259 matches
-
mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un moment dat Tiberius Nero, aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O clipă, doar o clipă, să mai aranjez aici cu pieptănul, se roagă Antiohus. Îl mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus. Odată ajunși în stradă, Velleius Paterculus se oprește dezorien tat la vederea lecticii somptuoase care-i așteaptă. — Ce-i? se impacientează Nero. — Mă lași și pe mine să vin cu tine, cezare? E o onoare prea mare... Tiberius râde și-i face vânt să se suie. Îi place lipsa lui de aro ganță. Câți alții nu ar marca un asemenea eveniment
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fi profesoară. O presimțire neagră îl scutură ca un fior. Ce s-a întâmplat cu a șasea fecioară? Se îneacă și tușește. O pală de vânt a adus fumul de tămâie spre el. De ce trebuie să dureze atâta? se impacientează. Suspină, cuprins de disperare. Și de-abia a început! Orice sacrificiu, celebrat după toate tipicurile tradiției, este incredibil de lung și plictisitor. Mai bine s-ar mulțumi să omoare animalele și gata, nu să-i țină atâta în picioare! A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i explică: — O rămurică de rodie, curbată ca o coroană - cum zici tu - și prinsă la spate cu un fir de lână albă. Tânărul îl privește prostit. Vorbele par să zboare pe lângă el fără să le priceapă sensul. Nero se impacientează: — Fac pereche, nu înțelegi? Paterculus încuviințează, dar cu privirea aiurea după femeie. Tiberius suspină nefericit. L-a lovit săgeata lui Cupidon și s-a prostit. Ce să-și mai bată gura? Flaminul poartă pe cap o creangă de măslin, simbolul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajung la peronul liniei Chiyoda, trebuia să străbat de la un cap la altul al peronului liniei Hibiya. M-am dat jos odată cu niște polițiști de la Poliția Metropolitană. Eram patru sau cinci persoane. Am coborât împreună scările. Atunci nu eram deloc impacientat. Nu era nicidecum o atmosferă care să transmită că era vorba despre o situație gravă. Polițiștii vorbeau degajat și mergeau agale. Purtau un fel de uniformă bleumarin cu banderolă la umăr, dar nu aveau măști de gaze. Metroul care mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Sunt bine.» Profesoara și-a făcut griji pentru mine, dar am impresia că prietenii mei erau mai interesați de faptul că numele meu apăruse la televizor.“ Mama: „Copilul ăsta e așa de calm, privește orice lucru cu detașare. Nu se impacientează. E nechibzuit din partea mea să spun asta, dar, după accident, rudele ne-au dat destul de mulți bani pentru spitalizare zicând: «Trebuie să vă fie greu!». Pentru el asta a fost mai important. Banii aceia au devenit un cadou pentru intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu știam ce se întâmplase cu ea. O țineam strâns ca să n-o scap, însă, dacă o mai străngeam mult, puteam să-mi rup mâna, așa că i-am dat drumul. Geanta pur și simplu a dispărut. Am început să mă impacientez. Aveam sentimentul că n-o să ne mai întâlnim a doua oară (râde). Însă între timp metroul s-a eliberat și am reușit s-o recuperez. Acum e mai bine. Aerul condiționat funcționează. Pentru că în trecut era doar «aerul din tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rău? Nu pot să spun că mă durea ceva anume. Nu am suferit un șoc din punct de vedere psihic. Dacă stau să mă gândesc, de atunci parcă am îmbătrânit. Parcă sunt mai speriat. Cum simt un miros ciudat, mă impacientez: «Ce miroase așa?» Văd fum si mă gândesc: « S-a întâmplat ceva, nu-i așa?» Mai mereu am temeri de genul acesta. A devenit o rutină. Orice aș face, mi-e frică. Vreau să apuc ceva cu mâinile și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să merg pe jos și... Oricum după aceea nu s-a mai întâmplat nimic. Era o liniște mormântală. Am stat nemișcat cinci minute. Am renunțat și am ieșit afară. Trepat, oamenii începeau să plece. Era o priveliște tristă (râde). Te impacientai. M-am hotorât să cobor și s-o iau pe jos până la Ningyōchō. Am trecut de barieră, am urcat scările și am ieșit la suprafață. La casă era un vânzător care stătea liniștit pe scaun. N-am remarcat nimic ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
intrăm noi în stație. Metroul acesta va ieși din circulație. Vă rugăm să coborâți!» În sfârșit, metroul se mișca. Am coborât la Kodemmachō și voiam să merg până la Suitengūmae. De acolo urma să trec la linia Honzōmon. Dura ceva. Eram impacientat. Trebuia să mă grăbesc. În stație la Kodemmachō era agitație mare. Cei care coborâseră din celălalt metrou rămăseseră acolo. Lângă perete era un om care se zbătea. Îl văzusem din metrou. Era un bărbat tânăr. Nu înțelegeam ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
chiar și cincisprezece ore pe zi. Altfel, mă simțeam îngrozitor. Aveam probleme cu stomacul. Mă lua durerea dintr-odată. Deveneam livid la față, mă apucau transpirațiile și respiram greu. Mă temeam că voi muri dacă starea asta va continua. Mă impacientasem. M-am gândit să încerc o dietă și yoga să văd dacă funcționază. Așa poate reușeam să-mi controlez din nou viața. Am mers la o librărie și am dat peste cartea lui Asahara Shōkō, Dincolo de viață și moarte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ar cere celei mai iubite femei mai mult decât ea poate da sau decât poate el lua, ori care ar iubi o femeie inaccesibilă. Pesimiștii însă pretind că nu iubesc femeia. Arătarea recunoștinței, oricât ar fi de discretă, importunează și impacientează pe binefăcătorul delicat și, în loc să-l răsplătească pentru faptele lui bune, îl pedepsește. Copilul tău are să aibă spaimele agoniei, are să moară și are să fie îngropat. Și toate astea le-ai creat tu. În orice bibliotecă scriitorii în viață alcătuind o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mon cher maître, ca toți bărbații!" și apoi mi-a luat brațul cu un gest care continua încă, despotic, impetuozitatea mișcărilor ei cu copiii. (O fi înțeles ea complet egoismul meu? O fi înțeles că opririle ei cu copiii mă impacientează pentru că-mi răpesc atenția și timpul ei? Și pentru că-mi dau ocazia să măsor posibilitățile ei pasionale, care nu vor fi niciodată pentru mine?) Când m-a văzut astăzi intrând, a încetat cusutul, pentru a-l relua peste câteva momente
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi se pare inteligent (și desigur este, căci acum trei ani, când n-o 1 A abhora - a detesta, a avea oroare de... (fr. abhorrer). iubeam, era inteligentă). Mai mult. Cealaltă femeie interesîndu-mă total, aceasta, care-i ia locul, mă impacientează. Îi simt doar farmecul ochilor, glasului, gesturilor, care sunt și ale celeilalte, îi simt prezența, victorioasa ei prezență, care anihilează tot ce nu-i ea și al ei (așadar, și ideile ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
discuțiile purtate cu acest ofițer, i-am atras atenția să fie mai ponderat În afirmațiile difuzate. Iar În ce privește transferul dosarului către alt ofițer să continue anchetarea nu-i posibil pentru a nu-i diminua prestigiul de ofițer superior! Nu te impacienta... Dela Înălțimea funcției pe care o exercit, voi fi atent la toate mișcările acestui lucrător al nostru iar În cazul unei noi șicanări, ușa la mine o găsești deschisă, poți veni să mă vizitezi fără alt protocol. Ai Încredere, omul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult sau mai puțin direct, că ea era acea „foxy lady“ în discuție, că desenul se voia un fel de portret și că era desenat de băiatul cu părul blond de la orele de HC din săptămâna anterioară. Nu s-a impacientat. Dimpotrivă, a fost plăcut surprinsă și chiar flatată. În atmosfera de brutalitate de la St George, gestul a tușat-o ca fiind unul excentric de inocent. Nu l-a căutat pe Connolly ca să-i mulțumească pentru desen. A presupus că, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nimic (că nu are de ce) tot așa și omul nu trebuie să se teamă de nimic pentru că este nevinovat! Drumul spre Sine este lung și pentru aceasta este necesar pelerinajul cu mâinile goale, cu spiritul gol de înțelesuri. Nu te impacienta de nici un fel de nereușită. Dacă te implici în suferință îți menții starea inferioară. Detașează-te de tot ce te deranjează și vei fi al Tău! Nu admite compromisuri care te trag în jos prin neloialitatea lor; îți vor aduce
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
de dimineață, dumnealor, (poftește cu mic gest pe cele trei cucoane și pe Goe), frumos gătite împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le ducă la București. Goe este foarte impacientat. Goe (pe un ton de comandă): Mam’mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie! Mam’mare: Vine, vine acuma puișorul mamii!(îl sărută pe frunte și îi potrivește pălăria). Vezi ce bine-i șade lui cu costumul de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o porțiune de liniște. Simte ceva reconfortant venind dinspre lumea liminală, pe care nu vrea s-o mai părăsească. Când, în cele din urmă se întoarce la club, Famous îl cheamă în curte, și-i vede pe antropologii care stau impacientați pe verandă. Vasul îi așteaptă gata de plecare, legănându-se dintr-o parte în alta a râului, acostat la câteva mile de coastă. Este un spectacol care nu te inspiră; hula pătrată, plată, cu un acoperiș subțire care fusese cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai mișto, cu cafea ca lumea. Se pare că a fost comandat chiar de Jack Harper. Pleacă mai departe și eu rămân uitându-mă În urma ei. Jack Harper a comandat un automat nou de cafea pentru noi ? — Emma ! zice Artemis impacientă. Ai auzit ce ți-am zis ? Vreau să-mi găsești broșura aia pe care am făcut-o pentru promoția Tesco de acum doi ani. Iartă-mă, mami, spune În receptor. A trebuit să-i amintesc asistentei mele ceva. Asistentei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
una, dacă am grijă și le aranjez pe celelalte frumos pe farfurie, când simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lângă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întâmplă ? — Păi... mâncăm. — Văd asta ! spune impacientă. Și Jeremy ? Știe de treaba asta ? O, Doamne. Uite ce e, spun neajutorată. Nu sunt cine credeți că sunt... — Văd ! Nu te-aș fi crezut niciodată În stare de așa ceva. Îmi strânge brațul. Ei, bravo ție ! Omul trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu un licăr mânios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e Nick. Pe bune acum. Aventurile clandestine sunt și așa destul de dificile, și fără să fii interogată de fostul tău prieten, mai rău ca la poliție. A fost o mare greșeală să fiu de acord cu ideea asta idioată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
celor În vârstă ? Știi cumva ? Pare total fascinat de subiect. — Da, evident că știu. — Din cauza puterii lor scăzute de cumpărare, se bagă Nick isteț În propoziție. Schimbările demografice În rândul populației pensionabile explică faptul că... — Ba nu-i adevărat ! spun impacientă. E din cauză că... fiindcă.. O, Doamne, o să mă omoare bunicul dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare. Apoi Paul Își dă capul pe spate și Începe să se zguduie de râs. — Dinții falși, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack Harper Într-un avion. Ne poți spune despre ce zbor era vorba ? Îmi zâmbește. Vorbește cât poți de relaxat, cum ai vorbi cu un prieten la telefon. — Terminați ! urlu. Plecați ! Plecați ! — Emma, maturizează-te și tu odată ! spune Jemima impacientă. Mick tot o să afle secretul, fie că-l ajuți, fie că nu, așa că ai face mai bine să... Se oprește subit În clipa În care clanța ușii se mișcă ușor, apoi se răsucește. Simt că se Învârte camera cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi dau seama dacă vreau sau nu să trăiesc la New York? Fâțâitul printr‑o catedrală veche și plicticoasă? S‑o luăm așa: câte milioane de catedrale avem în Anglia? Și câte reprezentanțe ale Saks Fifth Avenue? — Intrați? zice o voce impacientată din spatele meu. — Da! zic, ajungând la o hotărâre. Categoric, intru. Împing ușa grea de lemn masiv și intru în magazin, și aproape că mă ia cu leșin de nerăbdare. Nu m‑am mai simțit așa de când Octagon și‑a relansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]