843 matches
-
exprimat chiar dumneata despre el. Nu iau cuvîntul! Îl prefer pe acest imbecil care surâde. Ce-ași avea eu împotriva lui? Că e imbecil? E un imbecil liniștit și îi e frică de mine, de ce l-ași schimba cu un imbecil de care să-mi fie mie frică? Lasă, zic, că nu sînteți dumneavoastră atât de fricos! Ba sînt! Ce să fac, zice, nu pot eu să lupt cu floreta în mână, cu unul care ține o ghioagă. Uită-te în jurul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mie. Nu mă interesează! Și deodată ridicai vocea și trântii lingura pe masă: nu mă interesează! Dacă încă o dată mai vii cu chestii de-astea, la primul salariu am plecat! E intolerabil ca tatăl meu să se facă ecoul tuturor imbecililor cu care are de-a face și să vie pe urmă să-mi spună mie că au dreptate. Am fost profesor universitar! Voi fi iar! Până atunci o să ajung director-general în uzină! Vă belesc pe toți. Primul pe care o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din echipa noastră de săpători de la canal? Inițial norma noastră era de doi metri cubi săpați, încărcați în roabă si duși mai încolo la o distanță apreciabilă. Era o normă suportabilă pentru mine și pentru alții, pe care însă câțiva imbecili o depășiră, desigur în speranța că vor fi mai bine tratați, sau în orice caz mai puțin rău tratați, de pildă dacă te îmbolnăveai să fii primit la infirmerie de către medici, ei înșiși deținuți, și care de frică să nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu va dura și nu va fi mai mare decât atât. Mă așezai lângă ea și îi ștersei fruntea plină de broboane mari de sudoare. "Victoraș" zise, nu sânt fricoasă, dar am dureri înspăimîntătoare." "Ce ți se întîmplă?" "Sarcina, zise, imbecilul ăla păros nu știu ce mi-a făcut, dar cred că o să mor!" Spusese aceste cuvinte parcă ar fi avut o revelație: astfel, deci, se moare? Se agăță cu amândouă mâinile de marginea de fier a somierei și începu să geamă în timp ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răbdării și supunerii. Nici măcar nu mai gândește, îți face impresia că totul se retrage în ființa lui și nu mai rămâne decât așteptarea, pânda, să vadă dacă se înaintează, dacă individul acela cu căciula, din față, care stă ca un imbecil de o jumătate de oră și nu se mișcă deloc, o să se decidă în sfârșit să facă un pas, sau baba aceea care nu se mai clintește de lângă cântar și tot încarcă (o să ia toate fructele în imensele ei sacoșe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
murit în pușcărie. Pentru că acolo era vai de mine, iar afară era vai de noi! Cîteodată, am suferit afară, mai mult decît în pușcărie. Lucram în fabrica de confecții. Primeam, o dată pe lună, un premiu de 80 de lei. Un imbecil, un analfabet, mi-a tăiat premiul. Acasă mă aștepta o soție bolnavă și un copil, căruia trebuia să-i dau de mîncare... O durere a mea a fost și aceea că nu am putut termina facultatea. După arestare, m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lor, ale rudelor, de silă, de milă, tatăl meu a cedat. Înarmați cu aceste falsuri, băieții au intrat în Securitate, iar unul dintre ei a ajuns ofițer superior. Este adevărat că, uneori, marile recompense veneau tîrziu: căpitanul judecător Liviu Prună, imbecilul care m-a condamnat pentru lectura unor cărți, a fost avansat la gradul de general abia după Revoluția din 1989. Am cunoscut un profesor de limbă rusă, Ruha, parcă, ucrainean de prin Rădăuții Bucovinei, care, într-o situație oarecum asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
000 lei. Iată, apropo de gușă, oameni care mai și dau, nu doar iau, atunci când fac câte o greșeală. Libertatea menționează blogul lui Mircea Badea, care se plânge că la reluare intră înregistrări cu ceea ce face el în pauză, iar imbecilii care fac astfel de greșeli nu sunt dați afară. Libi crede că Badea s-a supărat pe trustul lui Voiculescu. Da, așa e, pentru abonații tabloidului trebuie să mărturisesc că Badea își pregătește terenul pentru B1. Pentru ceilalți români e
Ziare, la zi: Libertatea l-ar vedea pe Badea la B1 () [Corola-journal/Journalistic/28024_a_29349]
-
locuitorul unei planete unice, încă nedescoperite, excentric și vulgar, e aruncat fără milă în groapa cu lei a disprețului public. Mica, banala normalitate a ajuns un lucru de rușine. Normal, astăzi, e să-ți trăiești intimitatea sub ochii hulpavi ai imbecilului cu telecomanda în mână. Dacă nu ești capabil să-ți expui, noapte și zi, trupul bronzat și supralucrat trăgând "la fiare", dispari. Ai îndrăzneala să estompezi anumite aspecte ale vieții tale private? Harșt! Foarfeca nemiloasă a jurnalistului te elimină "la
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
piedică în calea aderării României la N.A.T.O. Zilele trecute, dl. Iliescu a primit un neașteptat balon de aer din partea unui mărunt emisar al alianței militare occidentale. Insul, o figură de șoricel nevinovat, e fie un mare farsor, fie un imbecil de ultimă speță: deși superiorii săi ierarhici au spus răspicat: "Ori afară cu securiștii, ori adio N.A.T.O.!", el a introdus o nuanță într-adevăr uluitoare. Și anume: românii ar trebui să nu uite că agenții puterilor occidentale au spionat
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
sa "vahine". Aceasta a marcat în pictura sa o nouă perioadă de activă fecunditate creatoare. Amatorul de artă care a comandat ""Calul alb"" a refuzat până la urmă tabloul finisat, întrucât calul a devenit... verde! La care pictorul a răspuns că imbecilii lipsiți de imaginație i-au reproșat absolut gratuit lui Delacroix faptul că pe pânza tabloului intitulat "" La Justice de Trajan"" a pictat calul în roz. Tabloul este expus în 1906 la Salonul de Toamnă din Paris, stârnind un ecou puternic
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
arme și, bănuiesc, chiar și cărți [...] Care să fie istorica îngrijorare care a determinat această decizie? [...] Să se fi împiedicat vreun oficial al orașului, în drum către sauna de la N.O. Athletic Club, de vreun neguțător ambulant care vindea Conjurația imbecililor? Să fi hotărît Departamentul Sănătății că volumele sînt neigienice? Să fi decis Comisia pentru Vieux Carré că nu este istoricește autentic să oferi băștinașilor materiale de citit?" Nu știm nici noi. Dar observăm că prostia e uneori la fel de mare la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la stele, sunt sus, pe cer. E senin. Se aud valuri. - Atunci vorbește-mi despre tine, zice Delia. - Da. Eu. Fac o pauză. - Eu. - Tu. - Eu. Mai fac o pauză. Continui. - Sunt un imbecil, zic. Dar, desigur, un imbecil foarte inteligent, sau viceversa. Mai curând inteligent decât imbecil, probabil. Sunt în sat de douăzeci de zile, timp în care nu am făcut nimic și nu s-a întâmplat nimic. Am făcut baie, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mă uit la stele, sunt sus, pe cer. E senin. Se aud valuri. - Atunci vorbește-mi despre tine, zice Delia. - Da. Eu. Fac o pauză. - Eu. - Tu. - Eu. Mai fac o pauză. Continui. - Sunt un imbecil, zic. Dar, desigur, un imbecil foarte inteligent, sau viceversa. Mai curând inteligent decât imbecil, probabil. Sunt în sat de douăzeci de zile, timp în care nu am făcut nimic și nu s-a întâmplat nimic. Am făcut baie, m-am bronzat, am băut, am jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
senin. Se aud valuri. - Atunci vorbește-mi despre tine, zice Delia. - Da. Eu. Fac o pauză. - Eu. - Tu. - Eu. Mai fac o pauză. Continui. - Sunt un imbecil, zic. Dar, desigur, un imbecil foarte inteligent, sau viceversa. Mai curând inteligent decât imbecil, probabil. Sunt în sat de douăzeci de zile, timp în care nu am făcut nimic și nu s-a întâmplat nimic. Am făcut baie, m-am bronzat, am băut, am jucat canastă. Știi canastă? - Nu. - Nu face nimic. Am jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Doar eram născut aici, trăit aici... - Și tu de unde le știi pe toate astea? l-am întrebat. - Eh... pe vremuri, pe când cântam pe la nunți și petreceri, am fost chemat la botezul fiului directorului fabricii de pe-atunci, unul, Ciucure, un imbecil... Beat fiind, m-a întrebat ce culoare are pula copilului, de care era tare mândru, și eu am zis „roz“. Nu i-a venit să creadă, i-am explicat că eu vin din Argentina, că văd lucrurile altfel, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
șase luni, și nu patru sau opt sau trei. Nu știu. De ce mă despărțeam de ele? Teribilism ieftin, cum se spune. Voiam să dovedesc că sunt tare, că sunt bărbat, că sunt Humphrey Bogart, fără sentimente, fără regrete. Eram un imbecil. Oricum, cert este că Soniei îi sunase ceasul. Eram împreună de pe 1 iulie. Îmi notasem data, bineînțeles. Ne întâlniserăm la o petrecere - întâmplător sau nu, în apartamentul din Romană din care tocmai plecasem - și mai mult sau mai puțin ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcut? întrebă privindu-mă cu mirare, ca un câine care încasase un șut degeaba. N-am făcut nimic! își răspunse singur, și nici măcar nu părea să se apere, ci doar să constate un lucru evident pentru oricine, și pentru ultimul imbecil, adică pentru mine. - Carl, i-am zis, nimic este relativ. Ție ți se pare că n-ai făcut nimic. Mie mi se pare că i-ai zis prietenei fratelui meu mai mic că îmi place de ea... - Dar îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată și răsplată’. MENUET CU PULA În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
folosesc cei din mafie când vorbesc despre „a te ocupa“ de cineva.) Doar când am încercat să-i înhaț caracatița și să trag o binecuvântată gură de oxigen mi-am dat seama că nu avea una! Nici un tub de rezervă! Imbecilul! Chiar și în tulburarea mea, am înțeles ce se întâmplase: îl scosese ca să își demonstreze triumful asupra co-dependenței. În mintea lui probabil că își spunea, mândru de el, „Sunt pe cont propriu; nu depind de nimeni și nimeni nu depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de onoare - ca să mă pot vedea într-o oglindă când mă machiez și cum va trebui s-o conving pe Helen că nu poate să poarte rochia mea. Apoi cum o să mă conducă tata la altar mormăind „Mă simt un imbecil îmbrăcat în haina asta“ și cum, în momentul când trebuia să mă „dea“ la altar, o să spună „Ia-o, e a ta. Bine c-am scăpat de ea“. Dar nimic nu se compară cu momentul în care vezi moartea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
țâșnit scurt din gura lui Aidan și expresia de surpriză din ochii lui. Nu știam că murea, nu știam că în douăzeci de minute avea să fie mort, m-am gândit doar că ar trebui să fim furioși pentru că vreun imbecil, conducând cu viteză mult prea mare, a intrat în noi. Oamenii de pe stradă țipau, cineva a strigat „Iisuse, Iisuse Hristoase!“, și vedeam trecând pe lângă mine picioarele oamenilor. Am observat o pereche de cizme roșii cu toc cui. Cizmele roșii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce zic că li se pare că aduce puțin cu Jon Bon Jovi, că nu observaseră asta până atunci, și se trezesc că le place de el. Iar eu nu vreau să-mi placă de el, cred că e un imbecil. Și nici măcar nu e drăguț, știi? Ciufut. — Nu trebuie să-ți placă de el. Impune-ți doar să nu-ți placă. —E chiar așa de ușor? — Da! Mă rog, poate. —Mamă? —Care din voi e? —Anna. Un suspin. — Vreo știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
coșuri când am încercat crema de zi Candy Grrrl“ și - sacrilegiu - Candace l-a auzit. Și-a trântit pămătuful de pudră din piele de ponei și a zis: —La dracu’, am lucruri mai importante de făcut decât să conving niște imbecili să îmi cumpere produsele. Am o cifră de afaceri anuală de treizeci și patru de milioane de dolari. M-am temut de o reacție negativă din partea clienților. Neliniștită, m-am uitat după George, dar plecase să pupe în fund orice nătărău semifaimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împotriva celor de la St Louis Cardinals. Red Sox nu mai câștigaseră din 1919 - de la blestemul lui Babe Ruth - dar știam, cu o certitudine rece, neclintită, că anul ăsta avea să pună capăt lungii serii de eșecuri. Aveau să câștige pentru că imbecilul fusese atât de bătut în cap încât să moară și să rateze momentul. Analiștii, presa și fanii Red Sox oscilau între agonie și extaz; erau atât de aproape de victorie, dar dacă n-aveau să câștige? Eu n-am avut nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]