550 matches
-
epistemică: se trecea de la istoria plană, creaționistă, lipsită de asperități de la Facerea universului până la Sfârșitul lui, la o istoricitate proprie naturii 149. Din acel moment omul nu se mai concepea decât legat de o istorie deja constituită 150, în segmentul imemorial al unor ere geologice. Nefiind niciodată contemporan cu această origine, el nu își găsea propriul început decât pe fondul unei vieți care începuse, ea însăși, cu mult înaintea lui151. Originea lui era, prin urmare, altceva decât începutul lumii, era felul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
A te îmbogăți nu a fost din totdeauna un lucru acceptat social. Capitalismul a democratizat viața economică, permițând oricui este capabil să încerce a accesa bogăția și nivelul de trai superior. Deși oamenii sunt diferențiați de bogăția lor din vremuri imemoriale, creștinismul nu a încurajat achiziția fără limită a bunurilor, cel bogat nefiind un personaj biblic demn de urmat. Chiar gândirea filosofică pre-creștină, reprezentată mai ales de către filosofii greci, nu încuraja achiziția fără măsură a bunurilor materiale. Aristotel arată că ,,celor
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
civilizării, Editura Polirom, Iași, 2002, vol. II, p. 5. 132 Georges Bataille, Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994, p. 121. 133 Idem. 134 Charles Gide crede că înainte de schimbul interesat a fost darul. Ar fi vorba deci, în timpuri imemoriale, despre o trecere a schimbului dinspre caracterul său sacru, legat de darurile oferite zeilor, înspre un caracter vulgar, interesat de obținerea unor avantaje. ,,Locul pe care-l deține schimbul în viața modernă este incalculabil. Pentru a-ți face o părere
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
comparată din punctul de vedere al importanței istorice cu inventarea roții sau descoperirea Lumii Noi. Schimbarea a reflectat o nouă înțelegere a lumii și a posibilităților ei. În esență iată ce s-a întâmplat: câteva state cetăți care din vremuri imemoriale fuseseră guvernate de diferiți conducători nedemocrați, fie aristocrați, oligarhi, monarhi sau tirani, au fost transformate în sisteme unde un număr însemnat de adulți liberi erau îndreptățiți, în calitate de cetățeni, să participe direct la guvernare. Din această experiență, ca și din ideile
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în creativitate, Anca Munteanu (11, p. 103) afirmă, totuși, că: , ultimul constituind prin intermediul multitudinii sale de . 3.2 Rolul familiei în dezvoltarea creativității și aptitudinilor , afirma T. Parsons (apud Osterricht, P., 13). Să nu uităm, totodată, că familia are rădăcini imemoriale și că se constituie, așa cum am văzut, și din zestrea genetică, ea regenerându-se prin noua familie a creatorului de vârstă adultă, cu alte cuvinte este o permanență și un factor prioritar, în strânsă interrelație cu sistemul educativ și cu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
legată de mediul politic, a doua depinde de fiecare din noi. Poate fi mai rapidă și mai posibilă. Capitolul 2 CONCEPTUL DE CREATIVITATE Michele Shea 2.1 Istoric al conceptului de creativitate Misterul creației a fascinat spiritul uman din timpuri imemoriale. Secole de-a rândul apropierea de universul creației s-a făcut cu sfială și venerație. În trecut, individul creativ era perceput ca un vas gol pe care ființa divină îl umplea cu inspirație, pentru ca el să își reverse ideile pline
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
numit "scriitură pornografică", trebuie să luăm în calcul celelalte două moduri de reprezentare a relațiilor sexuale de care aceasta se detașează: pe de o parte expresiile deocheate, pe de altă parte erotismul. 1. Expresiile deocheate Vorbele deocheate reprezintă o manieră imemorială și universală de a vorbi despre sexualitate. Finalitatea lor nu este atât reprezentarea precisă a activităților sexuale cât evocarea transgresivă a acestora în situații cu totul speciale. Ele se întemeiază pe un patrimoniu împărtășit de membrii aceleiași comunități culturale. Practicile
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
presupunerea că Subiectul nu este confruntat cu o eterogenitate ireductibilă a propriei raportări la sexualitate, că o poate domina și unifica definind o anume dialectică ascendentă în care eroticul ar constitui etapa intermediară între pornografie și adevărata iubire. Regăsim aici imemoriala divizare a trupului într-o parte animală, o parte intermediară și o parte spirituală aleasă (pântec/piept/cap; gură/nas/ochi) pe care a popularizat-o Republica lui Platon și care a inspirat mitologia popoarelor indo-europene. Comparația funcționează cu atât
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
din riturile de mutilare sau de automutilare. Pot uneori îmbrăca o formă patologică și pot fi expresia pulsiunilor agresive asupra propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice (stâlp, coloană, obelisc, linga etc.). În vis, poate pune în discuție animus-ul subiectului și poate pune accentul pe calitățile masculine ce trebuie dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ar fi același și cel care îl reprezintă, semnificându-l ar fi semnificatul. Witz-ul vine atunci să spună ceea ce scapă în această lungă minciună laborioasă, în această obișnuită încâlceală. Recurgând la sistemul de denumire negativă, Kafka imită desigur tabuul iudaic imemorial, dar deschide și un spațiu în limbaj, cel al unei ospitalități obscure, precum numele în Grija stăpânului casei, care desemnează "o bobină de ață subțire și în formă de stea", extrem de mobilă și a cărei compoziție din vechi capete de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
coșmarul: "Buhele fierb în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-aud / Șoareci rozând în pustiime" (Orpheos). Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri nimic. Ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frate, Genunchiat-a, dragă, Că-i d-un mic de ciobănaș). Unul dintre eroi este domnitor, celălalt, simplu cioban. Compoziția cuprinde două elemente semnalabile care se repetă și se amestecă în stilul narativ al speciei: o întîmplare năprasnică petrecută în timpuri imemoriale și care a dus la răzlețire și la schimbare de destin; portretul cu însemne tainice. Acesta iese la iveală în momentul final și decisiv al recunoașterii. Elementele de limbaj sunt aluzive pentru a se lăsa impresia unui început de familie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mînă de ajutor. După toate astea, stăpînii îl persecutau, de aceea speranța era la Domn. El purta legea în chip de jude, așadar ca reprezentant al unei instanțe superioare și unice, care s-a pronunțat odată pentru totdeauna, în timpuri imemoriale și în împrejurări sacralizate, ca să se dea autoritate actului decizional. Nimeni nu putea înlocui persoana judelui, aici domnitorul. El era însăși justiția. Scaunul de judecată al domnitorului purta tonul Celui de sus. Să ni-l reprezentăm pe Dumnezeu în chip
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
intervențiile (în ce-l privește, în mod special) nu vizau decît laturile formale, de obicei lexicale, lăsîndu-se nealterată structura artistică și fondul emoțional; ele încă erau considerate a fi contribuția vie a creatorilor de geniu care au viețuit în timpuri imemoriale. Se căutau sensurile ascunse ale termenilor, ca în magie și, probabil, omul romantic avea motive să persevereze în restaurarea valorilor. Tocmai în acea vreme valorile fundamentale, de tip calitativ: adevărul, binele, frumosul treceau printr-o îngrijorătoare deteriorare. Cartea lui Rosenkranz
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
avea curând decât valoare de document. Vorbind pentru timpul lor, dar pentru nimic altceva, și purtate de valul audiovizual, ele vor eșua întrucâtva devenind anacronice, privilegiu la care acced imaginile pe care le numim de artă fiindcă ne comunică fiorul imemorial (sau savoarea acelei pierderi pe care creierul nostru "reptilian" o păstrează în memorie). Oprire pe imagine așadar, oprire a timpului valabil pentru toate timpurile. Există o cronică a stilurilor și procedeelor, a etniilor și a filiațiilor, explicând cum procedează fiecare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Dumnezeu la cel pe care-l iluminează. Divinul, obiectează iconoclastul, este indescriptibil, de aceea orice imagine a lui nu poate fi decât "pseudo", nu "homo", mincinoasă, nu asemănătoare. Spiritual și invizibil ar fi atunci sinonime. Creștinismul separă acest cuplu imemorial, printr-o revoluție în Revelație. Iată că materia continuă energiile divine, în loc să le bareze. Departe de a trebui să se desprindă de el, eliberarea sufletului trece prin corp, fostul lui mormânt, și prin acele corpuri ale corpului care sunt imaginile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
asupra abstractului sau, mai degrabă, a particularității asupra generalității. Căci știutul a acoperit multă vreme văzutul. Vederea limpede a însemnat o smulgere din zvonuri, din apăsătoarea și falsa știință a memoriei colective, din mâlul legendelor, poveștilor și proverbelor, din confuzia imemorială care timp de milenii a făcut vizibilul să vorbească despre altceva decât despre el însuși. Columb citise prea mult ca să vadă ceva nou. El n-a căutat, în Indii, decât să adauge o vedere anodină la o lectură primordială. Ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
teatre textul dispare sub regie, în mausoleele noastre cutia eclipsează bijuteria. Iar conservatorul îi fură statutul de vedetă conservatului. Cum să separăm gustul hipertrofiat al acestor noi temple de acela, mai secret, al mormintelor? Punerea în spectacol a frumuseții de imemoriala pulsiune a morții? Este un fel de jubilație tristă în celebrarea bulimică a marilor și micilor maeștri. În morișca neoprită, iată întorcându-se, dar la o scară încă necunoscută, această acumulare indefinită de relicve, religie a Formei în care voracitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spectacolului De ce am vedea în imaginea video policromă ruptura capitală? Din două motive cumulate. Mai întâi, tubul catodic ne-a făcut să trecem de la proiecție la difuzare sau de la lumina reflectată din exterior la lumina emisă de ecran. Televiziunea distruge imemorialul dispozitiv comun teatrului, lanternei magice și cinematografului și care opunea o sală întunecată unei revelații luminoase. Aici imaginea are lumina ei încorporată. Ea se revelează singură. Avându-și sursa în sine, ea devine, în ochii noștri, "cauză de sine". Definiție
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
generală a programelor informatice. Victorie a limbajului asupra lucrurilor și a creierului asupra ochiului. Carnea lumii transformată într-o ființă matematică oarecare: aceasta ar fi utopia "noilor imagini". O revoluție în privire, în orice caz. Simularea abolește simulacrul, ridicând astfel imemorialul blestem care unea imaginea și imitația. Imaginea era prinsă în statutul ei spectacular de reflectare, calc sau amăgire, în cel mai bun caz substitut, în cel mai rău înșelătorie, dar întotdeauna similare. Ar fi atunci sfârșitul milenarului proces al umbrelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vieții. Documentul, sau mumia, adică suportul material al urmelor lăsate de o ființă vie, poate fi de acum ferit de uzura timpului. Înregistrarea pe suport magnetic permisese deja conservarea fluxurilor radiofonice și, în plus, constituirea unor arhive analogice. Contrazicând astfel imemorialul " Vorbele zboară, scrisul rămâne". În Franța, încă din 1954, kinescopul, aparat de înregistrare pe peliculă a imaginilor video, permite conservarea emisiunilor transmise în direct la televiziune, iar din 1960 magnetoscopul permitea înmagazinarea a ceea se difuza în fiecare zi. S-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cele două state au fost unite sub același sceptru, dar Regele Kokobort'u, pentru a nu exista rivalități în legătură cu succesiunea, a împărțit țara între cei doi fii ai săi. (Cel puțin asta ne spun cronicile din și despre acele vremuri imemoriale.) Fiul mai mare s-a încoronat, la rândul său, Rege, fiul mai mic s-a proclamat Președinte. (Nu se mai știe care a fost fratele mai mare, existând informații că moștenitorii lui Kokobort'u ar fi fost gemeni.) Dar asta
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
din nord) este o țară mândră, unde locuitorii sunt pătrunși de importanța minunatului lor trecut. Din păcate, însă, tocmai datele despre acel trecut sunt cele care mențin tensiunea mereu gata de explozie între cele două etnii ce populează din vremuri imemoriale locul: podlii și veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord). Podlii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Păi, mai devreme sau mai târziu, evenimentul trebuia oricum să se întâmple! Însăși istoria o cerea! De la tribuna Congresului Partidului Național Republican, președintele formațiunii și totodată premierul în funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
energiei divine", "căci prin ele Dumnezeu operează mântuirea oamenilor"623. Dacă pentru Vladimir Iconaru, uniformele sunt doar niște haine care îl apără de frig, pentru Ieronim reprezintă mărturia unui trecut glorios, sacralizate de eroismul generalului, încărcate de puterea unor vremuri imemoriale. Integrate perfect casei (sau a ceea ce a mai rămas din ea) "o arhivă a trecutului", podului care le păstrează ("un muzeu al strămoșilor", cum îl numește Gilbert Durand și loc al întoarcerii în timp), scoaterea lor la lumină are valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]