1,160 matches
-
să le interpreteze, să le sucească, dracu’ să-i pieptene. Dacă scrii: „Am luat sticla de bere din frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate simboliza apa primară, dar fără mobilitate... trecerea de la sinele profund la tusea măgărească. *** Am adormit în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să mă mișc de-acolo, chiar dacă stăteam cu ochii în ecran de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți veni camarade cu Consiliul? De ce te interesează Consiliul?" Leonard Bîlbîie a ridicat aproape imperceptibil din umeri, "mi-a venit și mie, cred că e la mintea cocoșului să te întrebi că dacă sînt luate sub control toate punctele pomenite este normal că nu poate fi neglijat tocmai Consiliul de Miniștri. Nu credeți că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu el în fața căpitanului navei, care privea în continuare orizontul. Nu pronunțară nici un cuvânt. Femeia schița un gest prin care întreba ce să facă cu chestia aia, iar Navigatorul Căpitan se mulțumi să-i indice apă, printr-o mișcare aproape imperceptibila a capului. Se auzi un plescăit, un plâns de câteva secunde și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea în adâncimile întunecoase ale oceanului. În noaptea aceea, nimeni nu pronunța nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar putea fi descoperiți, noaptea fu cea mai lungă pe care și-o aminteau majoritatea dintre ei. Cand mai rămăseseră două ore până la răsărit, una dintre santinele îi deștepta, șoptindu-le: Au sosit! Miti Matái îi făcu un semn aproape imperceptibil lui Chimé din Farepíti, care se grăbi să o lege pe Anuanúa la mâini și la gură, ca să nu-i poată pune în gardă pe cei care se apropiau, si, cum animalele domestice fuseseră deja mâncate, iar bărbații și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-o căsnicie. Să nu o facem furtunoasă pentru că avem toate șansele să ajungem la divorț. Tragem amândoi la aceeași căruță și trebuie s-o facem în aceeași direcție. Cristian Bariu rămăsese interzis. Luana putea să jure că, după mișcarea imperceptibilă a fălcilor, își făcuse cruce cu limba. Dar figura ținuse. Voicu nu folosea metode neortodoxe cu toți. Ele difereau de la client la client. Doamna Noia nu era singura căreia îi displăcea acest personaj. La micile întâlniri din pauza de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scăpare, nu putea să uite nimic. — Ăă, păi, cred că da! Dovada e cât se poate de grăitoare, nu? Când auzise numele pronunțat Întocmai cum și-l rostea Karl, cu un „v“ moale și cu un „g“ la fel de moale, aproape imperceptibile, a simțit că o cuprinde amețeala. Nu era În stare să audă vocea aceea venind din acest trup. L-a privit pe Adam și a zâmbit. — E mult de-atunci. Eu m-am schimbat atât de mult. Toți ne-am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aici să se ocupe de tine, dacă-i un om atât de minunat? — Lipsește. L-au ridicat, l-a luat armata. Din a tăcut o bună bucată de vreme, dar s-a uitat fix la Adam, ochii i se mișcau imperceptibil. De-o parte și de alta a gurii lui Din, Adam a putut să distingă fine tresăriri ale mușchilor, de parcă se pregătea să zâmbească. Dar n-a zâmbit. — Te-a lăsat singur. Ghicisem eu, a spus el calm, dar foarte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cu atât mai rău pentru dumneata, de fapt asta vrei să spui, nu? a Întrebat Margaret. Presupun că dumneata, și nu altcineva l-a denunțat pe Din autorităților. Fata și-a ridicat ușor bărbia, o infimă schimbare În poziția capului, imperceptibilă pentru altul, nu pentru Margaret. — Chiar așa, a răspuns ea. Era de datoria mea. Nu putem risca să avem o persoană violentă printre noi. Pentru progresul Indoneziei e nevoie de o revoluție curată, cu bune intenții. Sunt convinsă că sunteți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fără cusur care se uitau la ea cu un amestec de mirare și de bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o cel care păzea intrarea. Nu i-a plăcut deloc felul În care bărbatul rostise madame, cu o apăsare aproape imperceptibilă a primei silabe. Excesul de politețe o făcea să se simtă bătrână și nepoftită. Nu-i plăcea să i se spună madame. N-avea decât douăzeci și șapte de ani, era Încă destul de mademoiselle. A stat cu lista de bucate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Asta, a Început el cu glas scăzut, Încă privind diapozitivul, asta nu cred să mai fi văzut vreodată. și-a dres din nou glasul. Nu-mi aduc aminte. A clipit spre diapozitiv, o dată, de două ori. S-a Încruntat aproape imperceptibil, iar privirea i se umezise, ca și cum i-ar fi intrat praf În ochi. Margaret ar fi vrut să spargă tăcerea, Însă nu găsea cuvintele potrivite nici În indoneziană și nici În engleză. Îi căzuseră iar ochii pe fotografia celor doi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă tem că vremea aceea a trecut. — Poate că nu era nesocotință, a Început Margaret să vorbească. A respirat adânc, Încercând să și păstreze calmul. Poate că nu era nesocotință, ci speranță. Președintele a privit-o, expresia lui se schimba imperceptibil, devenea mai puțin binevoitoare, așa i s-a părut, colțurile gurii lui se ridicau ironic. Când a vorbit, Însă, avea o voce foarte liniștită. — Speranță. Americanii vorbesc Întruna de speranță. Ceea ce sperați voi acum e să fac ceva pentru voi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el, în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete, Sidonia îi mărturisi despre preocupările sale din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noi... Răspunsul, ca și Întrebarea de altfel, nu Îl surprinse Însă și pe Flavius-Tiberius care Își spunea că nimic nu putea fi mai tulburător decât chipul femeii de lângă geam. Pielea ei elibera din captivitate, spre Încântarea lui fără margini, prin imperceptibile exfolieri, un superb fluture fosforescent. Privindu-l, Flavius-Tiberius uita de frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
capăt al unui uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri metalice. M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea, în fracțiunea de secundă în care corpul meu a luat contact cu vopseaua ușii, zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pauzele scurte dintre cuvinte. Am știut ce ascunde. Am stat și m-am uitat la ea, fără să spun nimic. O clipă de confuzie, apoi Scout făcu ochii mari. I-am urmărit pulsul la gât, mișcarea aceea iute și aproape imperceptibilă. Sinceritatea ei, adevărul pe care-l trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l priceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real este, în fapt, imperceptibilă. Mai fac o plecăciune în fața filozofiei Vasiliscului și plecăm. Alte creaturi fabuloase Ai grijă la Hinchipun, spiridușul șchiop! Mai cu seamă dacă e seară și ulițele sunt pline de șanțuri și gropi; dacă zărești un felinar fosforescent care te orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe de ce o apariție atât de bizară pe nisipul plajei nu le atrage atenția, mai ales că figurinele nu sunt fixe, se deplasează lent, aproape imperceptibil, fiecare pe diagonala sa către centrul careului. Totuși, unul dintre cupluri observă, la întoarcere, careul care s-a micșorat... Nu cine știe ce! replică ea. Pentru că țestoasa este foarte lentă, iar restul țin pasul cu ea, nu vezi? comentează el. Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aproape perfecte. Face un salt acrobatic în aer și se întoarce pe celălalt vârf, puțin mai în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare, precum cuplurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
foarte frig, îngrozitor de frig... De ce îi era foarte frig bunicii? Cineva m-a sfătuit să-i dau toate hainele de pomană... Astăzi m-a vizitat din nou bunica și îi era iarăși foarte frig. Gheața de pe spatele meu se ridica imperceptibil, ca ceața de toamnă târzie. Încep să mă mișc, copilul se mișcă și el în legea lui, burta respiră în toate direcțiile, ca un giroscop... Din nou, gnomul Am avut o zi foarte agitată. Mă privesc în oglindă din profil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încât își petrecea restul serii în sufragerie, în fața televizorului, în loc să citească în pat, cum făcea odinioară. Telefonul. Preschimbarea viselor Întotdeauna ea știa când o suna D la telefon. Era o vibrație specială în aer, generată de sunetul telefonului, era ceva imperceptibil, dar aproape de fiecare dată ea știa când sună el înainte de-a ridica receptorul. Așa cum a știut și acum. Doar că ar fi vrut să nu răspundă! Bucuria de altădată a fost înlocuită cu un incomprehensibil sentiment de frică. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
perturba intimitatea. Aici poți sta pe o bancă și te poți concentra la sunetele ciudate; ele se percep vag din direcția cascadei: vaiete, gemete, murmure sau voci ce cântă sau incantează rugăciuni. Meditație și Rugăciune Adesea, meditația și rugăciunea fuzionează imperceptibil. Acest loc pare a fi propice pentru a deprinde înțelesul și distanța dintre ele. Rugăciunea este o construcție formală sau informală, prin care se apelează la grația divină; meditația presupune în plus reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ocolim fără să ne dăm seama fericirea, sau cei ce au atins un anumit nivel de elevație spirituală nu o recunosc decât în muzică sau poezie, ea ca avatar al muzicii într-o gamă de tonuri infinitezimale, ce adesea sunt imperceptibile în sunetul lor. Poezia a existat dintotdeauna ca formă muzicală, ca prelungire sau întregire a acesteia; cu cât receptarea ei devine mai anevoioasă, cu atât muzica este mai interiorizată, fericirea adusă de ea e mai profundă. Dacă avem pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]