394 matches
-
ales pe Timotei, zis Aelurus („gatto”, din cauza constituției sale delicate), ca antiepiscop al lui Proterios, succesorul lui Dioscor. Puțin după aceea, acesta a fost asasinat în biserică în timpul unor tulburări și Timotei a ajuns la putere. A fost exilat de imperatorul Leon în 460 la Gangra, apoi, ca urmare a neîncetatelor sale uneltiri, la Chersones (464), însă a reușit să se întoarcă după un lung exil, rechemat de uzurpatorul Basiliscus în 475, și a rămas în funcție până al moartea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ilie Cămeșan sau Cămeșoi (Ion Mihalache), Tergiversu (Iulian Maniu), Vodă Berbec (Al. Vaida-Voevod). La fel, perechea centrală din Un strigăt în noapte, prințul aviator Comnen și soția sa, ar putea fi la sorginte figuri reale, iar un al treilea, Anghel Imperator, este o caricatură a lui Corneliu Zelea Codreanu. Obiect al pamfletului nu este doar acesta din urmă, „insurgentul”, teroristul cu voie de la poliție, ce năzuiește la propria-i glorificare, ci și celelalte personaje, satira alunecând astfel într-o neagră mizantropie
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
cetății, Ambrozie, om de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgîne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra adversarilor de la curte și ridicarea sa progresivă pînă la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat de personalitatea lui Ambrozie, care i s-a părut esențialmente spirituală, deși trebuie să fi înțeles că aceasta, prin superioritatea sa, rămînea întru cîtva departe de el. O primă consecință
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de trei secole nu se mai confruntase cu invaziile lor. în secolul al III-lea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat foarte mult, cum nu se mai întîmplase pînă atunci, cel puțin pînă către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării, pînă cînd, în 378, înfrîngerea suferită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Trei Capitole, autorul vrînd să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începînd cu învestirea lui Nestorie ca patriarh al Constantinopolului în 428 și pînă la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sînt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sînt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea a fost compusă probabil după moartea papei Vigilius (555) și înainte de aceea a patriarhului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cititorul latin un manual pe care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edesa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edesa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a‑i aduce la credință pe necredincioși și apostați (profetul nu este totuși numit în nici un fel în Inst.); doi tirani succesivi, primul venit din provinciile septentrionale, al doilea din Orient; lupta finală între oastea credincioșilor, condusă de Christus‑Imperator, și tiranul asiatic (Anticristul). Pe lângă aceste elemente comune găsim de asemenea diferențe destul de clare, dintre care cea mai importantă pentru demersul nostru este absența creditului acordat legendei lui Nero rediuiuus, fundamentală, în cazul lui Commodian. Aceasta este diferit percepută de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Los Herreros, Porcarul și Măria Sa sau Dreptatea domnească după Lope de Vega, Fata de bancher după Jean-Louis Laya, Soare de toamnă după Marivaux ș.a. Oarecum mai pretențioase, Alecsandri la Mircești (1894) și drama Marțial nu sunt departe de Fidanțata imperatorului (1870) sau de Răpirea Bucovinei („Literatorul”, 1883, în colaborare cu Nicolae Țincu și Th. A. Myller), piese ocazionale. Notabile în evoluția dramei istorice românești rămân piesele Vornicul Bucioc (jucată în 1867), Banul Mărăcine (reprezentată în 1872) și Curtea lui Neagoe
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
poezie, București, 1865; Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Despre elocința română, București, 1867; Poezia în fața politicei, București, 1867; Carol I, domnitoriul românilor, București, 1868; Patria română, București, 1868; Odă la Elisa, București, 1869; Fidanțata imperatorului, București, 1870; Opere complete, seria A, t. I: Comedii, scenete, București, 1878, [t. II]: Teatru. Drame, București, 1878, seria B, t. I: Conferințe și discursuri, București, 1878, t.II: Discursuri academice, București, 1882, seria D, t. I: Didactica, București, 1883
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
din respect, în 410, Roma și că Athaulf, urmașul acestuia, se căsătorise cu Galla Placida, fiica împăratului Theodoric 12. Că influența fusese profundă o dovedeau încercările repetate ale lui Athaulf de a reface Imperiul cu ajutorul goților și a se declara imperator; dar și faptul că, în continuare, regii vizigoți au apărat Roma de atacurile hunilor conduși de Attila 13. La fel și ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
junelui Werter, București, 1842; Thomas a Kempis, Urmare lui Iisus Hristos, București, 1845; Tacit, Viața lui C.J. Agricola, Brașov, 1858, Germania sau Situațiunea, datinele și popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868. Repere bibliografice: Aron Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, Viena, 1865, 40-42; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 287-288; G. Bogdan-Duică
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
și-a pus pe cap prețiosul însemn. Ca și cum și-ar fi pus celebrul tricorn. Sau o simplă pălărie. După ce Napoleon a așezat coroana pe capul Josephinei, papa a mai rostit câteva cuvinte și l-a îmbrățișat pe împărat, spunând: „Vivat Imperator in aeternum!” Apoi, cu mâna pe Evanghelie, suveranul a rostit jurământul civil. Unul pe care era conștient că nu-l va putea respecta decât în parte. Ceremonialul s-a încheiat cu fraza rostită de maestrul de ceremonii: „Prea gloriosul și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
dimpotrivă, pentru că nu li s-a cumpărat tăcerea cu aur. — Un cetățean de rând poate săvârși greșeli, însă un con ducător de stat se cuvine a fi deasupra oricărei bănuieli, continuă Livia. Principele cască brusc ochii la ea, suspicios. — Tu, Imperator Octavianus Caesar Augustus, rostește femeia cu patos, nu numai că nu trebuie să comiți nedreptăți, dar nici măcar să lași impresia că le comiți. Bătrânul îi aruncă din nou o privire uimită. Nu se aștepta la astfel de vorbe din partea ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
timp nici să protesteze, nici să se dezmeticească. Cu o răsucire din încheietura mâinii, împărăteasa îl trântește la loc, în șezut, și îi aranjează grijulie perna la spate. — Crezi, șoptește, în timp ce-i netezește faldurile răvășite ale togii, că dacă ești Imperator Ceasar Augustus nu poți fi expus unor puteri diferite de ale tale, ce pot fi declanșate oricând de o pereche de nebuni periculoși? Amenințarea e de-abia voalată. Principele tace. Începe să se simtă vulnerabil. Cu un zgrepțănat ușor la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de smintită să îndrăznească să concureze cu el sau să i se opună. Iar dacă cineva își mai face iluzia că republica a fost restaurată, acela este fără doar și poate un imbecil. Prin cipe în fața Senatului, Augustus este Imperator pentru armată și plebe, în timp ce popoarele supuse din Orient i se închină pre cum unui rege și zeu. Se înfioară. S-a vârât singur într-o capcană fără ieșire. Numai că familia lui nu-i poate refuza nimic lui Flaccus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zadar să-și calmeze nepoata, care se bate cu pumnul în piept: — Ca și mine! Se potolește brusc și zâmbește hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie. Dar nu pleacă încă. Mai are o ultimă insultă: — Turnătoareo! Tu le ai dus la pierzanie pe mama și pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un conducător și magistrat să-și de semneze din timpul vieții urmașul? Iar Tiberius, imediat după adopție, s a și grăbit să ia titlul de Caesar. Acum, așteaptă pro babil ca aclamarea soldaților să-i dea dreptul să se numească Imperator. Bate nervos din picior. Asta nu se va întâmpla! Nu cât trăiește și respiră el. Se urnește din loc cu pași mărunți. Preocuparea i se citește pe chip. Încetul cu încetul trăsăturile se relaxează și un surâs șters apare la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe muntele Hora care ne amintește de reanexarea Dobrogei la Patria Mamă, și monumentul nemuritorului voievod Mircea Basarab"2370, semnatarii documentului exprimându-și "speranța că, pe lângă cele două monumente, (...) ne așteptăm de la domnul Ioan Nenițescu la ridicarea statuii marelui Traian, imperatorul romanilor"2371. Având în vedere toate acestea, în încheierea telegramei, semnatarii își exprimau recunoștința față de "generosul și patriotul nostru prefect"2372. În același sens, se arăta că "datoria ne impune a ruga cu înalt respect pe onor guvern (...) să aducă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
că i se îngăduie intrarea în hol, în camera de bibliotecă, dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii, birou și piedestalul pe care e așezat bustul lui Cezar la vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de Contele de Monte Cristo, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a fost dintotdeauna - iar acum, deodată, armata crede că are dreptul să aleagă? Nu, ascultați-mă pe mine, se petrec lucruri care nu s-au mai văzut până acum. De azi, orice general, dacă își plătește soldații, poate fi ales imperator și să se opună celui ales la Roma de Senat și de popor? Unde o să ajungem? Să ne rugăm lui Hermes să ne apere. Paharnicul îi adresă cocoșatului un zâmbet înghețat: — Sigur, Galba a fost ales de soldații lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va fi bine pentru Roma. E loial. — Dar când a pus mâna pe Poppaea? râse Lucilius. Știți că Nero i-a încredințat-o pe iubita lui Poppaea lui Otho, ca să aibă grijă de ea? Era nebun după Poppaea și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se prefăcu a nu fi auzit. Se aplecă spre Vitellius cu aerul jucătorului care știe că va câștiga partida. — Dacă Galba a fost ales de soldații lui, de ce nu i-ai pune și tu pe ai tăi să te aleagă imperator? Râsul îi îngheță lui Vitellius pe buze. Deschise gura, apoi o închise, încremenit de uimire. — Imperator, eu? îngăimă în cele din urmă. Valens își înăbuși un zâmbet. Galba greșise când subestimase lăcomia lui Vitellius, reducând-o la mâncare. Vitellius era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
va câștiga partida. — Dacă Galba a fost ales de soldații lui, de ce nu i-ai pune și tu pe ai tăi să te aleagă imperator? Râsul îi îngheță lui Vitellius pe buze. Deschise gura, apoi o închise, încremenit de uimire. — Imperator, eu? îngăimă în cele din urmă. Valens își înăbuși un zâmbet. Galba greșise când subestimase lăcomia lui Vitellius, reducând-o la mâncare. Vitellius era înfometat, într-adevăr, dar mai ales de putere. — Împărat! Dar de ce... de ce n-ai fi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu au primit de la Galba răsplata promisă pentru că au înăbușit revolta lui Vindix, în Gallia. Se aplecă spre Vitellius, privindu-l drept în ochi. — Ascultă-mă, Aulus Vitellius. Fortuna își deschide brațele... N-o lăsa să-ți scape. Vei fi imperator. Cu un gest larg, se înfășură în mantia de blană, își dezveli dinții într-un zâmbet și se îndreptă spre ușă. Înainte să iasă, arătă spre sclav: — Și el? — El? - Vitellius făcu un gest de parcă ar fi vrut să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura plină când o mâncare îi plăcea mai mult decât celelalte. Era neliniștit și privea lacom mâncărurile. Cuvintele lui Flavius Valens îi răsunau în minte, mai ales acela care părea înconjurat de o aură: imperator. Nu se gândise niciodată că ar fi putut ajunge împărat, dar acum și-o dorea. Pe măsură ce dorința creștea, îl chinuia neliniștea. I se părea un lucru imposibil, deși își dăduse seama că mulți îl priveau, înainte de idele lui ianuarie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]