161 matches
-
Junimea, TR, 1977, 12; Florin Constantiniu, „Junimea. Implicații istoriografice”, „Revue roumaine d’historie”, 1977, 2; Dan Mănucă, „Junimea. Implicații istoriografice”, ALIL, t. XXVI, 1977-1978; Ungheanu, Lecturi, 189-194; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 216-220; Șerban Cioculescu, Vasile Pârvan - poetul imnic, RL, 1982, 19; Gheorghe I. Florescu, „Biruit-au gândul”, CL, 1984, 3; Ștefan Lemmy, Popularizarea istoriei, CRC, 1984, 45; Gh. Platon, „De la istoria critică la criticism”, AUI, istorie, t. XXXII, 1986; Vasile Pușcaș, Datoria creației majore, TR, 1987, 24; Nae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
de livresc, piesa e construită în jurul unor stări obsesionale. Bun prieten cu Cezar Petrescu, B. semnează împreună cu fecundul prozator înjghebarea dramatică Pârjolul (1954), o evocare, cu îngroșări și răstălmăciri, a răscoalei din 1907. „Poemul dramatic” Cântec pentru partid (1961), preamărind imnic „realizările” regimului comunist, nu-i decât o tristă mostră de conformism. O biografie romanțată este George Vraca (1967). Cu Radu Tudoran, B. traduce, în 1959, Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe bordul vasului Beagle de Charles Darwin, iar în cuplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
pe urmele Universalului așa cum Acesta și-a dat chip în creștinism, cum a fost experimentat pe calea contemplativă a creștinismului răsăritean. Interpretul intră în dialog cu acei călători care, transformați de misterul spre care înaintau, și-au exprimat teologic sau imnic cunoașterea trăită. Demersul lui ne pune în față asumarea creatoare a unei tradiții. Dar tocmai fiindcă asumă ortodoxia ca o cale privilegiată spre Universalul viu, André Scrima are o sensibilitate acută față de căile celorlalte tradiții, față de logica lor mobilizatoare spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau descrierea exemplară conținută în Ps 72: „Dumnezeule, dă regelui tău judecățile tale și fiului regelui dreptatea ta; și el va judeca pe poporul tău cu dreptate și pe săracii tăi cu nepărtinire”. La nivelul divin se pot aminti psalmii imnici (Ps 96, 97, 98, 99 etc.) în care Yhwh e descris ca judecător drept, conducător al națiunilor pe pământ: „Domnul este mare și vrednic de orice laudă, mai de temut decât toți zeii [...]. Spune-ți printre popoare «Yhwh domnește», întărește
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cinefili și locuri de întâlnire ale cinefililor avizați. Versurile de început atestă o - firească, în fond - oscilație între mai multe maniere, caracterizate fie de narcisismul erotic, fie de afectarea „delirului” verbal și a exprimării obscure, ca și de retorica imnică, asociată cu viziunea folclorizantă și mitologizantă. Îmbinate în proporții diferite, aceste elemente aveau să se regăsească în întreaga creație lirică a lui I. Poetului i-au fost uneori reproșate versatilitatea stilistică, multiplicarea uneori deconcertantă a formulelor discursului liric, desele schimbări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
roșii munți”, de fulgere și bolizi, de tot atâtea elemente de spectacol. Peste câțiva ani (1920), o plachetă, România, pandant la Sărbătoarea morții, se constituia într-o disertație arborescentă, un fel de laudatio pigmentată cu interogații, cu apostrofe și fragmente imnice și nu mai puțin cu epitete stâncoase; ca punct de miră, toate converg într-un credo larg-umanitar, alăturându-se patetic mărturiilor lui V. Voiculescu și Adrian Maniu, ale lui Demostene Botez și ale altora, trecuți și ei prin furtuna războiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii, strofe imnice, ode, adevărate manifeste politice învăpăiate de viziunea libertății, a gloriei țării. Același nobil civism, aceeași mistică a renașterii tutelează imaginea trecutului, resuscitat spre a fi propus model și îndemn prezentului. Fluide, bine ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
sau cu regina, adresează unui anumit zeu sau „tuturor zeilor” În general o rugăciune ce are forma unei justificări a comportamentului, cu scopul de a obține ajutor. Rugăciunea, care conține expresii de sinceră devoțiune și adorație, mai ales În partea imnică, de Început, și care este inspirată din modelele mesopotamiene, răspunde esențialmente unui scop practic și se concretizează Într-o cerere de ajutor (Houwink Ten Cate, 1969). Uneori, se poate face apel la un zeu pentru ca acesta să Îndeplinească funcția de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
în pantaloni și pantofi, / Ca pe o jumară / înting în tigaia vremii / Câte-o poezie./ Îi port în buzunar pe Whitman, pe Maiakovski”. De la o carte la alta poetul schimbă formula lirică, recurgând alternant la reacția imediată, publicistică, la elogiul imnic al valorilor vieții (Dimineața mărului, 1986), la reflecția meditativă și sentimentală (Monologuri, Liniștea cuvintelor, Ora păsării, 1974), la iluminații spirituale (ciclurile Cuvinte de cretă și Secunde cu munți), la formula baladescă, epică și lirică (Măslinul oglindit, 1983), la dialogurile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului: versuri invocând magico-religios lumina, printr-o ipostaziere „dacică” a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]