192 matches
-
lucrurilor existente care să cadă în afara acestei duble distincții. Dar cele două prezintă mari diferențe între ele astfel că sensibilul nu poate fi inclus în inteligibil și nici viceversa — însă fiecare are caracteristici reciproce opuse ... natură inteligibila este ceva necorporal, impalpabil și fără formă. Natură sensibilă, pe de altă parte, așa după cum îi spune și numele este limitată de percepția care vine prin organele de simt. Dar în acest foarte sensibil univers, în ciuda aparent considerabilei opoziții reciproce între diferitele elemente care
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
era destinat copilul iubirii noastre. Dragostea noastră nu se mai putea bucura de libertatea simțămintelor frumoase, eram conștienți că ea era cauza unei greșeli ireparabile și extrem de dureroase. Și tot sub liliacul în floare, într-o noapte în care ceva impalpabil ne oprea să dăm frâu liber simțămintelor la care tinerețea și iubirea noastră aveau dreptul, Simion mi-a împărtășit planul pe care îl făcuse : "După cum bine știi, trebuie să plec și nu mi-e deloc ușor. Odată ajuns la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-mi spună încă și mai multe. Știam despre existența lui înainte de a-l fi văzut, mi-a vorbit despre el bătrânul fotograf. El, acest aparat, este, în bună parte, la originea deciziei mele de a pleca în căutarea a ceva impalpabil care părea să fie doar rodul imaginației mele, sau mai curând al halucinațiilor date de anestezice. Și iată, pas cu pas, avansez pe un drum în care urmele lăsate de oameni, de obiecte, de locuri și întâmplări sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În sinea mea și m-am gândit că nu-mi rămânea altă soluție decât autobiografia. Dar și aici apărea un labirint. Cine sunt eu? Cel de azi - amețitor, cel de ieri - uitat, cel de mâine - imprevizibil? Ce altceva e mai impalpabil ca sufletul? Dacă mă urmăresc, ca să scriu, urmărirea mă modifică; dacă mă las În seama scriiturii automate, mă abadonez hazardului. Nu știu dacă-ți amintești de cazul relatat, cred, de Cicero, cu femeia care se duce la templu să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era o consecință firească a acelui sentiment îngrozitor pe care îl încercase în acele clipe. Poate nici nu era prea bine spus "consecință", mai exact ar fi fost "prelungire", chiar așa, o prelungire firească a sentimentului, o continuare normală din impalpabil în palpabil a îngrozitorului sentiment pe care îl crease istorisirea lui Radul Popianu despre noutățile introduse în Vladia de către Comitetul de Acțiune al colonelului Stoicescu. "Nu știu dacă răposatul Bîlbîie a făcut bine, acum că nu mai este nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care prezicătoarea ne spune că-și păstrează conștiința nemuritoare tocmai pentru a se putea uni cu Eterul. Eidolon-ul, această iluzie, această cursă ticluită de zei, ar fi, așadar, constituit din aceeași materie ca și sufletul morților. Ambivalență a acestor forme impalpabile care pot fi niște simulacre, dar și niște umbre protectoare. Desigur, eidolon-ul lui Proteu nu apare niciodată pe scenă, deasupra mormântului în apropierea căruia se desfășoară acțiunea. Cu toate acestea, mormântul rămâne semnul vizibil al prezenței invizibile - și totuși reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-o noapte eternă? E un invizibil în stare să trezească o „spaimă neobișnuită, nefirească” și care-l face pe orb să se înfioare. Înger sau fantomă, cineva nevăzut a intrat pe ușă sau s-a ridicat de la masă, semn impalpabil, imaterial al prezenței morții. Numai bunicul orb știe că printre ei se află cineva, că acolo s-a așezat cineva, bunicul orb căruia moartea a și început să-i dea târcoale; numai el are clarviziunea celor ce au trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și vine de oțel! ... Ce coarde vocale anume sunt puse în mișcare de anume simțiri? . . . dar, mai ales, când oare, pe plăci minunate, Mini va putea privi structura deplină a trupului sensibil? Va vedea coardele și clapele substanței sufletești acum impalpabile? Aste lucruri să le fi știut doctorul Rim? Atunci ar fi putui să se dovedească o higiena preventivă sufletească care să cruțe de atâtea mizerii carnea noastră, în care simțirea își infiltrează răul; . . . Doctorul Rim să fi știut cum se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
violentă a negrului în alb, sau invaziile luminei în tenebre, fuseseră destui de speculate în culoare ca și în simțire, dar Mini acum se gândea la senzația rară a fuzionare! acelor nimburi deopotrivă transparente, la voluptatea acelor .... armonioase de atome, impalpabile, la penetrațiunea luminei în lumină, la ceva fără de realizare în cuvânt și de o realizare senzorială deosebită. îndeplinită, ea lăsa făpturei fizice capacități ele bucurie neasemuită în gesturile simple ale vieței. Mini se mira de atmosfera, joasă de azi a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sufletul de trup, cum nu despărțea pânza aceea de păienjen a aparatului nervos de carne și de mușchi. Credea totuși într-un alt trup, separat, sufletesc. Ce fel?. . . în jurul acelor fire tentaculare ale nervilor funcția lor crea o substanță, încă impalpabilă, dar care se va dovedi. Acea substanță, emanată de sensibilitate, lua forme felurite la feluritele ființe și compunea astfel un organism. Mini promise lui Rim că va veni să vadă faimoasele desene și se informă de Lina. - Cu ale ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chipul meu căci moartea s-a născut. Firele de păr albe nu mai pot fi ascunse. Cîteva cute ne îmblînzesc privirile molipsite de un secret răutăcios. Îmbătrînim. Doar așa simțim timpul. Și nu ne dăm seama cum de fapt, prezentul impalpabil e zidul de sticlă al eternității. Dar eu sînt, totuși, mulțumit. „-Fie!”-îmi spun. „-Fie și așa căci simt în mine, chiar dacă abia pîlpîind, un grăunte de cer. Zvîcnește acolo de cîte ori îmi umplu sufletul cu binecuvîntarea aerului. Căci
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în spate și, așa, cu tocul în perete, se fixă în poziție de așteptare. Și astfel, își examină dușmanul cu un ochi iscoditor. Un om? Greu de crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sau chiar În dormitor, sub perna pe care se odihnea capul bărbatului. N-o făcu. Se duse În bucătărie, aprinse un chibrit, un biet chibrit, ea care putea să distrugă hârtia cu o privire, s-o reducă la un praf impalpabil, ea care putea să-i dea foc doar prin contactul cu degetele, și totuși era un simplu chibrit, un chibrit obișnuit, un chibrit de toată ziua, ceea ce făcea să ardă scrisoarea morții, cea pe care numai moartea putea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
operei în jurul căruia se învârte tot restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră și înghite curenții. Prin aceste deschideri, prin sclipiri abia perceptibile, se manifestă adevărul adus de carte, substanța sa ultimă. Mituri și mistere consistă din grăunțe impalpabile, ca polenul rămas pe picioarele fluturilor; numai cine a înțeles asta se poate aștepta la revelații și iluminări. De aceea, atenția mea, spre deosebire de ceea ce spuneați dumneavoastră, domnule, nu se poate desprinde de rândurile scrise nici măcar pentru o clipă. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
exterioară, un vechi felinar dintr-o cutie metalică atârnat deasupra ușii, și, deși nu trecea nici o noapte fără să-l aprindă, simți acum că inima îi prinde puteri și sufletul i se îmblânzește, casa parcă îi spunea, Te aștept. Aproape impalpabile, purtate în voia valurilor invizibile care împing aerul, picături minuscule îi atinseră fața, curând moara din nori va reîncepe să-și cearnă făina ei de apă, cu atâta umezeală nu știu cum vom reuși să uscăm piesele. Fie din pricina blândeții crepusculare, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în spate și, așa, cu tocul în perete, se fixă în poziție de așteptare. Și astfel, își examină dușmanul cu un ochi iscoditor. Un om? Greu de crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vinovat. Aceste rânduri sunt complect nedrepte. Ar trebui să-și scrie și ea romanul ei, așa cum îl vede ea și nu cum îl transform eu, căci consider pe Ioana egală cu mine și în stare să-și noteze cele mai impalpabile stări sufletești. Din lectura celor scrise de amândoi un al treilea ar putea să-și facă o convingere. Poate însă ca ar găsi două pledoarii așa de diferite, că orice comparație n-ar avea nici un rost. Dar de ce atunci eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
temutul împărat o corespondență continuă. Ani de zile, îi dezvăluise perfidia și infidelitatea celor despre care el credea că îi erau credincioși. Numai adevăruri private, inatacabile; și se părea că astfel îl salvase în mai multe rânduri. Însă, dintr-o impalpabilă, dar crudă răzbunare femeiască, îl făcuse să fie mai izolat și mai înspăimântat decât victimele sale. — Uită-te, îi spuse lui Gajus. Tu ești singurul care trebuie să știe. Faptul că știi îți va aduce alinare. Grafia era uniformă, clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gândurile mele“, răspunsese fiul, „pământul locuit de oameni este mai mare și mai variat decât vă puteți voi imagina“. Bătrânii s-au speriat de-a binelea când au descoperit că Împăratul iubea mătasea - nici mai mult, nici mai puțin -, scumpă, impalpabilă, strălucitoare. Era un fir obținut dintr-o plantă, ca bumbacul? Era blana unui animal necunoscut? Era un soi de bale, un soi de pânză de păianjen? Mătasea ajungea, pe căi necunoscute, în porturile egiptene de la Marea Roșie și era vopsită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
izolate, una Pozitivă, alta Negativă (de Bani și de Foame); și va fi Îmbuteliată În două Baterii Universale! Mișcarea degetului unui copil le pune În contact; și atunci... atunci ce? Atunci, Pământul se va transforma pur și simplu În fum impalpabil sub lovitura acestui Trăsnet de Judecată de Apoi; Soarele scapă una dintre Planetele sale În Spațiu și, drept urmare, nu vor mai fi eclipse de Lună. Sau, și mai bine, aș putea să le compar cu... Gata! Ajunge cu atâtea asemănări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată pentru mine altceva decât giuvaerul haremului meu, giuvaer scânteietor, capricios și care, de la o îmbrățișare la alta, se pricepea să rămână impalpabil. În furtuna din munții Atlas, avea totuși să se dezvăluie o femeie diferită. Singurul meu cămin era în ochii ei, în buzele ei, în mânile ei. Întotdeauna pudoarea m-a împiedicat să spun „te iubesc“, însă inimii mele nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi-e frică. Și imediat ce-a fost rostit acest cuvânt, frică, starea pe care o desemna a coborât asupra noastră; mai mult decât vecinătatea vremelnică a unui blocaj de trafic ne unea acum existența În interiorul aceleiași temnițe cu granițe impalpabile, dar imposibil de trecut. Ciudat cum o simplă Înșiruire de sunete articulate poate pătrunde În straturile cele mai adânci ale ființei noastre, instalându-se acolo cu autoritate pentru a acționa, asemenea unui manipulant de macara, comenzi despre existența cărora habar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
retrospectiv al amintirii se realizează prin intermediul armoniilor musicale, căci ea “cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin artă: “Cânta acum o simfonie în care să exprime, din sensibilitatea sonorităților, impresiile sufletești cele mai impalpabile și cea mai fină vibrație a aparatului nobil al senzației” ORAȘUL DE PROVINCIE Atmosfera sufocantă a orașului mic, poate prea mic pentru sensibilitatea autoarei, căci în paginile cărții se observă prezența descrierilor atmosferei străzilor orașului de provincie, așa cum Hortensia Papadat-Bengescu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
unor societăți născute din folosirea nanotehnologiilor. Aceste texte nu sunt deci pur și simplu ludice; ele încearcă să confere o imagine, pentru a oferi un sens, întrebărilor noastre, curiozităților și angoaselor noastre în fața acelor frământări care sunt deopotrivă tangibile și impalpabile. Iată semnele că am intrat, fără să ne-o fi dorit cu orice preț, în lumea tehnoculturii. Acel hard science fiction anterior se situa în spațiul și ideologia revoluției industriale, întemeiate pe stăpânirea spațiului și a materiei. Povestirile actuale încearcă
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cu pretextul întoarcerii acasă, noaptea, după apăsătoare reflecții de inși singuratici. Schița lui Pora: „Mă întorceam acasă învăluit în singurătatea nopței ușor tulburate de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al unei ființe nemateriale. Și revenindu-mi gîndul tors o seară întreagă în taciturnia unei visări de izolat, nu-mi auzii cuvîntul rostit cu glas tare și căruia cineva îi răspunse răspicat în auzul meu: «Nu-i adevărat»”.1) „Bucata
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]