1,385 matches
-
este în același timp Devenire, Viață, Natură. Unica realitate este Devenirea și aceasta este Veșnicia. Viața este o continuă preschimbare creatoare, o ridicare mai sus de ea însăși. Această viață prezentă, este viața ta eternă". Haec vita, non aliam sempiterna. Imanentul este acea bucurie și acea eternitate în care încape tot ce este, a fost și va fi. "A trăi multe reînsuflețind multe din lucrurile trecute, a simți unitatea din propria experiență cu cea a celorlalți, iată ceea ce face pe om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
devenire este supraomul, depășirea de sine. Voința de putere însemnează a te ridica mai sus de tine pentru a deveni Supraom, în sensul de a acționa dincolo de bine și rău, etica noastră "astrală" trebuind să fie afirmarea vieții aici în imanent, înțelegând că marea realitate este Devenirea autocreatoare, ca o voință a Naturii de a perfecta mereu și mereu viața acționând prin fapta noastră vizionară. "Căci Supraomul este sensul pe pământ, depășirea noroiului, a mizeriei, a jalnicei suficiențe. Omul este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un act comis de către om, deci de o ființă dotată cu conștiință și capacitate de decizie act care, agresând fizic sau moral pe celălalt, contravine legilor destinate să mențină ordinea naturii, echilibrul vieții, al lumii în general. Ideea de justiție imanentă, care intervine implacabil și plătește răul comis, constituie o realitate și o convingere a tuturor popoarelor și din toate epocile, experiența a certificat acest fenomen compensator: răul este în mod funciar propriul său călău. Dar omul dispune de asemenea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
morții, spaima faptului că omul este Sein zum Tode ființă întru moarte. Când homo faber a evoluat către homo cogitans, a apărut conștiința tragicului și a singurătății. A tragicului în fața morții, final funest condus implacabil de suferință și de răul imanent lumii, și neliniștea solitudinii în fața infinitului necunoscut din jur și din noi înșine. De observat că sentimentul cel mai purificat, mai profund al neliniștii existențiale aparține omului arhaic, aflat în raport nemijlocit cu marile dimensiuni al universului și cu marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
constantă lecție de calmitate și dragoste! Bâiguie Apolodoro "bună ziua" și ea se îmbujorează auzindu-l bâiguind. "Treceți, vă rog, Apolodoro", "o, ce treceți, vă rog!, ce muzică a cuvintelor!, ce talent de fată!, ce evolutivă!, ce selectivă!, ce subconștient!, ce imanent!, ce transcendent!, ce integral!, ce ciclic!, ce treceți, vă rog, ah, ce treceți, vă rog! În aceste cuvinte e totul. Știință pură! Știință? Mai mult, supra știință. Încă ceva mai mult! Ceva mai mult?" Și intră Apolodoro încercând, și încercând
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Decebal. Atunci trunchi-mi s-or desface ?i-n palate s-or preface..." („Mu?ațin ?i codrul"). Aceast? d?inuire e posibil? doar Într-un spa?iu În care cunoa?terea se deschide unei comunic? ri directe Între transcendent ?i imanent. În vechea spiritualitate dacic?, zeii „expresie individualizat? a transcenden?ei" (Zoe D.-Bu? ulenga) coborau În lume, „În domeniul imanen? ei", comunicau cu acestă idee pe care L. Blaga o va demonstra mai târziu În filozofia spa? iului mioritic. Aceast
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fără să le reformuleze în termenii culturii savante, așa cum fac de pildă compozitorii din școala componistică națională a primelor decenii din veacul trecut. El le alterează doar sintaxa și le investește cu sensuri noi, fructificând în acest scop potențialul lor imanent de refuncționalizare și resemantizare. Rezultatul este cea mai originală și convingătoare creație muzicală explicit românească pe care am auzit-o vreodată. Simt freamătul de indignare al cititorului serios și iubitor de convenții, care nu e dispus să tolereze o afirmație
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
o ultimă redută a conservatorismului canonic, aceasta e sintetizată de Hunkeler în datele ei esențiale fără prea multe ocolișuri: Când ajungi, cum am ajuns eu, să te ocupi de literatură, dar nu numai de produsul său, de text în sensul imanent al termenului, ci și de producerea ei (și de mizele jocului literar), atunci descoperi că lucrurile nu stau așa: contextul nu este opusul textului, nu e cel care să înconjoare textul. Nu, el e acela care traversează textul ! În opinia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
conservatori n-au constituit nici pe departe piedici în calea evoluției culturii, ci au facilitat-o prin cumpănirea lor, prin spiritul critic ce i-a ajutat să-i filtreze aspectele ori prin creația lor, bună conducătoare a unor energii perene, imanente locului. Progresul găsea adesea în exponenții tradiției (în sens larg) nu adversari, cum ar putea părea la prima vedere, ci aliați, dată fiind împrejurarea că în opera și în acțiunea lor au îmbinat frecvent valorile vechi cu unele trăsături ale
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona însemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
al muzicii deoarece sintaxa muzicală se organizează la nivelul notelor și la nivelul "cuvintelor purtătoare de semnificații". Aceasta nu înseamnă că muzicile lui Remus Georgescu nu trimit la trăire ori că nu dețin capacități denotative. Dimpotrivă, sensul lor este deopotrivă imanent, intrinsec și narativ, extrinsec. Aceasta poate și pentru că imersiunea operei muzicale în contexte constrîngătoare, mai ales cel religios, eroic ori tragic, îi conferă o forță de expresie semantică mai puternică decît aceea pe care, adesea, sîntem gata să o recunoaștem
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
pian) e mai aproape de Derrida prin destructurarea la care este supus materialul sonor, deconstrucție ce aduce cu un suprarealism de sens contrar; Octavian Nemescu (Je dis comme pentru voce și pian) imortalizează clipa, condensul sonor, vizând revelarea imploziei ca fenomen imanent trăirii poetice; Adrian Rațiu (Hommage a Erik Satie pentru soprană și pian) adună ca într-un buchet de armonii și rezonanțe când dulci, impresioniste, când amare, expresioniste, uneori previzibile, alteori imprevizibile, sugestiile perlate ale celor zece cântece închinate de Tristan
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
viață și o literatură în esență tot atît de tragice pe cît e tragic faptul că omul e singur fără îngeri și muritor. Idealurile lui par să fie foarte mult inspirate de livresc: supraomul nietzschean, dandy-ul fin-de-siecle, superficialul absolut, imanentul prin excelență, știind în același timp că toate aceste revendicări sînt proiecții care-ți ies sau nu și că dincoace și dincolo de ele există chiar mai multă realitate decît le atribuie el. Pe alș poți să-l descoși din articolele
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
și irevocabil -, și nu devine." Evident, verbul a deveni nu are semnificație heideggeriană la alș, nu trebuie să-l suspectăm de simpatii metafizice pe un dietetician. A deveni înseamnă aici a se transforma, a trăi, a rămîne deci o ființă imanentă. O astfel de concepție asupra culturii lasă pe dinafară tradiția, o temă de altfel inexistentă în eseurile lui alș, care, totuși, în același text din care am citat, îl numește pe Patapievici "analist al fenomenelor culturii de masă". Dacă autorul
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
opera muzicală nu se fundamentează pe raporturi evidente, previzibile. O altă direcție vizează garantarea unei ordini cosmice în care se mizează pe stabilitatea esențelor. În Barocul religios și vocal-simfonic surprindem îndemnul la închiderea sensurilor într-un mister, la fel de enigmatic, însă imanent, de data aceasta, unui tabu ce pretinde actul contemplării. În Clasicism se profilează ideea unei muzici pure, deschise, narative, în ceea ce privește cinetica centrului și a marginii relațiilor armonice, tonal-funcționale, dar închisă, contemplativă, sub raportul tectonicii sintaxei și morfologiei limbajului sonor: aplicarea
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
afirmă în 1993 că "Poet, prozator, eseist, economist și sociolog, Paul Sterian face parte dintre puținii noștri oameni de cultură care au știut să îmbine în chip armonios seriozitatea și umorul, spiritul și sufletul, rațiunea și credința, occidentalismul și orientalismul imanente firii românului" șsubl. n.ț. Exegetul revine în 2001 precizînd chiar în incipitul articolului său că " Deschiderea către absolutul divin prin poezie creștin-ortodoxă a fost cea dintîi și definitorie cale, care l-a orientat din prima tinerețe pînă la cei
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Vîrful Omul (toponimia are și ea un înțeles tainic) și pînă la picioarele tronului pe care Dumnezeu adastă și desenează harta mistică a României. Cînd realitatea noastră geografică, istorică, politică, morală și spirituală este aceasta, adică un partaj între satanismul imanent și grația transcendentă, cum s-ar putea formula o informație? Poate cineva să spună, de pildă, ,,ieri, 20-l0-l900 și..., Comitetul Consultativ pentru Disecția României s-a întîlnit în orașul X și a hotărît următoarele..." sau: ,,în ședința de la răsăritul soarelui
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
mizeria evidentă a Filosofiei Practice moderne", care, cu toate că și-a propus a realiza "o etică general-obligatorie și strict fundamentată", n-a izbutit "pentru nimic în lume așa ceva". Iar Gilles Lipovetsky proclamă "sfîrșitul moralei" moderne, în beneficiul unor etici "slabe", "minimale", imanente societăților "postmoraliste". Tablou defel încurajator, ce probează cu pregnanță disoluția moralei întemeiată pe rațiunea autoguvernatoare a Luminilor, rațiune suficientă sieși ce a dus la monstruoase anomalii. Alasdair MacIntyre sesizează la rîndu-i eșecul "proiectului iluminist", care ne-a adus la un
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
componistică. Au timp și, de ce nu, suficienți bani. Alături de aceștia există grupul tinerilor muzicieni angajați în muncă cu ordinatorul. Grație conceperii de harduri și softuri specifice, ei sunt permanent în contact cu materia sonoră. Pentru ei compoziția este o profesiune imanentă. Cei mai mulți însă își abandonează vocația artistică, adaptându-se unei societăți permeabile la o existență pragmatică, speculativă. Uneori mă revolt, alteori mă resemnez. Mă revolt atunci când am în față tineri de mare talent și instinct componistic. Mă resemnez când văd că
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
care mass-media devine o instanță suverană, omul își alterează legătura afectivă cu obiectele. E citat în sprijin Jean Baudrillard: "Astăzi nu mai există scenă sau oglindă, numai un ecran și o rețea. Nu mai există transcendență sau profunzime, numai suprafața imanentă a derulării operațiunilor, suprafață netedă și operațională a comunicării". E drept, sumbra viziune nu e urmată pînă la capăt. Cu toate că sub un unghi istoric criza limbajului, parte a crizei axiologice, are aerul a-și fi atins apogeul, modernitatea, crede eseistul
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
care s-au impus în tabloul nostru literar, însă... nu pentru că au optat pentru o poetică anume ("o dată cu noua generație intră cu adevărat în poezia noastră biografia omului comun, adevărurile vieții cotidiene, colocvialitatea vorbirii" etc., etc.), ci pentru înzestrarea lor imanentă, pentru harul lor poetic intrinsec. "Ei nu cred în acea simbolistică ieftină mimînd eroismul condiției umane sau tragedia autohtonă a clasei țărănești, nu mai agresează orficul și oracularul, originile și increatul, nu mai idealizează natura, nu mai resping lumea urbană
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
exonera persoanele În cauză de oprobriul public sau de responsabilitatea consecințelor adoptării acestui stil de „viață nocturnă” (decizia intrării În acest domeniu de activitate a fost una asumată, rezultantă atât a climatului de dezvoltare cât și a exercitării liberului arbitru imanentă, ci de a evidenția numitorii comuni ai poveștilor lor de viață, conturând un portret general rezultat din sublinierea factorilor favorizanți care au contribuit la status-ul ocupațional curent. Astfel, putem delimita influențele mediului de dezvoltare și cristalizare a propriei lor
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și o valoare etică imanentă”. Critica filosofică nu poate decât să dizolve această statolatrie, conchide Mircea Djuvara. Rațiunea fundamentală a statului, aceea din care se trag toate celelalte, trebuie deci să consiste În realizarea justiției prin punerea În practică a principiului suprem al Eticii, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
filosofic. „Raportul juridic al omului cu o ființă care are numai drepturi și nici o datorie. (Dumnezeu). Numai În filosofie, pentru că nu este obiectul experienței posibile”. Scopul acestui raport este de natură practică: În funcție de Ființa supremă, noi ne evaluăm datoria noastră imanentă. Observăm detașarea filosofului german de Jean Jacques Rousseau care opunea dreptul natural dreptului societății. Pentru Kant, starea naturală nu se opune situației sociale, ci celei civile. Deci, cei doi poli sunt dreptul natural și dreptul civil. Primul este numit drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]