1,394 matches
-
fac, nu doar mă abțin de la ce "trebuie să nu" fac. Deși în mod evident este preferabilă o conduită motivată de pornirea altruistă și empatică a omului, decât una incitată de teama de pedepse aplicate de o zeitate în imediatul imanent sau în eluzivul transcendent, fapt rămâne că există și studii care susțin că virtutea și eficiența religiei și religiozității pot funcționa uneori ca stimulent moral: unele studii afirmă că credincioșii în SUA se dovedesc a fi astfel mai altruiști decât
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
de spirit decât al unui proiect revoluționar (ulterior artistic). Cyberpunk-ul e lumea însăși devenită SF, o realitate definită electronic, care punctează un traseu în care natura devine cultură și cultură în cele din urmă cultură se transformă în sistem semiotic imanent. Nouă modalitate de formatare a lumii intens digitalizate, e spațiul simulacrului prin excelență. Cyberpunk-ul e narațiunea “modului tehnologic de a fi în lume” . "Universul virtual" nu e atât un "metaunivers", situat dincolo de simțuri, căci presupune o implicare senzorială, cât un
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
ontologica a ficțiunii cyberpunk. Microlumile, eul centrifugal (automultiplicant), universul sintetic, traduc o paradigmă a pluralității ontologice, un "univers fără lume", cu corolarele: "timp fără temporalitate, spațiu fără spațialitate," dar în același timp pun problematică dorinței de a suprima sentimentul solitudinii “imanente și fără orizont pe care o presupune pierderea proprietății de lume.” . Note:</br> Florina Iliș, Teza de doctorat, Fenomenul SF în cultura postmodernă. Ficțiunea cyberpunk, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Litere, Cluj-Npoca, 2003</br> idem, p.28</br> Barbara M. Kennedy
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
până la apariția pridvorului, adică din perioada lui Alexandru cel Bun sau cea a lui Ștefan cel Mare, înainte de anul 1484. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea biserica "Înălțarea Sf. Cruci" a suferit unele modificări în partea sudică a naosului, iar ușile, imanente unei biserici moldovenești la trecerea dintr-un compartiment în altul, au fost înlocuite prin arcade mai largi în secolul XIX, atunci când are loc unificarea compartimentală a spațiului interior.
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu prin credința revelației și nu prin examinarea rațională a creației sale. Etica ockhamiană cuprinde mai multe teme. Pe de o parte, aceasta este o etică bazată pe principiul voinței. Astfel, importanța covârșitoare cade asupra intenționalității imanente a acțiunilor și nu asupra comportamentului exterior. Toate acțiunile sunt în esența lor neutre. Acest tip de etică implică o doză importantă de voință divină. Pe de altă parte, virtutea morală este una care nu are menirea de a duce
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
stat în scopul de a-l distruge. Pentru a elibera frontul și a proteja populația arabă din zonele de luptă ei au îndemnat populația civilă să se refugieze în statele arabe vecine (Siria a refuzat să-i primească) până la victoria imanentă și rapidă asupra unui stat mic, nou format și lipsit de o armată regulată, antrenată și dotată, precum cea a forțelor invadatoare. După victorie, refugiații arabi urmau să revină la casele și pământurile părăsite pentru a putea să participe și
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
model al întregii omeniri, capătă omnisciență și se apropie de ceea ce ar putea fi numit divinitate. Ei mai sunt numiți și Arihanta ("Arhat"), Kevalin, Vitragi sau Jina. Literalmente, arihanta înseamnă "nimicitorul vrăjmașului interior", adică distrugătorul celor patru tipuri de karma imanente sufletului ("ghatiya karma"); Kevalin semnifică "posesorul omniscienței"; Vitragi este un termen mai complex și este echivalent cu expresia "cel care nu mai are atașament sau antipatie față de nimeni", este sinonimă cu independența câștigată de un suflet care nu este atras
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
a doua Întrupare a Luceafărului, acesta afirmă că„spațiul său existențial se contaminează astfel, prin posibila fuziune cu spațiul psihic al pământenei” (s.n.), de cele două câmpuri energetice ale condiției umane: patima și suferința”. Dacă admitem că profanul și sacrul, imanentul și transcendentul caracterizează lumi diferite, atunci o idee ca aceasta este extrem de valoroasă : „Hyperion vrea să insereze În sfera lucrurilor nemuritoare o nouă valoare, un nou spațiu: spațiul spiritual al iubirii pentru o ființă omenească”. Din păcate, această năzuință este
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație nemărginită” și ”deschidere nelimitată a eului către cosmos cu lumea dinafară”. Iar În privința definirii temporalității din Luceafărul, autorul studiului descoperă pe lângă timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană, și „prezentul etern”, „rupt de durată”, specific entităților astrale. George Popa identifică În Luceafărul un conflict absorbit de concepte, pe care astrul Îndrăgostit de-o pământeană vrea să-l verifice experimentându-l. Schimbarea condiției Însemnează negarea
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Împlinirea ontologică „la un mai Înalt nivel” , prin intrarea „În circuitul viului”. Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și efemerul ascultă de legi proprii. La rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul mitului”(creație umană
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
venit să cred, fiindcă îl găsisem cu ușurință (e adevărat că îmi propusesem asta, dar a fost foarte simplu să aflu toate informațiile despre pictorul favorit al adolescenței mele, dramaticul autor de compoziții de un colorit magic, gânditorul unui clasicism imanent, descoperit cu ușurare în calmul civilizațiilor vechi). Într-adevăr, strada era una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit, spectacular (mirabil, murmurul
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
salvarea ordinii publice. Agamben citează o remarcă a lui Walter Benjamin conform căreia scopurile poliției nu sunt identice cu scopurile dreptului și că "în fond, "dreptul" poliției indică într-adevăr punctul în care statul, fie din neputință, fie din cauza interdependențelor imanente ale oricărei ordini juridice, nu-și mai poate garanta, prin ordinea juridică, scopurile empirice pe care vrea cu orice preț să le atingă"18. Ar fi vorba, deci, de transformarea dreptului pozitiv (în care se pune problema legalității mijloacelor în
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
În germene istoricismul pe care tot ea Îl denunță. Într-adevăr, dacă Încredințăm naturii grija de a determina norma, nu Înseamnă oare că renunțăm la drept ca transcendență? În felul acesta, „natura, lăsată liberă, Își realizează scopurile În funcție de dezvoltarea sa imanentă, iar dreptul (natural) nu este altceva decât instrumentul de care se servește natura pentru a-și atinge scopurile” (ibidem, p. 66). Am avea dreptate astfel să afirmăm că „antiumanismul radical nu restaurează decât În mod fictiv ideea de drept” (ibidem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
considerate mai maleabile, cu atât dinamica naționalismului este mai complexă și mai evolutivă. Îmbinarea naționalismului cu relațiile interculturale poate fi imaginată În moduri foarte diferite, după cum anterioritatea este atribuită unuia sau altuia dintre fenomene și În funcție de definirea culturii ca dat imanent sau ca o construcție contingentă. Diversitatea abordărilor nu este semnul unei confuzii generalizate: ea trebuie mai curând atribuită caracterului nodal al fenomenului considerat. A. R. & DUMONT Louis (1983), Essais sur l’individualisme. Une perspective anthropologique sur l’idéologie moderne, Paris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a metodei ce conduce la o filosofie creștină propriu-zisă) depășește limitele acestei note. Am putea indica doar limita în care să fie menținută propunerea. Ea nu ar trebui să fie atât de atotcuprinzătoare încât să epuizeze mesajul mântuirii, făcându-l imanent și transformând creștinismul în cultură și ideologie. Așa s-a întâmplat cu acea filosofie creștină excesivă care a fost hegelianismul, și consecința acestuia, marxismul; tot la fel cum se întâmplă și atunci când, se urmează cu fidelitate orientarea hegeliană a problemei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ca atare, ca „lucruri” ce pot fi percepute și evaluate pentru a statua un curs al conduitei adecvate. Pericolul, amenințarea sau hazardul lor sunt pur și simplu potențiale și atât de ascunse percepției directe, încât par să aibă o imaterialitate imanentă. Dar tocmai această potențialitate nu le diminuează în nici un fel caracterul amenințător. Riscurile asociate sunt incomparabil mai mari decât riscurile naturale obișnuite și, întrucât sunt imprevizibile, adică ascunse, tocmai de aceea nici nu sunt considerate riscuri. Atunci când ajung să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cât un grăunte de muștar...(Mt. 17, 20) și celelalte. Credința unește pe om cu Dumnezeu, este puntea de legătură între om și Dumnezeu, păstrându-se conștiința identității proprii a fiecăruia, a deosebirii dintre Dumnezeu Ce se revelează și structura imanentă a creației. Credința are un sens dinamic, activ, fără de care nu poate fi înțeleasă însăși slujirea Bisericii în lume. Sensul activ al credinței se exprimă și se realizează în slujirea comună a aproapelui pentru dobândirea virtuților creștine și a vieții
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care o constituie viața lui Hristos Întrupat, Răstignit, Înălțat. Pătruns de Sfântul Duh, creștinul ia parte din plin și imediat la mila divină; aceasta-i conduce mintea și purtarea. Pentru că iubește, face voia lui Dumnezeu și agape-le înnăscut și imanent este singurul principiu al moralei sale, determinându-i îndatoririle, ceea ce trebuie să facă în timpul de acum<footnote C. Spicq, O.P., op. cit., pp. 304-305. footnote>. Împlinind voia lui Dumnezeu, creștinul nu e singur, căci Dumnezeu lucrează în și prin el
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Sfîntului Ioan, Verbul a venit pe lume, trimis de Dumnezeu tatăl pentru a-i transmite un mesaj de salvare, urmînd ca, după împlinirea acestei misiuni, să se întoarcă la Dumnezeu tatăl. Mai înainte de aceasta, pentru filosofii stoici cuvîntul reprezenta rațiunea imanentă în ordinea universală. În limbajul grecilor antici, logosul nu a însemnat doar cuvîntul, discursul, ci și rațiunea, înțelesul profund, de natură divină, al ființei. Iată premisele de la care pleacă Dan Stanca atunci cînd stabilește rolul soteriologic al cuvîntului în epoca
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
complementaritate, dincolo de orice miză mai înaltă, fixarea detaliului și înregistrarea derizoriului, a anodinului, a marginalului cu deschiderea către totalitate". Pe cînd eul poetic modern aspiră către divorțul de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent ce se asociază cu formele decantate ale lirismului precum metafora hermetică sau revelatoare, eul poetic postmodern e fermecat de "estetizarea imediatului", de angajarea ontologică, de aspectul proteic și "impur" al formelor literare în necontenită mișcare și îmbinare. "Metafizica e înlocuită
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
propune autorul. Încercînd (implicit, nu declarat) să propună o tripartiție în locul distincției lui Genette, deci evitînd soluția esențialistă dar și pe cea a poeticii constitutive, Lansdown deschide de fapt noi direcții în problematica autonomiei literaturii. Există un sens, o semnificație imanentă a literaturii? Citind un text literar, înțelegem că e literar datorită felului în care -intuitiv sau altcumva - îi percepem semnificația? Răspunsul ar fi simplu în cazul operelor de ficțiune, care au într-adevăr un mecanism aparte de semnificare: au coerența
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
etape ale iluminării o bulversează pe ea însăși. Libertatea este un dar cu care trebuie să știi ce să faci. Ea se miră că poate citi, apoi că este filmată, libertatea este treptata cucerire a importanței propriului eu, în sensul imanent, departe de obscurele idei ale creștinismului asupra smereniei. Libertatea este dreptul la orgoliu, la ignorarea celuilalt, de la care nu demult primea pumni. Un alt exemplu de misticism al muncii este cel al Auricăi Muscan, ucenicia Anei Roșculeț: ea este un
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
opinia curentă. Masoneria nu-i o societate secretă.“ „Da’ de unde, e doar un porto-franco, ca la Macao. O fațadă. Secretul era În altă parte.“ „Bieții masoni“. „Progresul Își cere victimele lui. Admiteți Însă că suntem pe cale să redescoperim o raționalitate imanentă a istoriei.“ „Raționalitatea istoriei este efectul unei bune rescrieri a Torei“, zise Diotallevi. „Iar noi asta facem, și fie pururea binecuvântat numele Celui Preaînalt.“ „Bun“, zise Belbo. „Acum baconienii au Saint-Martin-des-Champs, aripa neotemplieră franco-germană se dizolvă Într-o miriadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu amicii mei. Forța nu e un zeu care, cu o simplă sfârlă, ar pune tot universul în mișcare. Forța nu e o entitate distinctă de materie. Ea nu e decât o proprietate a ei; inseparabilă de ea; o proprietate imanentă și eternă". Citatul acesta, luat din "Circulația vieții" a lui Moleschott (principala sursă de inspirație a cărței lui Büchner), citatul acesta, cu care începe primul capitol din "Kraft und Stoff", e toată cartea, toată doctrina pe care o închide, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Decebal. Atunci trunchi-mi s-or desface ?i-n palate s-or preface..." („Mu?ațin ?i codrul"). Aceast? d?inuire e posibil? doar Într-un spa?iu În care cunoa?terea se deschide unei comunic? ri directe Între transcendent ?i imanent. În vechea spiritualitate dacic?, zeii „expresie individualizat? a transcenden?ei" (Zoe D.-Bu? ulenga) coborau În lume, „În domeniul imanen? ei", comunicau cu acestă idee pe care L. Blaga o va demonstra mai târziu În filozofia spa? iului mioritic. Aceast
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]