2,195 matches
-
decît Heliade, dar a contrazis frontal pașoptismul. în cadrul unei literaturi romantice, el este antiromanticul prin excelență; într-o epocă a confesiunii, a autobiografiei și a sentimentalismului, adică într-o literatură dominată de persoana întîi singular, Anton Pann adoptă postura moralizatoare, impersonală, și relatarea epică; într-o generație care asimilase cu frenezie literatura occidentală, autorul Poveștii vorbei, neîncrezător față de europenizare, se retrage în tradiții populare și în cultura de tip răsăritean. Poziția cu totul particulară a autorului în contextul pașoptist a creat
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
toate tonurile și culorile ei. Cine nu le cunoștea pe cele două fete și le vedea pentru prima oară ar fi jurat că Ines era viitoarea soție a prințului Pedro, iar Constancia domnișoara ei de companie, adică o umbră umilă, impersonală și fără vlagă. - Într-o jumătate de ceas oprim, domnițelor, le anunță călărețul care se ținea în dreptul trăsurii. Caii și măgarii trebuie să se odihnească. Poposim acasă la don Isidoro Moráles, o să fie bucuros să ne găzduiască. Constancia se îndreptă
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
face cu un strat ruralist, filtrat, distorsionat, însă nu mai puțin persistent. Departe de crezul proclamativ al unor "fii ai satului", Victor Știr își deleagă memoria unei condensări care nu e însă și o refrigerare. Recursul la trecutul personal și impersonal (tradiția) emană o robustețe discretă pe care vîrtejurile expresioniste prin care trece nu izbutesc a o anihila. Posibilul idilism e tescuit, procesat, redus la pură fantasmagorie poetică: "pruncul cu ochii mari / spre / copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
fiul meu poate fi citită și ca o întregire a imaginii lui Gabriel Liiceanu prin adăugarea dimensiunii umane, intime, la chipul său, unanim știut din cărțile pe care le-a publicat și din aparițiile sale în spațiul public. Sub masca impersonală a filosofului se ascunde un om în carne și oase, cu bucuriile, dramele, sentimentele, gândurile, bizareriile sale comportamentale, poate niciodată scoase integral la lumină. Comunicând cu fiul său, autorul ajunge să se cunoască și să se înțeleagă pe sine, iar
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
mai bine să ne oprim asupra cîtorva exemple: astfel, după cum subliniază Zumthor, în literatura franceză se remarcă absența persoanei autorului, je nu are o valoare cu adevărat autoreferențială pe planul discursului. El se substituie vreunei figuri tipice, în mod normal impersonală, ce rămîne nenumită, dar pe care o desemnează implicit - în spațiul sud-est european această caracteristică este și mai accentuată, cel care scrie este "călugărul", "principele", mai tîrziu "boierul". Deci, inevitabil, noțiuni clasice, ca cea de epigon și cea de creator
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
alintați cu invidie, molestați cu lacrimi supersonice/ bătuți cu trandafiri sălbatici sfâșiați cu cornul de terebentină/ în auzul remorcat de vuietul cerului/ șoapte printre cortine de sânge, trompete prin sfere abstracte// iubirea noastră se împiedică de acțiuni intranzitive/ de căderi impersonale de meteoriți/ găsește adăpost sub lupele cangrenate/ în toamna cu o singură zăpadă - hârtii plutind ca îngerii arși/ și iubirea noastră - dezlănțuire de lăcuste albe tremurând/ pe tulpinile gemene/ printre colapsuri & explozii & viziuni" (Turnuri). Mișcarea browniană e văzută ca funestă
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
sugerează existențe fondatoare: cer/ pămînt, întuneric/ lumină, opacitate/ transparență, jos/ sus, gravitație/ imponderabilitate, materie/ spirit. Tonurile terne, siena, siena arsă, roșu englez, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se întrepătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
și încercam să descifrez intențiile unui autor străin. Iar când mi-aminteam cine este de fapt autorul, mi-l reprezentam ca pe un vid. Cine vorbea prin intermediul acelui text? Un duh al dicționarelor, iscat la răsfoirea filelor pergamentoase? O voce impersonală fabricată de huruitul monoton al rotativelor? Sau vorbea ziarul însuși, ajuns la o autonomie semiologică? Senzația aceasta, odată trăită, nu m-a mai părăsit vreodată. Și o am nu numai la recitirea textelor, ci chiar în momentul când le redactez
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
mai mult decât umoral pozitivă, mai mult decât colocvială.) Portretele pe care le face, unor Shirley Temple (pag. 38) ori James Dean (pag. 93) de exemplu, converg totdeauna spre un verdict de neuitat. Hotărât uman în meandre, dar în definitiv impersonal. Iat-o pe cea dintâi: "Shirley Temple era un copil minune a cărui minune se exprima prin inexistența copilului. Ea era un om mare, un anume om mare pus la scară mică. Copilul nu se juca mai deloc - și, în
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
dreapta cumpănă" în analiză?; scoaterea în lumina tare a zilei a pandemoniului securisto-comunist?; demascarea neiertătoare prin documentele de la CNSAS a metodelor sinistre folosite de ideologii și executanții regimului, de la nivelul înalt până la cel mai neînsemnat ins care-l alcătuiau; stilul impersonal, academic alternând cu cele mai neașteptate metafore și fraze de neuitat?; amprenta stilistică proprie scriitorului? Răspunsul vine în mod firesc: totul dar îndeosebi senzația de viață ce pâlpâie și se aprinde cu fiecare pagină citită; incredibila prezență aproape carnal-spirituală a
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
ale lui N. Steinhardt (ne rezervăm aceasta pentru, eventual, alt volum)"9. O altă carte în perspectivă ar putea fi referitoare la fauna mizerabilă a informatorilor, alta la chestiunea evreiască și "corectitudinea politică". Abandonând la un moment dat, stilul neutru, impersonal, G. Ardeleanu face loc beletristului, compunând un instantaneu fotografic virtual în care N. Steinhardt își pune "ochelarii negri de pânză", sinecdocă a consecințelor inumane din timpul torturilor din închisoare, care ar fi putut avea rolul madeleinei proustiene, dar cu efecte
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
vechi: Ťviață săracă,/ La urmă'n țara ta, coliba dacăť;/ Tambura de turcoaică și tulipa/ Tacîmul de cafea: Ťiubește clipať." Între atîtea contrarii, se duce o viață de om. Încercînd să-și citească - citirea dă greș, azi, în moda interioarelor impersonale - taina în taina lucrurilor: "Ești cameră de dragoste, de ură?/ Odae neagră cu parfum de mosc,/ O, spune-mi cine ești, să mă cunosc!". Cîte ceva de peste tot, spirite tari roase de conviețuire, asta sînt Balcanii. Jucîndu-se copilărește cu mitologii
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
de senzațional. Crime, accidente, violuri, catastrofe, deraieri spectaculoase, descoperiri epocale (care țin cît puful de păpădie), bîrfe etc. sînt înfăptuite de „personaje” indistincte care trăiesc, parcă, pentru a declanșa senzaționalul. Cu cît se vehiculează mai mult acest tip de informație, impersonală, cu atît lumea asta pare caricatura lumii pentru care avem senzația că ne-am născut. În acest timp cultura circulă în discretele ei „vase comunicante”, tot mai ascunse, tot mai neglijate. Rivardo Paseyro, într-o deja celebră carte, Elogiul analfabetismului
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
L-DOPA a semănat cu o buclă care se închide asupra ei înseși, precum panglică lui Moebius, dramatismul ei inspirîndu-i lui Oliver Sacks o serie de constatări cu miez filosofic. Medicul american e de părere că nimeni nu se îmbolnăvește impersonal, în virtutea unui mecanism neutru de patogenie abstractă. Fiecare se îmbolnăvește de propria boală, simptomele depinzând de personalitatea suferindului. E totuna cu a spune că o maladie îl detronează pe om din postura de personalitate vie, luându-i relieful unei ființe
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
sunt, toate, pretexte pentru meditații substanțiale despre neputință, boală și moarte. Ar fi putut lipsi, în schimb, din volumul acestui prozator rafinat și profund, pasajele strict diaristice. Fragmente precum „Să trăiți, șefu!” sau „Vrei un job? Taie-ți aripile!”, diatribe impersonale la adresa Șefului în general sau a uniformizării corporatiste, strică geometria unei cărți în care tulburător și original e tocmai aspectul confesiv.
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
se clatine Forma. Norocul generaților viitoare, zic... Știi tu, Marina, cum își fac albinele regina? și se apropie de ea. Nu înțeleg aceste lucruri.. Dacă îmi spuneți... Vorbește-mi cu tu, Marina, îți repet; vorbește-mi cu tu. Lasă acest impersonal pentru că aici totul e personal, personalism. Păi... păi... nu știu... Se pune ca sămânța... dacă nu îmi spui... Nu, ce te interesează ce fac albinele, draga mea? și apoi vocii interioare: "Taci!" și se oprește. "Draga meu?" Cine a spus
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
economic și extrinsec (după principiul „morcovul și bățul”), o ființă orientată spre câștig. Astfel, în goana după productivitate pentru a spori câștigurile s-a ajuns la dezumanizarea muncii, la omul „robotizat” care făcea mereu aceeași operație simplă, ca o rotiță impersonală dintr-un mecanism complex. Aceasta îl determina să-și piardă motivația și să demisioneze, fluctuația de personal fiind uriașă la fabricile care aplicau astfel de forme de organizare. Cea mai clară expresie a consecințelor negative grave a fost satira lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
accepțiunea lui Weber, un tip de organizație formală, cu o structură specifică de statusuri și roluri în care puterea de a influența acțiunile altora crește pe măsura înaintării spre vârful ierarhiei oganizației. Considerată forma ideală de organizare care presupune decizii impersonale, bazate pe reguli scrise și nu pe subiectivitatea funcționarului, birocrația era socotită de Weber eficientă, specifică societății moderne. Desigur, abuzurile ulterioare comise sub umbrela unor organizații de tip birocratic, la adăpostul regulamentelor, au transformat denumirea într-una preponderent peiorativă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Deși intenționează să consemneze un act de adeziune voluntară la ceva, tabelul lasă loc și indeciziilor: sunt destui cei care semnează doar pentru că alții (anume) au semnat. Nu decid să fie de acord cu acel ceva pentru care a apărut (impersonal, ca orice decizie colectivă) tabelul, ci de fapt sunt continuu de acord cu ceilalți (chiar dacă nu mereu cu aceiași). Astfel, a te înscrie într-un tabel comportă și un discret iz de modă. Prin vecinătățile pe care le instituie lista
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nu sunt singurul care face așa" dau glas dorinței noastre de a ne vedea în, de nu fi ieșit din cadru, de a nu fi diferiți; teama de diferență constituie o altă expresie a dorinței de mulțime, de odihnire în impersonalul se. Putem identifica două mari tipuri: cei care toată viața doresc să se diferențieze de alții, să fie originali, uneori ajungând la o originalitate cu orice preț, și cei care își consacră toată viața lui a a fi la fel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
situez cu veniturile în ansamblul populației, cum stau cu viața sexuală comparativ cu ceilalți etc.; altfel spus, pot afla ce trebuie să fac pentru a fi aidoma lor. Statistica constituie o radiografie a mitsein-ului și, totodată, soluția ideală pentru triumful impersonalului "se", deoarece statistica, mai mult decât orice altceva, spune ce "se" face, ce "se" vrea etc. Dacă vrei să schimbi urgent ceva în masa populației recurgi la un sondaj de opinie și evidențiezi faptul că "se face" ceea ce de fapt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Dacă descompunem cuvântul casă, acesta pare a sugera că mediază aflarea sensului propriei existenței: casa e un pentru ca să aflăm de ce existăm). Într-un fel, celălalt este o extensie a conștiinței noastre: prin intermediul lui ne vedem, ne analizăm. Aici este înrădăcinat impersonalul se, el fiind o centrare de sine a conștiinței pe această extensie a ei reprezentată de un celălalt generic (în iubire este un celălalt determinat). O mare parte din tinerii din ziua de azi par (sau ne par?) a avea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pentru a nu le face umbră; ne liniștește un pic faptul că nu ezităm nici un moment în a apela la aceleași gesturi față de ei. Și în contextul acestor torturi imaginare ia naștere societate ce postulează idealuri ca Adevărul și Binele. Impersonalul "se" (the happy man) constituie regula pentru fiecare dintre noi; altfel spus, recurgem în mod cotidian la înțelesul comun al lucrurilor, lăsându-ne în voia șabloanelor. E o formă de economie a gândirii, prin intermediul căreia alegem căile bătătorite în cazul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aparatul critic al oricărei lucrări fiind un bun argument în acest sens). Deseori nemulțumirea față de propria viață ne este dată de o inadecvată proiectare a ei ce pornește de la o neînțelegere a propriilor resurse. Cădem cumva în proiectul altuia (este impersonalul "se" al proiectării) crezând că este al nostru, și nu reușim a înțelege de ce nu putem ajunge la rezultatul dorit. Asta și datorită faptului că alții încearcă să ne impună reușitele lor drept valori, adoptarea acestora de către noi confirmându-le
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
constituie o regiune particulară. Discursul lui Heidegger despre sensul ființei desfășurat în Sein und Zeit în această regiune își are situarea. ٭ A-ți trăi viața înseamnă într-un fel a te contura la suprafața lumii, în pojghița subțire creată de impersonalul "se"; această crustă poate fi spartă prin gândire; ceea ce înseamnă însă a gândi viața. A alege între aceste două moduri de-a fi constituie unul din sensurile fundamentale ale libertății. Și argumente solide pot fi aduse în favoarea fiecăreia dintre variante
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]