taxonomie bibliografică dacă el
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sigilii, ștampile sau paleofaunistică. Nu aș fi menționat acest detaliu pitoresc de taxonomie bibliografică dacă el nu ar reprezenta un semn grăitor al confuziei conceptuale care mai domnește totuși la noi, atunci când este vorba despre raportul dintre istoria mentalităților sau imagologie și știința istorică În accepțiunea sa clasică. În orice caz, realizările științifice valoroase, care se Înregistrează, la modul esențial, În evidențele mentale ale publicului cititor, și nu În bibliografii sau În rapoarte contabile de cercetare, nu au lipsit, În anii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lucrarea extrem de sistematică a lui Klaus Heitmann, Das Rumänenbild im deutschen Sprachraum, publicată mai Întâi În 1985 și tradusă În România zece ani mai târziu. Lista poate fi continuată, Într-o ordine aleatorie, cu Daniel Vighi, Tentația Orientului. Studiu de imagologie (Editura Paralela 45, Pitești, 1998), Dumitru Hâncu, „Noi” și germanii „noștri” (Editura Univers, București, 1998), Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie (Editura Polirom, Iași, 1999) și Gheorghe Lascu, Imaginea Franței la românii din Transilvania (Casa Cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Lista poate fi continuată, Într-o ordine aleatorie, cu Daniel Vighi, Tentația Orientului. Studiu de imagologie (Editura Paralela 45, Pitești, 1998), Dumitru Hâncu, „Noi” și germanii „noștri” (Editura Univers, București, 1998), Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie (Editura Polirom, Iași, 1999) și Gheorghe Lascu, Imaginea Franței la românii din Transilvania (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000). Ultimele trei lucrări sunt semnate de istorici literari, ceea ce ne reamintește faptul că imagologia a reprezentat, la originile sale, un domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Mazilu, Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie (Editura Polirom, Iași, 1999) și Gheorghe Lascu, Imaginea Franței la românii din Transilvania (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000). Ultimele trei lucrări sunt semnate de istorici literari, ceea ce ne reamintește faptul că imagologia a reprezentat, la originile sale, un domeniu de cercetare cultivat de comparatiștii literari, de la Paul Hazard și Jean-Marie Carré la Daniel-Henri Pageaux sau Manfred Fischer. Cea mai reușită carte de imagologie a fost realizată Însă de un specialist În etnologie
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
semnate de istorici literari, ceea ce ne reamintește faptul că imagologia a reprezentat, la originile sale, un domeniu de cercetare cultivat de comparatiștii literari, de la Paul Hazard și Jean-Marie Carré la Daniel-Henri Pageaux sau Manfred Fischer. Cea mai reușită carte de imagologie a fost realizată Însă de un specialist În etnologie și antropologie: este vorba de Imaginea evreului În cultura română, de Andrei Oișteanu. Referindu-mă În continuare la istoricii români interesați de „imaginea celuilalt”, trebuie să menționez, mai Întâi, cercetările care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
P. Panaitescu XE "Panaitescu" sau Alexandru Ciorănescu. Acestor lucrări le-a lipsit Însă intenționalitatea și perspectiva imagologică. Autorii lor au fost interesați În primul rând de informațiile pozitive, de „adevărurile” sau „neadevărurile istorice” existente În relatările respective, și nu de imagologie. Mai aproape de momentul de față, În anii ’70 și ’80 ai secolului pe care l-am lăsat În urmă, au apărut lucrări care păreau să se apropie mai mult de specificul studiilor de imagologie și care etalau terminologia de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În relatările respective, și nu de imagologie. Mai aproape de momentul de față, În anii ’70 și ’80 ai secolului pe care l-am lăsat În urmă, au apărut lucrări care păreau să se apropie mai mult de specificul studiilor de imagologie și care etalau terminologia de specialitate În titluri sau În prefețe, de multe ori Însă tot fără o acoperire metodologică adecvată. Acesta este cazul studiilor publicate de Dan Berindei, autor a nenumărate „imagini ale românilor despre...”, de la America Latină la Olanda
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
volume semnată de Dan Amedeo Lăzărescu, Imaginea României prin călători. Dar nici ultimul autor menționat nu a reușit să se Îndepărteze prea mult de Iorga XE "Iorga" sau Berindei, În pofida faptului că a Încercat să teoretizeze, pe larg, conceptul de imagologie. Se poate aprecia așadar că lucrările de genul celor evocate mai sus nu au reprezentat contribuții imagologice propriu-zise, cu singura observație că Iorga sau Panaitescu XE "Panaitescu" se situau la nivelul metodologic și conceptual al istoriografiei universale contemporane lor, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că Iorga sau Panaitescu XE "Panaitescu" se situau la nivelul metodologic și conceptual al istoriografiei universale contemporane lor, În timp ce Dan Berindei, de exemplu, nu poate fi socotit, la acest capitol, decât contemporanul lui Nicolae Iorga. În aceste condiții, studiile de imagologie istorică veritabilă nu sunt de căutat decât printre aparițiile ultimilor ani, repertoriate ca atare, după cum am mai menționat, și În Bibliografia Istorică a României. Dintre cele apărute sub formă de volum, se remarcă teza de doctorat a Mihaelei Grancea, dedicată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
străini (Cluj-Napoca, 2000); de asemenea, cerându-mi scuze pentru mențiunea pro domo mea ( În sensul propriu al acestei formule latinești), aș aminti și lucrarea consacrată imaginii românilor În cultura maghiară semnată de Melinda Mitu. Tradiția unei cercetări românești În domeniul imagologiei istorice a fost consolidată și prin apariția unor volume colective de profil, editate, În mod semnificativ, În toate cele trei mari centre istoriografice ale țării. Centrul de Istorie a Imaginarului, de la București, a publicat remarcabilul volum consacrat spațiului imaginar al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
românesc (1996), În timp ce școala istorică de la Cluj, sprijinită de eforturile colaboratorilor săi bănățeni, a publicat trei volume intitulate Identitate și alteritate (1996, 1998, 2003), rezultate În urma simpozioanelor anuale desfășurate pe această temă la Lugoj. Tot ca un semn al „instituționalizării” imagologiei, În calitatea sa de ramură recunoscută a cercetării istorice, se remarcă faptul că În lucrările de sinteză sau În monografiile aplicate de istorie a mentalităților Încep să apară, În mod obligatoriu am putea spune, capitole consistente referitoare la „imaginea celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a căror oglindă sunt căutate semnele afirmării unei identități de tip național. După acest scurt bilanț, voi sublinia, În cele ce urmează, o idee care mi se pare extrem de importantă, pe marginea discuției referitoare la stadiul actual al cercetărilor de imagologie. Și anume, se observă tendința (sau, cel puțin, se remarcă nevoia) de a integra studiile de alteritate Într-o perspectivă conceptuală și metodologică mai largă, de a defini, În sfera științelor socio-umane, o structură explicativă mai cuprinzătoare, mai coerentă și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tendința (sau, cel puțin, se remarcă nevoia) de a integra studiile de alteritate Într-o perspectivă conceptuală și metodologică mai largă, de a defini, În sfera științelor socio-umane, o structură explicativă mai cuprinzătoare, mai coerentă și mai ambițioasă. Până acum, imagologia a fost considerată, În general, o ramură a istoriei mentalităților, așa cum apare și În clasificarea din Bibliografia Istorică. Dar tocmai datorită acestei apartenențe, ea riscă să resimtă criza de identitate pe care o acuză la ora actuală disciplina-mamă. Astăzi, mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
evidențieze o metodologie și o perspectivă conceptuală specifică. Oricine poate „despuia” un istoric antic, o cronică medievală sau o gazetă din secolul al XIX-lea, Înregistrând meticulos toate referințele cu privire la sciți, moldoveni sau irlandezi, fără ca acest lucru să Însemne neapărat imagologie sau, În general, fără ca el să Însemne ceva relevant. Referindu-se la criza contemporană a istoriei mentalităților, profesorul Lucian Boia propunea noua disciplină a istoriei imaginarului ca un cadru teoretic și metodologic mai adecvat, În raport cu temele și problemele cultivate astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
spații diferite, ființe diferite, societăți diferite. În raport cu acestea, iau naștere geografiile imaginare, biologiile fantastice, stereotipiile etnice și imaginile naționale, utopiile sociale. Abordarea fenomenului alterității prin optica istoriei imaginarului evidențiază Încă o dată, dacă mai era nevoie, caracterul prin excelență interdisciplinar al imagologiei. Imagologia , ca obiect de cercetare, nu a fost niciodată proprietatea exclusivă a istoricilor. După cum am văzut În capitolul anterior, ea s-a născut și a crescut pe masa de lucru a istoricilor literari, fiind cultivată apoi, În egală măsură, de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
diferite, ființe diferite, societăți diferite. În raport cu acestea, iau naștere geografiile imaginare, biologiile fantastice, stereotipiile etnice și imaginile naționale, utopiile sociale. Abordarea fenomenului alterității prin optica istoriei imaginarului evidențiază Încă o dată, dacă mai era nevoie, caracterul prin excelență interdisciplinar al imagologiei. Imagologia , ca obiect de cercetare, nu a fost niciodată proprietatea exclusivă a istoricilor. După cum am văzut În capitolul anterior, ea s-a născut și a crescut pe masa de lucru a istoricilor literari, fiind cultivată apoi, În egală măsură, de psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lucru a istoricilor literari, fiind cultivată apoi, În egală măsură, de psihologia socială, o disciplină care a fost interesată dintotdeauna de reprezentările sociale și de fenomenul alterității, fie ea culturală, etnică sau socială. De altfel, cercetarea unui subiect din sfera imagologiei ilustrează poate cel mai bine fenomenul „globalizării științelor sociale”, al estompării frontierelor dintre discipline, până la dispariția acestora, lucru care poate să Îi sperie pe mulți, la fel ca fenomenul globalizării politice sau economice, dar care este tot atât de inevitabil ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
imaginarului și nu poate fi concepută În absența perspectivei interdisciplinare pe care o evocam anterior. Din punct de vedere tematic, un subiect din sfera geografiilor simbolice se apropie mai mult de fenomenul politic și ideologic, În comparație cu un studiu „clasic” de imagologie. Dialogul cu istoria și teoria relațiilor internaționale, ca și cu abordările teoretice mai generale referitoare la raporturile dintre civilizații reprezintă, de asemenea, o notă distinctivă a studiului geografiilor simbolice. Una dintre cele mai cunoscute lucrări care poate fi Încadrată acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai puțin) În imaginarul social maghiar. Sursa originară a acestor imagini o constituie, de fapt, cultura occidentală, respectiv marile geografii simbolice construite În Europa apuseană Începând cu secolul al XVIII-lea. Una dintre principalele carențe metodologice ale cercetărilor fragmentare de imagologie (studii practicate, În ultimul timp, În mod frecvent și În România) constă În absența perspectivei comparatiste. Înțelegerea modului În care au fost imaginați românii de către germani, francezi sau maghiari, În cadrul Îngust al unor percepții bilaterale, riscă să rămână extrem de fragmentară
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sau invectivă de natură etnică. Toate aceste aspecte ne fac să credem, În final, că, dincolo de simpla descriere a imaginilor, explicarea proceselor și mecanismelor de geneză, precum și a funcționalității sociale a acestora reprezintă elementul cel mai important În cercetările de imagologie. Din această perspectivă, relatarea lui Ürmösy Sándor XE "Sándor" , coroborată cu alte asemenea mărturii, poate contribui la descifrarea imaginii românilor În cultura maghiară de la Începutul epocii moderne. Românii În opera istoricului Kőváry László XE "László" Istoricul ardelean Kőváry László XE
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Teodor, Pompiliu (coord.), D. Prodan. Puterea modelului, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 1995. Bocșan, Nicolae; Edroiu, Nicolae; Răduțiu, Aurel (coord.), Cultură și societate În epoca modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990. Bocșan, Nicolae; Leu, Valeriu (coord.), Identitate și alteritate. Studii de imagologie, Editura Banatica, Reșița, 1996. Bocșan, Nicolae; Mitu, Sorin; Nicoară, Toader (coord.), Identitate și alteritate. Studii de imagologie, vol. II, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998. Bocșan, Nicolae; Mitu, Sorin; Nicoară, Toader (coord.), Identitate și alteritate 3. Studii de istorie politică și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Răduțiu, Aurel (coord.), Cultură și societate În epoca modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990. Bocșan, Nicolae; Leu, Valeriu (coord.), Identitate și alteritate. Studii de imagologie, Editura Banatica, Reșița, 1996. Bocșan, Nicolae; Mitu, Sorin; Nicoară, Toader (coord.), Identitate și alteritate. Studii de imagologie, vol. II, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998. Bocșan, Nicolae; Mitu, Sorin; Nicoară, Toader (coord.), Identitate și alteritate 3. Studii de istorie politică și culturală, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003. Bodea, Cornelia, Lupta românilor pentru unitatea națională. 1834-1849, Editura Academiei, București
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]