3,483 matches
-
etnic românesc (aproape 75% din structura populației). Și țara noastră a rezistat ca stat național (minus raptul Basarabiei și al Bucovinei de Nord) și după al doilea război mondial. S-au dezmembrat însă și Cehoslovacia și Iugoslavia. O modernitate de imitație a căpătat procesul național în Africa, cu state artificiale create de europenii colonizatori. Apoi, țările inventate de europeni au devenit națiuni ca urmare a procesului de decolonizare (aproape, crede autorul nostru, ca și în Europa). Dar dincolo de statul național, în
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
insomnii/ trecem prin grădina lui Academos./ plutim pe fruntea lui în ziua cea lungă/ în răbdarea cîtă un imperiu/ ca un trib de obsesii/ lîngă un fluviu de îndoieli./ adunăm morții din duminicile războaielor/ cît timp turme sîngerii ne rumegă/ imitațiile nopților.// acum se crapă de ziuă în ochii piramidei" (Ultimul timp). Din incongruențele ontologice ia naștere ficțiunea, care, deși prin definiție "inventată", nu e absolut gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
limbajului care îi unește se țese o altă poveste: scriitoarea scrie o carte despre sfîntul Cristofor, cel care se vrea "atît reprezentant, cît și reprezentare" (p. 52) și pentru care "nu există nici o altă formă de viață decît cea a imitației, care în același timp este și cea a simbolizării" (p. 52). Se instituie, astfel, un palimpsest ce păstrează tensiunea existența între cei doi frați, proiectînd-o însă la un alt nivel. Imitînd viața unei plante agățătoare, cuvintele cărții despre Cristofor le
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
literaturii, deci de poetica, de studii de poetica asupra chestiunii genurilor, de cutare sau cutare gen particular, precum Mimologii care se ocupă de imaginația lingvistică; m-am preocupat de practici literare destul de generale, precum paratextul în Praguri, de practici de imitație și de transformare a textului în Palimpseste. Așadar, de la Figuri I la Operă artei, m-am ocupat în esență de practici literare. Apoi a venit un moment cînd am crezut că nu mai pot continua să mă interesez de teoria
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
anchetei). Holban, deci, crede că (teribilă premoniție!) răspunde nu la de ce scrie ci la de ce a scris. Așadar: "De ce am scris. Dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic. Adică (nu șanț complezent cu mine) din imitație, din orgoliu, din răzbunare. Pretutindeni există un motiv personal pe care m-am căznit să-l mistific. Este un mijloc să ți se dea dreptate și care ămi aparține temperamental: autoflagelarea. De ce voi mai scrie? Nu șanț absolut convins că
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
se concentrează asupra a două lucrări de referință din bibliografia lovinesciană - "Istoria civilizației române moderne" și "Istoria literaturii române contemporane". Sunt pagini extrem de documentate, ăn care autoarea stăruie ăndelung asupra unor concepte fundamentale pentru sistemul teoretic al criticului (sincronism, diferențiere, imitație, originalitate), pagini pândite totuși de monotonia și uneori, redundanta inerente oricărui demers didactic. Mai interesantă ni se pare demonstrația atunci cand alunecă spre trasarea unei paralele cu prezentul. "Este uimitor pentru cititorul de azi al cărții lui Lovinescu să descopere an
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
Nouă lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce an atenție, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii și istoriei noastre literare. Nu putem să nu reflectam - recitind paginile despre sincronism, interdependenta și imitație - la inerția mentalităților ce se perpetuează și astăzi ăntr-o cultură măcinata anca de complexe și prejudecăți. De altfel această inerție reprezintă principala tema de reflecție a "Istoriei civilizației(...)" - care, deși se oprește asupra momentului de ănceput al occidentalizării României din
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
iată, fără voie, ămi evocă noul cavou faraonic, devenit celebru, de la Bellu) sunt, măi toate, nelocuite (sí pentru că puțini proprietari posedă doar o singura casă), sterpe de suflet, bântuite, ăn dosul ferestrelor parcă moarte, de golul uman al rapacității cinice. Imitația de châlet helvet sau tirolian nu este ănviorată de flori an jardiniere, pajiștile pe care s-au ăncrustat se retrag cu sfiala (am mai găsit - fiind, pe alocuri, pământuri anca virgine - ceea ce vor fi ultimele brândușe, ultimii clopoței sau garofițe
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
O singură dată, la ănceput, a ăndrăznit cineva, pe ascuns, să taie vârful unuia dintre ei (pom de Crăciun? de nuntă? de ănmormântare?), dar apoi, s-au dumirit vecinii că le venea aer curat de la ei, ai respectau, ba chiar ("imitația la Români" - uneori sí benefică), unii, din ămprejurimi, au șterpelit sí ei câte un brăduț, de la munte, care s-a prins (fără să-i egaleze, ansa, pe "ănaintasi", ba chiar, din păcate, li s-au retezat, după o modă locală
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
ămi mănâncă zilele..." Cine să ofere "modéle", dacă "recompensele premiale" - cum zicea Ralea - se răspândesc prin toate canalele cu popularitate, se creează valori de violență și scabros, de prost gust sau chiar de "porno", de minciuni și omor, se propun imitației "VIP"-uri corupte, agramate, cu succese facile sau, mai nou, ilicite, necinstit ănfăptuite, ori gogoși uleioase an zahăr dubios, care să asigure succese electorale? Printre cei 23 de milioane - acum, minus un milion! - este cert (simplu calcul al probabilităților) că
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
părul tuns perie, cu pieptul bombat, cu fireturi, eghileți, leduncă aurita, cizme de lac și epoleți în care atârnau omizi de aur." La vederea "nevinovaților" copii care sug din lamai strâmbându-se teatral din cauza acrelii, suflătorii încep să saliveze prin imitație și tot fastul orchestrei se prăbușește: "Simfonia neterminata se termină în seara aceea și mai prematur decât a întrerupt-o destinul bietului Schubert. Într-o cacofonie de horcăituri descurajate, fanfara se opri din cântat, din păcate nu dintr-odată, ci
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
dinții. Absurd. Istoria literaturii, ca și a artei, nu cunoaște o astfel de curbă creatoare. Nu pot încheia fără să pun întrebarea cea mai grea din toate: cine și în ce scop a făurit sculpturile cu pricina? Sînt ele banale imitații după Brâncusi ale vreunui tardiv artist amator? Ori sînt falsuri făcute cu bună știință? Dacă promotorii lor au conștiința curată, ar fi bine să expună public lucrările (înțeleg că resursele financiare nu le lipsesc), încetînd a ne trata cu fotografiile
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
recunoască". Exactă și critica este surprinderea atmosferei familiei regale de pe vremea regelui Carol și a reginei Elisabeta (Carmen Sylva). Descrie protocolul Palatului, lipsa de gust a reginei (cu salonul încărcat de mobile desperecheate) și chiar a regelui, căruia "îi plăceau imitațiile și că socotea că ornamentele de ipsos înlocuiau foarte bine lemnul sculptat". Atmosferă era, aici, de seră și de seară din cauza semiobscurității saloanelor (sala de muzică și bibliotecă). Dar se ascultau acolo fie lecturi interesante, fie muzică bună. Regina ar
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
va mai ajunge vreodată în libertate și reacționează ca orice om inteligent: caută libertatea interioară, creația. Mulți autori europeni au scris despre maimuțe, gorile, urangutani etc. și asemănarea lor cu omul. Prin tradiție, maimuța te face să te gândești la imitație. De exemplu, Wilhem Hauff are o povestire, Maimuța ca om: povestea unui urangutan pe care stăpânul lui dintr-un orășel german îl prezintă ca fiind propriul nepot, iar lumea îl ia drept... englez. Urangutanul urmează cursuri de dans, scrie poezii
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
iluștri prozatori lusitani, traduși în zeci de limbi și încununați de premii internaționale, recunosc la unison superioritatea lui Eça de Queirós. Cît il privește pe Caragiale - el nu a beneficiat, în secolul scurs de la moartea lui, decît de cîteva palide imitații în unele comedii românești de moravuri; evident, nici una n-a aspirat (nici măcar în glumă) la vreo comparație cu Scrisoarea pierdută. Confruntarea autorilor ulteriori cu I.L. Caragiale n-a putut avea la noi loc din cauza diferenței de statură și de categorie
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
C2 (pentru diabet, boli oncologice, HIV/SIDA, epilepsie, transplant etc) a intrat în vigoare la 1 septembrie. Prin noul sistem, CJAS decontează, pentru fiecare grupă de medicamente, cel mai ieftin produs. Acesta poate fi unul original sau un generic (o imitație). Pacienții s-au trezit în situația de a li se deconta de CJAS doar produse foarte ieftine și depășite. Unele dintre acestea nici nu se mai găsesc în depozite sau nici nu se mai fabrică. Pentru a continua cu tratamentul
Economii la buget pe spinarea bolnavilor cronici de la Bacău () [Corola-journal/Journalistic/24729_a_26054]
-
cele pe care Călinescu i le reproșează în Istoria... sa lui Maiorescu). Dar chiar dacă limbajul metaforic îi ridică probleme, trebuie spus că Grama nu e întotdeauna un rău cititor. Îi datorăm cel puțin intuiția că sonetul Veneția ar fi o imitație (deși el vede sursa într-un poem al lui August Platen- Hallermund și nu, cum se știe, în Wenedig de Cajetan Cerri). Cu toată lipsa ei de dreptate, cartea aceasta de la 1891 e mai pasionantă intelectual decât multe, foarte multe
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
obsesie ca opera de artă, precum orice operă de cultură, să fie "cît mai românească", și ca să nu fie dubii asupra caracterelor celor mai românești, mai specifice, se recurge la cultura populară, rurală, ca un mediu exclusiv de îndrumare și imitație, ca un orizont răsturnat în aceeași incipientă primitivitate. E un abuz ce mărturisește lipsa gravă a unei conștiințe estetice și a bunului gust". Și dacă pînă și la un M. Sadoveanu, la un G. Călinescu, la un T. Arghezi, spre
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
profunzime, teribilismul, maeștrii la modă, "moda la maeștri". După cum se vede și din simpla înșiruire, nu e vorba de o respingere a poeziei vremii, ci de o încercare de a-i semnala morbul care a condus-o la manierizare și imitații fără valoare. Investigarea simptomatologiei nu ocolește "maeștrii" și nici capodoperele (un volum mult prețuit, de altfel, pentru discursul conceptualizant și metafizic, 11 elegii, este "judecat" și prin limitele sale, din care una ar fi... delirul verbal). "Greul" cărții cade pe
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
ați referit și la presocratici. Întreaga lor gândire filosofică era legată de numere. Teoria lui Pitagora de pildă se baza pe tetradă prin care se putea ajunge la Divinitate; apoi Platon va considera că orice imagine, orice reprezentare e doar imitația unui model, a unui prototip... ...n-am insistat asupra pitagoreilor în cartea mea, dar sigur că ei ajunseseră la o reprezentare extrem de abstractă - de fapt nu era o reprezentare, ci o idee extrem de abstractă despre Divinitate. Mă gândesc mai ales
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
meșter nu face decât să imite ideea patului care s-ar afla undeva, în altă parte... ...da, întâlnim acest raționament în Republica... ...da, iar artistul imită, la rându-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație la două nivele; suntem, așadar, departe de realitate. Ideea fundamentală a lui Platon este aceea că nu în acest fel ar putea fi reprezentat Divinul. Ne apropiem Divinitatea printr-o dialectică și prin filosofie, prin concept, deci într-o manieră
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
se află dincolo de ea. (Trebuie să mărturisesc că am prins gustul oximoronului, vădit în fraza dinainte, de la maestrul lui necontestat, de la Arghezi, care numește acest fel de hoție - mai sigură decît "hoția de-a dreptul, de bucăți și rînduri întregi" - "imitație prin derivare".) Manualul e un genial exercițiu de stil, de digitație pe claviatura cuvintelor, încercînd toate combinațiile și epuizîndu-le efectele, o paganiniadă verbală, cînd jucăușă, ușoară, ca fulgul, cînd grea, apăsătoare, ca piatra, cînd plină de lirismul cel mai înaripat
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
pe copertă a comitetului de redacție format din 28 de membri, între care: Aron Densusianu, Ciru Economu, Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu. În primul număr din 15 februarie 1876, În loc de prefață, Hasdeu, care păcălise Convorbirile literare cu poezia Eu și ea, imitație după inexistentul poet german Gablitz, semnează Al doilea rămășag, acrostihul La noi...e putred mărul, adică la Convorbiri literare, pentru a dovedi "neseriozitatea Convorbirilor" și pentru ca noua publicație să inaugureze "nu o nouă direcție, ci o direcție sănătoasă" (sublin. directorului
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Pavel Șușară Impostorii subtili sau simplii escroci de serie, actorii sclifosiți ai unui timp pe care nu-l înțeleg, dar pe care se prefac a-l reprezenta, artiștii bovarici și posedați de arta imitației eficiente și, evident, încă mulți alții, pot sta de-acum liniștiți. Una dintre cele mai afurisite voci ale comentariului artistic și unul dintre condeiele cele mai acute din ultimele decenii au amuțit, din nefericire, pentru totdeauna. Cu puțin înaintea Anului
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă și fără patetism. Conștiință artistică bine articulată, fără sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără aroganța acelei demiurgii a limbajului care înlocuiește pietatea imitației cu superficialitatea dexterității, Alexandru Trifu este exponentul tipic al unei modernități exacte și vii în care nu încap nici nostalgiile mortifiante și nici bovarismele angoasante și autodistructive.
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]