549 matches
-
omul providențial din punct de vedere administrativ, reușind să asigure hrana și celelalte nevoi ale ospiciului, punând ordine nu numai în relațiile cu furnizorii sau angajații, ci și cu internații, fie ei nebuni sadea, sau doar exaltați, violenți, maniaci, melancolici, imbecili, năuci, fie nevoiași sau ai nimănui. Pe cât de rațional și imbatabil se dovedește a fi în treburile practice, pe-atât de vulnerabil și expus pare a fi în plan spiritual, mai ales de când îl are în grijă pe marchizul Donatien
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
criterii estetice autentice de evaluare, ci mai mult s-au preamărit figuri de hoți, de criminali, de inactivi etc., prezentați ca valori etice absolute și reprezentative. În această ambianță, de un secol și jumătate, se aduc și elogii interminabile pasivității imbecile a baciului mioritic. 128 Este drept că, de obicei, în urma războaielor au avut loc deseori împroprietăriri, dar acestea nu însemnau decît o schimbare, deseori trecătoare, de statut social, iar nu o înaintare pe calea civilizării. 129 Este elocventă în acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mal de siècle, atunci inclusiv acesta este unul decăzut. Mahalaua politică Academia Cațavencu ne-a obișnuit, cu aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică acidă a politicenilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptămânal de moravuri grele” era menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
oala sub presiune bolșevică a lui Malinovski sau Vinogradov care se sprijineau pe articolul 3 al Convenției de Armistițiu) trimiteau subordonaților militari sau civili de la Bârlad, ordine disperate de asigurare a confortului ocupanților de la Răsărit numiți de către trădătorii comuniști români, imbecil, nedrept și interesat, „eliberatori ai României de sub jugul fascist”. În sfârșit, pe 20 martie 1945, locotenentul Dumitru Manoilescu, șeful biroului „rechiziții” din cadrul Cercului Teritorial Tutova, în tandem cu însuși comandantul acestei instituții militare, maiorul Eugeniu Voloagă, trimiteau delegatului Comisiei Române
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
să-și ia bagajele și s-o șteargă. Fostul prim-secretar, întrebat fiind, ar fi spus următoarele: „Eu sunt ardelean moț și n-aș fi ordonat niciodată să se tragă în populație!”. Mai greu s-au descurcat revoluționarii cu bătrânul imbecil Vlad care a înțeles cu greu că nu mai are ce căuta prin biroul și pe scaunul pe care-l împuțise cu hoitul său atâta amar de vreme! În sfârșit, a luat-o cătinel spre nicăieri. Cariera lui politică se
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
noțiunea de «utopie» a fost revalorizata, cu tot ceea ce implică ea În materie de romantism revoluționar, deosebit de „socialismul știițific»anterior. Aluzie la foarte controversatele schimbări ale numelor unor străzi din Berlinul de Est după 1990. Asupra opoziției dintre «inteligenți» și «imbecili» În interiorul aparatului de partid, interviul cu G.Sch. este edificator pentru antiintelectualismul din rîndurile ȘED. Se exprimă Într-un mod ambigu, facîndu-ne să ne gîndim că făcea aluzie la propria lui colaborare cu Stasi. Cel care se Întoarce după cum bate
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
întâmplare de care îmi amintesc cu rușine. Nu sunt nici bețiv și nici nu mă droghez. Rareori ating băuturile spirtoase. În America, am fumat o dată, întâmplător, hașiș. Oricum, în urmă cu câțiva ani, cu un anumit prilej, am fost destul de imbecil încât să iau o doză de LSD. (Ca să fac pe placul unei femei.) Am parcurs ceea ce se numește „trista călătorie“. A fost într-adevăr o călătorie foarte tristă. Nu voi încerca să descriu ce am simțit în acea trăire groaznică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am reîntors în Anglia, a urmat un neașteptat interval de pace și o atmosferă de inocență și de bucurie redobândită. Era vară. Mă găseam în relații foarte bune cu Clement, care pe atunci era încurcată cu unul din tinereii ei imbecili. După ororile din California, mă simțeam iar liber și fericit. Și după mocirla în care mă bălăcisem în America, simțeam nevoia de a mă întoarce iar la Shakespeare. Un regizor aflat în trecere, pe nume Isaiah Mommsen, m-a distribuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar zice că plutește asupr\-i un nor cețos, care ține de - sau poate că este chiar - ideea mea că James e negru sau murdar. În același timp, rânjetul lui băiețesc, stupid, cu dinții pătrați, îl face adeseori să pară imbecil. Fața lui „tulbure“ nu-i ascunsă și, în nici un caz, sinistră, dar, într-un anume fel, obturată. M-am întrebat pentru a nu știu câta oară, atunci când îl vedeam zâmbind vag în timp ce dădea drumul muștei pe fereastră, dacă într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
marilor orașe. Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe / Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe. Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir / Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir. / Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă / Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă / Și văd îndrăgostiți la ceasuri, sau cârciumile ce-s ticsite / și escapade și popasuri, iubirile mereu trăznite. / Când orice osândit își duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fond o slăbiciune, căci asemeni tuturor națiilor civilizate românii trebuie să manifeste un sănătos egoism, curmând definitiv orice imigrație” <endnote id=" (130, p. 851)"/>. În 1935, Mircea Eliade crede că acest tip de reacții, câteodată alarmiste, sunt generate de un „imbecil complex de inferioritate” față de străini. Cu acest prilej, și el glosează pe marginea toleranței românilor, fără să-i nege caracterul „proverbial”, dar și fără să uite să pună acest adjectiv Între ghilimele : „Toleranța noastră «proverbială» este o tărie, nu o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
știe că furnizorul e chiar el, dar dă rău s-o spui. Dumnezeu știe de ce. Pentru mine fumătorii de iarbă sînt de nepătruns. Există o grămadă de secrete În branșa asta și inițiații păzesc aceste presupuse secrete cu o viclenie imbecilă. De exemplu, iarba trebuie tratată, altfel rămîne verde și zgîrie gîtul. Dar Întreabă-l pe un fumător cum se tratează buruiana și o să se uite la tine cu un aer viclean și cretin și o să-ți bage o vrăjeală. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Vidal are dreptate -, mințim În draci. În literatura noastr) nu exist) personaje de genul lui Tartuffe, nu exist) monștri ipocriți sau cinici Înverșunați. În locul acestora avem nenum)rate mituri nobile, pe care le aplic)m vieților noastre cu o conștiinciozitate imbecil). Tot ce facem r)u se bazeaz) pe cele mai Înalte rațiuni. Cum poate un om că Richard Nixon s) aib) o p)rere proast) despre el? Întreaga lui viat) ar putea fi prezentat) perfect pe copert) de Saturday Evening
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
o fecioară și a înviat din morți, în timp ce, în altă parte a aceleiași minți ei sunt convinși că așa ceva e imposibil. Este contradictoriu, ilogic? Desigur, și totuși așa se întâmplă, iar oamenii respectivi nu sunt nici schizofreni, nici iresponsabili, nici imbecili, ci, dimpotrivă, se numără uneori (chiar dacă deloc în mod necesar) printre cele mai mari spirite ale omenirii. Aș spune, deci, că și Platon credea și nu credea în reconstrucția sa istorică, la fel cum Rousseau credea și nu credea în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Împotriva lui Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" și a urmașilor Școlii Ardelene. Dar, În mod cât se poate de grăitor pentru succesiunea naturală a generațiilor, tot după aproximativ treizeci de ani venea rândul bătrânului magistru să se frângă, nu doar sub gloanțele imbecile ale extremei drepte, ci și sub tirul intelectual al tinerilor istorici de la Revista Istorică Română. Generația afirmată În anii 1930, compusă din Constantin C. Giurescu XE "Giurescu" , P.P. Panaitescu XE "Panaitescu" sau Gheorghe Brătianu XE "Brătianu" , i-a tratat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în trecut. Astăzi, marile amenințări sunt produsul mai mult al succesului orașelor decât al forțelor răuvoitoare. Dezastrele, fie naturale, fie produse de om, rămân comune. Orașele trebuie să facă față multor probleme: stres fizic, șomaj, crime, conduceri corupte și/sau imbecile, precum și înfruntare culturală. Dar acestea nu sunt noi sau foarte diferite față de cele din trecut. O amenințare mai subtilă vine din lumea largă până la ușa europenilor din mediul urban și nu numai. Transportul rapid și neprohibitiv, televiziunea prin cablu, călătoriile
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
brutală a manifestărilor partidelor „reacționare burgheze”, PNȚ și PNL. a. „Pionierilor le veți povesti despre Lenin dar și alte povești frumoase” Până a ajunge la justificarea inter-titlului, trebuie să cităm din acest important document care atestă, indubitabil, amestecul grosier și imbecil al comuniștilor până și în viața școlarilor mici sau chiar a preșcolarilor, în vederea îndoctrinării totale a poporului român, încă din fașă. Iată câteva spicuiri din procesul verbal de ședință: „...azi, 24 februarie 1945, s’a ținut a opta ședință de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
dela Căminul de Ucenici”. Mișcându-se cu o rapiditate demnă de o cauză mai bună și mai pragmatică, junii comuniști vasluieni înființaseră și echipe de teatru „agitatoric” ce interpretau, evident, încropeli propagandistice de doi lei perechea „compuse” de „autori” la fel de imbecili sau imbecilizați în „celebrele” școli de cadre comuniste, ca și „actorii” de ocazie. Iată o mostră, extrasă din „raportul” întocmit de tov. Bighiu: „...în cursul lunii iunie echipa Teatrului Tineretului Muncitoresc a fost în turneu cu piesa <<Muncitorii în luptă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
minori, n.n.). (...) S’a multiplicat în 1.000 de exemplare (subl.ns.) Apelul Comisiei Electorale Centrale a Tineretului, care apoi a fost difuzat în oraș și județ”. Deci, iată ce „cadouri” primeau oamenii vlăguiți de foamete: „apeluri” scrise și oratorii imbecile! În sprijinul afirmației noastre ne sare în ajutor (după 63 de ani!) tot tovarășul Petru Bighiu: „...s’a trimis material propagandistic în județ ca: lozinci, fluturași, etc.”. Deoarece până la alegerile parlamentare mai era puțin timp, nu se putea trece peste
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Cu aceste grupe se țin ședințe săptămânale regulate la care tinerii participă neregulat (subl.ns.)”. Într-o viziune corectă a faptelor și evenimentelor acelor timpuri, la aceste ședințe participau numai înrăiții sectanți uteciști, celorlalți păsându-le prea puțin de politica imbecilă și dezonorantă a acestora. Și, nota bene, era vorba în continuare de organizația paravan numită Tineretul Progresist, nicidecum de uniunea tineretului comunist de care fugeau majoritatea tinerilor de atunci, ca dracul de tămâie! Totuși, din acest alineat am reținut faptul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
putere prin fraude și promisiuni irealizabile, nu asiguraseră țării niciun stoc de rezervă așa cum se proceda și se procedează în întreaga lume civilizată. Calea spre cumplita foamete ce va bântui Moldova în anul 1947, fusese deschisă tocmai de proasta și imbecila guvernare a noilor reprezentanți ai „dictaturii proletariatului”. Iată ce mai scria Bighiu în cele câteva rânduri dedicate stării economice: „...în general, alimentele strict necesare ca: făina de porumb, pâinea, făina de grâu, fasolea și cartofii au ajuns la un preț
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de „sabotaj” ori „subminare a economiei naționale” ca să nu mai amintim de „uneltire contra ordinii de stat”. Mulți, foarte mulți „chiaburi” și-au sfârșit zilele prin sinistrele pușcării și lagăre comuniste ori prin coloniile de muncă forțată. În același stil imbecil și complet agramat, tov. Olaru își continua „opera” astfel: „...tinerii și-au luat angajamentul în ședințe că va răspunde la chemarea Partidului și a Organizației noastre”. Oare chiar au existat aceste angajamente, sau Olaru bătea zdravăn câmpii la acea oră
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și devin necăjiți rău de tot. Unii aleargă. Ajungem și vedem anunțat zborul. Răsuflu ușurat. Încă o întîrziere de o oră. Ne cunoaștem și bîrfim serviciile aeroportului, compania iberică și tot neamul lor. Se aud tot mai des cuvintele idioți, imbecili și altele asemenea. Așteptăm. Elevul negricios este singurul căruia nu-i pasă. Fetițele mai dau telefon pe acasă ca să nu se îngrijoreze părinții. Apoi se antrenează din nou la hîrjoa nă. Chelul are de scociorît prin alte cotloane de prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot mai des excavațiile făcute cu urechea ochelarilor. Se pare că este mulțumit de miros și insistă și-n cealaltă ureche. Tipa cu celularul vorbește și tună împotriva omenirii. Mă ia drept confident și-mi explică și mie cît de imbecilă este lumea. Bineînțeles că noi doi sîntem altfel. Poate singurii oameni normali din atîtea miliarde. Sînt de acord întru totul și devenim prieteni la cataramă. Îi păzesc geanta cînd e nevoie și ea mi-o păzește pe a mea. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
făcut rău dându-mă drept scriitor. Acum ce-o să credeți despre mine? Nu pot să mă laud cu cine știe ce față de prozator sau stil de viață mai șui, dar unii spun că aș avea barem o brumă de talent. Sunt capiu, imbecil, ca un elefant într-un magazin de antichități. O catastrofă socială. Doar în text reușesc să mă adun. Nu știu cum. Nu pot da sfaturi. E o stare irepetabilă pentru care nu ești tu răspunzător. Îți vine pur și simplu. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]