833 matches
-
condiționalul prezent și condiționalul perfect nu au forme specifice, dar se exprimă prin forme de mai sus și prin perifraze. P. Atanasov distinge în plus față de formele de mai sus viitorul indicativului, mai mult ca perfectul conjunctivului, prezentul condiționalului și imperfectul condiționalului. Menționează de asemenea construcția din latină „vreau” + infinitiv având în meglenoromână valoarea prezumtivului perfect. În meglenoromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română. La prezentul indicativului și conjunctivului, precum și la imperativ se disting la conjugările
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
a fost relatat: "G’org’i vinit-ău̯ din America" „(Pare-se / Mi s-a spus că) Gheorghe a venit din America”. Observații: Indicativul mai mult ca perfect este cu totul diferit de cel din română, fiind analitic, format cu imperfectul indicativ al verbului "veari" și participiul. Este încă o coincidență cu limbi romanice occidentale ca franceza, dar tot o influență a macedonenei. Exemplu: Și mai mult ca perfectul se poate forma cu auxiliarul "iri" și cu participiul acordat, inclusiv la
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
context ca să se distingă valoarea de viitor. Exemple: Conjunctivul prezent este foarte asemănător cu cel din română: Observații: Conjunctivul perfect se formează în meglenoromână cu conjunctivul prezent al auxiliarului "veari" și participiul: După Capidan și P. Atanasov, există și conjunctiv imperfect, cu forma de indicativ imperfect precedată de conjuncția "să/si": "si căntam". După P. Atanasov, meglenoromâna mai are și conjunctiv mai mult ca perfect, având forma indicativului mai mult ca perfect. Imperativul negativ este identic cu cel pozitiv și la
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
fti Domnu u̯oi̯, cari si treacă pri u̯a, nu la las nidat" „Dacă Domnul mi-ar preface ciorile astea în oi, oricine ar trece pe aici, nu-l las fără să-i dau ceva”. Condiționalul imperfect are forma conjunctivului perfect precedat de "vrea": "vrea să am căntat" „aș fi cântat”. Trecutul la acest mod mai este redat și cu "(a)cu" + indicativ imperfect și "tucu" + conjunctiv imperfect: "(a)cu căntam" / "tucu si căntam" „dacă aș fi
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
nu-l las fără să-i dau ceva”. Condiționalul imperfect are forma conjunctivului perfect precedat de "vrea": "vrea să am căntat" „aș fi cântat”. Trecutul la acest mod mai este redat și cu "(a)cu" + indicativ imperfect și "tucu" + conjunctiv imperfect: "(a)cu căntam" / "tucu si căntam" „dacă aș fi cântat”. În frază: "Tucu si dam la toț, la mini nu rămănea țiva" „Dacă le-aș fi dat tuturor, mie nu-mi rămânea nimic”. Prezumtivul prezent se exprimă cu "vă" (forma
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului: În afară de aceste folosiri, mai mult ca perfectul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului: În afară de aceste folosiri, mai mult ca perfectul trebuie folosit și ca formă a predicatului subordonatei condiționale introduse prin "si", în locul conditionalului trecut, atunci când se exprimă o condiție neîndeplinită în trecut: "Si tu m’avais écouté, tu ne serais pas dans
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu demult a treia carte”. Formare: imperfectul lui "venir" + "de" + infinitiv: Mai mult ca perfectul recent exprimă ocțiune care a avut loc cu puțin timp înaintea altei acțiuni din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese acasă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
pierzi trenul!” Însă în limba vorbită, viitorul apropiat înlocuiește deseori viitorul simplu, dar numai în propoziție asertivă, când acțiunea este prezentată ca o intenție, un proiect: "Elle va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana a III-a plural + desinențe: Observații: Mai multe verbe sunt neregulate. Exemple pentru diferite categorii de neregularitate
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional prezent
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
de revoltă și neputință. Și el încă nu știe nimic, dar mai târziu va fi silit să afle, începînd din școală, trecând prin căsătorie, prin robia zilnică a luptei pentru existență, că totul îl înlănțuie, ierarhia socială, nedreptățile oricărei orânduiri, imperfecte de la natură, legile desvoltării economice, condițiile de existență ale țării sale în relație cu alte țări, care adesea dau naștere la războaie, unde e trimis, el sau copiii lui, să lupte și să moară. De aceea ia parte adesea cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dezvoltare și se stratifică într-un evantai care întâmpină cererile diversificate ale studenților potențiali și ale cercetării. În termeni economici, această schimbare de tip normativ este de fapt o externalitate care exprimă un „eșec” al pieței emergente și atât de imperfecte a învățământului superior. În definitiv, învățământul superior este și trebuie să rămână un bun public, iar în lipsa unei piețe funcționale, alocarea va rămâne inevitabil ineficientă. Corectarea și ameliorarea unei astfel de stări nu ar fi posibile decât prin stratificarea universităților
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fost "-l", dar în multe cazuri el a fost folosit doar la pronume: În afară de forma de ortografiere de influență slavă ("ć", "dź", "ħ", "ś", "ź" pentru "ĉ", "ĝ", "ĥ", "ŝ", "ĵ") în comparație cu limba modernă, anumite forme verbale imperfective (prezent și imperfect) aveau încă un accent pe ultima silabă: Pronumele personale se terminau cu "o" (sau cu "a" pentru cele posesive: "mo" „eu”, "ma" „al meu”), dar există și alte diferențe aflate la persoana a III-a: În plus, a existat un
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
de literatură și poezie din alte limbi. Accentul final în conjugarea verbelor a fost respins în favoarea accentuării celei de-a doua vocale, iar forma veche de plural "-s" a substantivelor a devenit un semn al terminației timpurilor verbe, cu un imperfect "-es" rămas până aproape de publicare. Accentele ascuțite în stil slav ale diacriticelor au devenit circumflexe pentru a evita apariții unor sentimente de naționalism, iar noile forme de bază ale literelor "ĵ, ĝ" (pentru fostele "ź, dź)" au contribuit la păstrarea
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
învață cum anume trebuie să privești, să vezi, cum "să știi să vezi", după cum sună titlul unei celebre cărți italienești. Și dacă acest lucru nu se face metodic, în școală, atunci cînd vei dori să înveți singur, o vei face imperfect. Fără efortul școlii și în lipsa unei predări sistematice a istoriei artei în licee, mă tem că viitorul muzeelor este în pericol... Oamenii ar trebui să viziteze mai mult muzeele, expozițiile, să aleagă ce anume le place, să citească lucrările consacrate
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
arborele... este o energie în primul rând spirituală, a sufletului, care se manifestă în plan material, în plan energetic și spiritual și are ca rezultat viața... Este o apreciere, o revelație a infinitului în altcineva care deocamdată este limitat și imperfect... dar iubirea dezvăluie adevărul luminii din ființele noastre temporar imperfecte, este o recunoaștere a existenței arborelui universal, deja perfect și absolut înălțător... fericirea, starea aceasta generată de iubire este de fapt o reflectare a paradisului perfecțiunii spirituale a arborelui.... Când
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acești aproape optsprezece ani dacă un pictor nevăzut ar fi Înfățișat fiecare clipă a vieți lui Ștefănel. Dacă totul ar fi putut fi o succesiune de sute de mii, de milioane de tablouri, fiecare din ele perfect ca realizare, dar imperfect prin simplul fapt că un altul Îi urma, ceea ce făcea ca totul să devină, brusc, trecut. Povestirea lui Amir nu se desfășura cu totul logic, ci sărea uneori de la o amintire la alta, ca și cum undeva totul ar fi avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
stabilite prin decretele revoluționare și drepturile individuale sau naturale este aceea că primele depind, În principiu, de stat și de legile acestuia și, prin urmare sunt revocabile prin lege, În schimb cele din urmă sunt, teoretic, inalienabile. Vezi Judt, Past Imperfect: French Intellectuals, 1944-1956, University of California Press, Berkeley, 1992. În Franța, conceptul revoluționar de cetățenie a Înlăturat impedimentele legale de care se ciocnise până atunci comunitatea evreiască. Oriunde au pătruns armatele franceze după Revoluție și În timpul cuceririlor napoleoniene, sosirea lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ST, 1985, 3; Marin Mincu, „Acreditarea” poeziei, LCF, 1985, 40; Nicolae Manolescu, Poezie și stil, RL, 1986, 49; Grigurcu, Existența, 387-390; Constantin Pricop, Etape, CL, 1987, 3; Dan C. Mihăilescu, Firul întrebării, VR, 1987, 9; Cistelecan, Poezie, 159-162; Regman, De la imperfect, 121-124; Munteanu, Jurnal, IV, 182-185; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, București, 1989, 133; Coșovei, Pornind, 33-37; Steinhardt, Monologul, 208-215; Andreea Deciu, Melopoetica și ideopoezia, RL, 1992, 37; Octavian Soviany, „Proba Orientului”, CNT, 1992, 46-48; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
o sursă de drept și de asemenea, prin urmare, un Stat in nuce”. Cu alte cuvinte: „Fiecare individ poate, Într-adevăr să scoată imediat, de la el Însuși, din propria conștiință, o serie de afirmații juridice (fie ele și rudimentare, fie imperfecte): el poate să emită pretenții și exigențe, tinzând de a impune activității altuia limitări corespunzătoare, cu condiția de a-și recunoaștelui Însuși supuneri față de limitări analoge, vis-à-vis de exigențele altuia”. Reflectând la „rezultanta” ce decurge, psihologic, din diversele tendințe individuale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
1983, 10; Valentin Tașcu, „Un ceas de hârtie”, ST, 1984, 9; Cristian Moraru, „Un ceas de hârtie”, RL, 1984, 42; N. Steinhardt, „Un ceas de hârtie”, RL, 1985, 12; Ștefan Aug. Doinaș, Masca lui Dominic, RL, 1986, 5; Regman, De la imperfect, 213-215; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 396-405; Negoițescu, Scriitori contemporani, 405-407; Ioan Holban, „Un ceas de hârtie”, RL, 2000, 28; Regman, Ultime explorări, 177-180; Popa, Ist. lit., II, 804-805; Dicț. scriit. rom., IV, 331-334; Ștefan Aug. Doinaș, Evocări, București, 2003, 96-103. G. Dn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
sonoră a vocii lui, e ceva ce nu pot discuta aici. Dar n-am suficient spațiu ca să dau îndărăt. Deocamdată, o să spun doar în propria mea neatractivă voce misterioasă că glasul lui, când vorbea, era cel mai bun instrument muzical imperfect pe care l-am ascultat vreodată. Repet, totuși, că aș prefera să amân această descriere. Pielea lui era măslinie sau, cel puțin, la ultima limită sănătoasă a lividității, și era extrem de curată. A trecut prin întreaga adolescență fără să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ținta? i-am răspuns, cu voce scăzută (în pofida sublinierii), dar cu mai multă iritare în glas decât simțeam în realitate. Un moment nu mi-a răspuns nimic, ci a rămas ca suspendat pe marginea trotuarului, privindu-mă, așa cum am înțeles imperfect pe atunci, cu dragoste. — Pentru că o să fie doar un noroc, a stăruit. O să fii bucuros dacă o să-i lovești bila - bila lui Ira, nu-i așa? Nu-i așa că o să fii bucuros? Și dacă ești bucuros când lovești bila cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]