699 matches
-
astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. Un omuleț cu trăsături de pasăre răpitoare și cu o chică argintie ne-a deschis ușa. Privirea lui acvilină s-a oprit asupra mea, impenetrabilă. — Bună ziua, Isaac. Acesta e fiul meu Daniel, a anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a localizat pagina de ediție și a inspectat cu o intensitate de polițist vreme de un minut. Ceilalți Îl observau În tăcere, ca și cum așteptau un miracol sau permisiunea de a respira din nou. — Carax. Interesant, a murmurat pe un ton impenetrabil. Am Întins din nou mîna, ca să-mi recuperez cartea. Barceló și-a arcuit sprîncenele, Însă mi-a Înapoiat-o cu un zîmbet glacial. — Unde ai găsit-o, puștiulică? — E secret, am replicat, știind că tata probabil zîmbea În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lumînări În vînt. Pe străzi nu se zărea nici țipenie, iar bezna creată de pana de curent se răspîndi cu un suflu fetid care urca din gurile de scurgere ce se vărsau În sistemul de canalizare. Noaptea deveni opacă și impenetrabilă, iar ploaia - un lințoliu de abur. „Pentru o astfel de femeie, oricine Își poate pierde bunul-simț...“ O luai la goană pe Ramblas În sus, cu un singur gînd În minte: Clara. Bernarda spusese că Barceló era plecat din oraș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi se părea cavernos și sinistru, diferit de acela pe care mă Învățasem să-l consider a doua mea casă. Ajunsei În partea din față a apartamentului, ce dădea spre piață. Sera lui Barceló mi se deschise dinainte, deasă și impenetrabilă. M-am adîncit În desișul de frunze și de ramuri. Pentru o clipă, mă asaltă ideea că, dacă străinul fără chip se infiltrase În apartament, probabil că acela era locul pe care și-l alesese ca să se ascundă. Ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Tu să taci, nenorocitule, că-ți lipesc o labă de te trimit la dracu-n praznic. Nu o dată o surprinsesem pe Bea zîmbind În sinea ei dinaintea prostiilor proferate de logodnicul sublocotenent. Atunci ea Își ridica ochii și mă observa, impenetrabilă. Eu Îi zîmbeam cu acea cordialitate slăbită a dușmanilor aflați Într-un armistițiu nesfîrșit, Însă Îmi feream repede privirea. Mai degrabă aș fi murit decît să recunosc, Însă În adîncul ființei mele Îmi era frică de ea. 13 La Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aș fi fost pe punctul de a deschide cutia Pandorei. — Încăperea asta dă În stradă? am Întrebat eu. Portăreasa tăgădui. — Are o ferestruică, o răsuflătoare care dă spre luminator. Am Împins ușa. Un puț de beznă ni se deschise dinainte, impenetrabil. Lumina slabă din spatele nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai mult sau mai puțin așa, Când credeam că guvernul lăsase pe seama acțiunii timpului, a acestui timp care uzează totul și reduce totul, munca de a circumscrie și usca tumoarea malignă născută în mod inopinat în capitala țării sub forma impenetrabilă și aberantă a unei votări în alb care, așa cum au cunoștință cititorii noștri, a depășit-o cu mult pe cea a tuturor partidelor democratice la un loc, iată că sosește la redacția noastră cea mai neașteptată și agreabilă dintre știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și‑i dă una‑n cap cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau ce?! Clarinetistul amator, student la drept, nu înțelege următoarea expresie de pe fața lui Rainer (impenetrabilă, inexpresivă) și, ca atare, o ignoră. Dac‑ar ști el ce gândește Rainer în momentul ăsta! Rainer gândește: ce ți‑aș mai trece un cârlig de măcelărie prin beregată. Fiul de farmacist habar n‑are de toate astea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în mod evident o femeie și știm cu toții, nu-i așa, că locul femeii este acasă, să facă recruți pentru Partid și să gătească cina pentru bărbat. Dumneaei este de fapt psihoterapeut și e un expert recunoscut în micul mister impenetrabil pe care-l numim Mintea Criminală. Ochii mei priviră către femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în mintea mea mă lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al naturii, foarte apropiat de cel cosmic: "Codrule cu râuri line/ Vremea trece, vremea vine,/ Tu din tânăr precum ești/ Tot mereu întinerești". (...) La Macedonski vremea este partea componentă a unui spațiu poetic care exprimă o altă formă de idealitatea impenetrabilă, dar și timpul ce influențează natura, ca la Eminescu: "E vremea rozelor ce mor,/ Mor în grădini, și mor și-n mine -/ Și-au fost atât de viață pline/ Și azi se sting așa ușor". (Rondelul rozelor ce mor). La
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
zbenguie cu ceilalți copii și se dă în vânt după bonboane. Împreună cu un prieten al cărui tată este în echipa de fotbal „Maccabi Tel Aviv”, sare și proferă insultele cele mai grosolane. Apoi iar se așterne pe fața lui expresia impenetrabilă de mic guru-poet. Nira suferă. Suferă pentru că lumea este așa cum este, ternă și prozaică, pentru că timpul trece. Vrea să ocroteasca scânteia din Yoav, îl acaparează, îi stimulează imaginația, convinsă că îi salvează sufletul. Iar pentru a-și atinge scopul, ar
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
liber asupra soluțiilor pentru un viitor mai bun, posibil și preferabil de construit împreună. Nu știu dacă trecând prin încercările actuale ucrainenii vor trage concluzia că trebuie să se debaraseze de naționalismul lor primitiv întrucât acesta este asemenea armurilor medievale, impenetrabile la loviturile din afară dar atât de grele încât îl strivesc pe cavaler sub povara lor. Ceea știu este că România trebuie „să profite de ocazie” pentru a arăta solidaritate deplină Ucrainei în aceste momente grele, pregătind astfel condițiile pentru
INTERVIU CU ADRIAN SEVERIN DESPRE CRIZA DIN UCRAINA ŞI ALTE ASPECTE ALE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368380_a_369709]
-
de afaceri și distribuitorilor de băuturi alcoolice, jurnaliști de specialitate și numeroși simpatizanți. Au luat cuvântul Alteța Să Regală, precum și domnul Virgil Mândru, proprietarul Domeniilor Viticole Tohani. Vinul „Principele Radu” este un Merlot de mare clasa, rubiniu-indigo, cu un pigment impenetrabil de lumină. Alcoolul de 14% îi conferă o dulceața delicată. Vinul se poate degusta acum, dar și pește mulți ani, având potențialul de învechire foarte bun. Vinul este produs din strugurii culeși din cele 0,7 hectare de vită de
VINUL „PRINCIPELE RADU” PRODUS DE DOMENIILE TOHANI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367880_a_369209]
-
șura caselor ardelenești. Din lemn, cu o poartă centrală, pe o parte grajdul, pe o parte locuința servitorilor. Grădina include un pârâiaș pe malul căruia sunt copăcei și tufe, ce adaugă farmec locului. Din stradă se văd ori porțile mari, impenetrabile, ori zidurile înconjurătoare ale acestor proprietăți, zugrăvite în galben, cu un mic acoperiș ce protejează gardul, cam la fel cum vezi în Transilvania medievală. Cred că aici vorbim mai puțin despre culoarea locală și mai mult despre cea a perioadei
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
gratuite, mai detașate, la prima vedere, de evidențele spațiului terestru, dar întotdeauna numai pentru a sfâșia vălul conceptualizărilor mereu abstracte și, în acest fel, pentru a se simți, încă și mai mult, în prezența a ceea ce este dincolo, fie în impenetrabilul acestui loc, fie în năzuințele și în afectele existenței particulare, care este unica realitate și, simultan, un criteriu al adevărului. Marea poezie nu doar transgresează mirajele ce nu încetează să tulbure - să întunece - reprezentările parțiale, puse în dificultate de limbile
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul Iisus Hristos însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator și constant, transparent și impenetrabil, simplu și labirintic, dăruit și ferm, apropiat și inaccesibil, disponibil și fugitiv, divin și uman... El este adevăratul Subiect al parabolelor și pe El îl cercetează, de fapt, Andrei Pleșu în această carte discret mărturisitoare de îndoieli depășite și certitudini
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
omenesc bântuit de ispite și neliniști existențiale probează pe rând: lupta pentru valoare, speranța, gustul desăvârșit pentru frumos și creație, rigoarea hotărârilor, amăgiri de tot felul, alambicarea civilizației, rănirea orgoliului, datoria scumpă și răzbunarea ieftină, zbaterea existențială, contemplarea vieții, secrete impenetrabile, spiritul de sacrificiu, evenimente inedite, aspectul paradoxal al lucrurilor, sănătatea sufletească etc. „Am acceptat fără discuții și nu am regretat deloc. Traseul tramvaiului este un spațiu, în care se împletesc în mod straniu, istoriile ultimelor două secole, încremenite haotic într-
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
era imposibil să îmi găsesc liniștea. Delia... De ce tocmai tu, de ce să te știu moartă???, strigam, apoi mă prăbușeam între perne, zguduit de plâns. De ce să nu ne mai vedem niciodată?? Pe urmă mă izbeam din nou de acel zid impenetrabil. Nu avusesem o relație cu Delia, nici măcar nu ieșisem împreună. O cunoșteam doar de la filmări și o iubisem în tăcere. Atunci, ce căutam lângă trupul ei neînsuflețit? De ce aveam sângele ei pe mâini?, mă întrebam, în continuare cutremurat de plâns
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
omenesc bântuit de ispite și neliniști existențiale probează pe rând: lupta pentru valoare, speranța, gustul desăvârșit pentru frumos și creație, rigoarea hotărârilor, amăgiri de tot felul, alambicarea civilizației, rănirea orgoliului, datoria scumpă și răzbunarea ieftină, zbaterea existențială, contemplarea vieții, secrete impenetrabile, spiritul de sacrificiu, evenimente inedite, aspectul paradoxal al lucrurilor, sănătatea sufletească etc. „Am acceptat fără discuții și nu am regretat deloc. Traseul tramvaiului este un spațiu, în care se împletesc în mod straniu, istoriile ultimelor două secole, încremenite haotic într-
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
unde călătorește, cu ce ocazie, să răspundă la aceleași întrebări, dacă i-ar fi fost puse, apoi să schimbe câteva impresii cu distinsa doamnă. A îndrăznit să o privească în față, ce-i drept zâmbind fâstâcit. Chipul femeii devenise însă impenetrabil, stare dată de convingerea celor spuse, determinându-l să realizeze faptul că s-a înșelat crezând că îi poartă ori că îi purtase ranchiună în vreun fel sau altul. Să fi încercat doar, să-i dea un avertisment? Rămas singur
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
exact în acel moment suna telefonul, și-i auzeam glasul calm și imperturbabil cu care mă întreba ce fac, cum sunt, fără să țină seama c-a trecut prea mult timp, de când eu amuțisem și mă învăluisem în armura mea impenetrabilă. Prinsă în cercul vicios al întâmplărilor cu cât mă gândeam mai mult, cu atât curajul de a-l căuta se îndepărta tot mai mult... Dar el, prietenul meu drag mă ajuta să trec peste acest moment penibil și rupea tăcerea
PRIETENUL ... ÎNGERUL NOSTRU PĂZITOR! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350547_a_351876]
-
și modernă a timpului său. Critică vremii amintea în mod oarecum acuzator aparentul dezinteres al sculptorului în a lua poziții explicite față de suferințele acumulate în anii războiului prim mondial. Ar fi însă total eronat de presupus că Brâncuși asistase placid, impenetrabil, din tihna atelierului din Impasse Ronsin, la dramă Europei sfâșiate. Cu toate acestea, nimic nu contravenea mai flagrant vocației sale decât să se investească spiritual în anatemizarea realității imunde. Conștient că soarta îi pregătise alt drum, i se părea ceva
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
Alerg și eu. Alerg din greu, pe...contra-sens. Alergi și Tu? Tu, încotro? Încotro, eu? Vreau un răspuns. Alo? (Pe contra-sens, din volumul E toamnă în Eden) Nu avem a face cu splendori ritualice, nu avem a face cu mărețiile impenetrabile ale tainei. Nimic grandios, nimic grandilocvent. Numai susurul timid al monologului/ dialogului, întemeiat în proximitatea tăcerii lăuntrice (cf. Discursul tăcerii, din volumul Se poartă negru). Autorul nu este atras de forme, ci vizează substanța. Precum în această artă poetică sui-generis
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
Toate Articolele Autorului METAMORFOZE Volumul bilingv româno-german: Fără Titlu/Ohne Titel, apărut la editura AmandaEdit, București, 2011, a poetei Viorela Codreanu Tiron Volumul bilingv româno-german Fără titlu (Amanda Edit, București, 2011) invită la introspectarea fluidelor mistere ale vieții, confruntată cu impenetrabilul celor nedispuși să își asume traiul în preajma esențelor. Viorela Codreanu Tiron abordează cu mult curaj această problematică incandescentă. Interiorul are multe enigme rămase nedecriptate. Lumina încă nu a pătruns peste tot. Poeta invocă iubirea, sentiment ales astăzi supus minimalizării, poate
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
atât de bine mankurtizați cu bancuri de raton s-o acceptăm!) Institutul pentru Semnalarea și Monitorizarea Anti-Românismului (ISMAR) devine astfel tot atât de justificat bugetar precât precauțiunile și asigurările privind cutremurele, inundațiile, alunecările de teren cu tot cu arăturile. Cum însă opreliștile birocratice sunt impenetrabile fără șpagă, postacii noștri e de a lor datorie sacră să facă totul pentru ca, Doamne ferește, să nu se clevetească mâine că noi românii n-am învățat de la frații noștri vestici, de exemplu rolul de cinste care se dă la Antimagyarizmus
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]