210 matches
-
politice sau civile, cum ar spune Aristotel -, cea a tuturor celor care scriem, cea a tuturor celor care citim, a tuturor celor care vor citi cele de față. Și aici explodează universalitatea, omnipersonalitatea și atotpersonalitatea - omnis nu este totus -, nu impersonalitatea acestei narații. Care nu este un exemplu de egoism, ci de noi-ism. Legenda mea! Romanul meu! Adică legenda, romanul meu, despre Miguel de Unamuno, cel pe care îl numim așa, cel pe care l-am făcut împreună eul meu prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prin birocrație se atinge perfecțiunea, dat fiind faptul că principalele ei caracteristici sunt: "ierarhia clar definită, o înaltă diviziune a muncii, înalt grad de specializare, reguli precise privind sarcinile și drepturile lucrătorilor, proceduri riguros prescrise, sistem centralizat de documente scrise, impersonalitatea relațiilor în cadrul organizației, promovarea pe bază de abilitate și de cunoștințe de specialitate" citat după: N. Postăvaru, Decizie și previziune, București, Editura Matrix Rom, 1998, pag. 15. Gradul de birocratizare a unei organizații depinde de intensitatea aplicării caracteristicilor de mai
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
său, aceștia sunt Shakespeare, lăsat pentru moment fără tată poetic, apoi Milton, Wordsworth, Shelley și Keats, Browning, Yeats. Această luptă cu tradiția nu înseamnă negarea influenței, ci confruntarea creatoare cu ea, într-un mod ce poate fi comparat cu teoria impersonalității a lui T.S. Eliot din eseul "Tradition and the Individual Poet". La tânărul Eliot (în 1919), poetul trebuia să se străduiască să se apropie de crearea impresiei de impersonalitate, deși era conștient de faptul că acest lucru este foarte greu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cu ea, într-un mod ce poate fi comparat cu teoria impersonalității a lui T.S. Eliot din eseul "Tradition and the Individual Poet". La tânărul Eliot (în 1919), poetul trebuia să se străduiască să se apropie de crearea impresiei de impersonalitate, deși era conștient de faptul că acest lucru este foarte greu. Tot așa, poetul în viziunea lui Bloom luptă cu tradiția, și este angoasat în legătură cu influența trecutului, care este un fel de figură paternă autoritară. Eseul lui Bloom vine după
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a publicat primul articol despre un nou tip de poezie americană ("Poetry as Confession"), și apoi, anul următor, un volum despre poezia nouă, creația poetică americană era încă dominată de principiile moderniste ale lui T.S. Eliot, în special de teoria impersonalității poetului din faimosul eseu "Tradition and the Individual Poet", deși semne notabile anunțând transformări importante apăruseră deja (în America, poezia Beat, iar peste ocean, galezul Dylan Thomas, care s-a bucurat de un succes considerabil în turneul său american). La
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ai generației Beat (vezi BEAT GENERATION), vizionar și rebel, a readus, în format nou, dimensiunea romantică a poeziei în prim-planul culturii americane postbelice, susținând, prin lecturile sale publice, dimensiunea performativă a comunicării literare, după accentul pus pe text, pe impersonalitate și pe complexitate de către figuri importante ale modernismului, precum T.S. Eliot. Ginsberg este văzut ca fiind veriga artistică de legătură între grupul inițial Beat din New York și poeții grupați sub numele de The San Francisco Renaissance (Kenneth Rexroth, Robert Duncan
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de tendințe și direcții ale poeziei americane postbelice, Roethke ocupă un loc special, indicând depărtarea de itinerarii artistice deja bătătorite de figurile canonice ale modernismului, în special de cei urmărind liniile trasate de T.S. Eliot în faimoasa sa teorie a impersonalității din eseul "Tradition and the Individual Talent". Kiernan îl consideră pe Roethke una din figurile centrale ale generației poetice postbelice care a adus prospețime și vigoare în loc de încercare de impersonalitate, semănând în același timp germenii confesionalismului anilor șaizeci (Kiernan: 112
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
liniile trasate de T.S. Eliot în faimoasa sa teorie a impersonalității din eseul "Tradition and the Individual Talent". Kiernan îl consideră pe Roethke una din figurile centrale ale generației poetice postbelice care a adus prospețime și vigoare în loc de încercare de impersonalitate, semănând în același timp germenii confesionalismului anilor șaizeci (Kiernan: 112). Personal, mai degrabă decât impersonal (de fapt, orice fel de poezie este, mascat sau nu, personală, chiar tânărul Eliot vorbea în faimosul său eseu despre efortul considerabil făcut pentru a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Ilarie Voronca într-un flux unitar și coerent, urmând unei logici specifice. Ceea ce trebuie evidențiat în sensul individualizării atitudinii lui Voronca în contextul programului general-avangardist pentru care militează este patosul angajării sale, pe un parcurs care merge de la o anumită impersonalitate inițială (în primele manifeste, tipărite în revistele 75 H.P., Punct și Integral - în linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate într-un discurs confesiv oscilând între fervoarea și entuziasmul adeziunii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în Aviograma tipărită în 75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește în primul rând limbajul poetic. Conjugarea atacurilor împotriva logicii (ca expresie a impersonalității discursului conceptual) și gramaticii (ca sistem de reguli consfințind caracterul convențional al comunicării) atrage atenția asupra conștientizării specificului poeziei în raport cu limbajul conceptual. „Fraza - putem citi în articolul intitulat Gramatică - nu mai e o ficțiune amintind discursul electoral sau declarația de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
domniei tale este o întrerupere a vieții mele. Aceasta este ruptura"360. Exemplul paradigmatic de ruptură îl găsește în primul vers din Oda (în metru antic): "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată". Genialitatea acestui vers merge până la o maximă impersonalitate, până la dibuirea rupturii din materia profundă, microcosmică: "Mă tem uneori că acest vers este atât de total, încât nu se poate să nu existe o moleculă dintr-o materie oarecare, o moleculă care să reproducă întocmai și în relief, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se poate realiza cu (metodele folosite în științele naturii care se cer doar transferate la studiul literaturii- Se pot distinge mai multe moduri de a; efectua acest transfer. Unul constă în încercarea de a se atinge idealurile generale de obiectivitate, impersonalitate și certitudine ale științei, încercare ce stimulează colectarea faptelor neutre. Altul constă în strădania de a imita metodele științelor naturii, studiindu-se antecedentele cauzale și originile ; în practică "metoda genetică" justifică stabilirea oricărui fel de relații în cazurile în care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
nu se întrebase asupra stilului de scriitură împrumutat de la realismul literaturii din secolul al XIX-lea. Fiind construite într-o logică a rupturii cu subiectivismul, scriitura sociologiei și antropologiei se străduia să fie neutră, imparțială, chiar să aibă o anumită impersonalitate. Cu excepția câtorva precursori, de abia din 1980 antropologii sau comentatorii lor au înfruntat chestiunea crucială a modului de expunere a rezultatelor cercetării. Antropologia americană și cercetările pluridisciplinare regrupate sub steagul cultural studies au jucat un rol pilot, contestând convențiile narative
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
succeselor birocrației și pierderii controlului partidelor comuniste asupra aparatelor birocratice. O paradigmă teoretică a birocrației comuniste Dominația partidului asupra tuturor organizațiilor, recunoscută în toate constituțiile regimurilor comuniste, caracterizează acest tip de birocrație. Ideal - tipul funcționării administrative, care pune în valoare impersonalitatea regulii și neutralitatea funcționarului pentru a-i măsura capacitatea - ceea ce Weber numește raționalitatea legală - este într-o puternică opoziție cu mersul birocrației comuniste. Mai întâi pentru că regula este cea impusă de partid: birocrațiile economică, administrativă sau militară sunt înainte de toate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se anulează după încheierea seriei. Materialitatea în acest gen de gravură în adâncime se rezumă mai mult la redarea formelor și mai puțin la structura materială a semnului plastic. Semnele figurate sunt tăioase, precise, creând senzația de răceală și de impersonalitate materială. Materialitățile reperelor texturale sunt mai degrabă explicate decât figurate. Intersecția liniilor și a punctelor a reușit, dintre toate tehnicile gravurii în adâncime, să figureze în modul cel mai sintetic cu putință gama materialelor cunoscute. Aparenta ră ceală a liniilor
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
autorității, în virtutea căruia autoritatea este dată de funcție, fiecare funcție inferioară fiind sub controlul și conducerea celei superioare; principiul sistemului de reguli și reglementări formale rațional stabilite (legi, decrete, regulamente), care asigură transformarea legitimității autorității în legalitatea regulii generale; principiul impersonalității și imparțialității, care derivă din faptul că relațiile dintre membrii organizației și dintre ei și clienți sau beneficiari sunt formale, oficiale, bazate pe reguli, aceștia comportându-se fără ură sau pasiune, fără afecțiune sau entuziasm; autoritatea este impersonală, ea derivând
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tipuri de autoritate ar fi în măsură să conducă la obținerea unei cvasibirocrații sau a unei birocrații creatoare, cum o denumește el. Birocrația creativă se vrea a fi o îmbinare între sistemul autoritar clasic și sistemul laisser-faire, primul caracterizat prin impersonalitate, ierarhie rigidă, formală, iar al doilea prin implicare personală, intensă și o mai mare capacitate de adaptare la schimbări; primul are ca slăbiciune „puterea anxietății”, iar al doilea, „excesivitatea acțiunilor întâmplătoare”. Problema care se ridică este, pe de o parte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
europene, dar adesea dispus să facă concesii intereselor străine, să instaureze chiar o dinastie catolică, Eminescu era regele neîncoronat al geniului național, el întruchipa absolutul, arheul românității. Numai așa trebuie înțeleasă fermitatea existențială a tot ce a făcut Eminescu, acea impersonalitate pe care i-a lăudat-o T. Maiorescu, neavând nimic comun cu ura, intoleranța, care i-au fost uneori atribuite. Carol Îngăduitorul trebuia "silit" să urmeze linia românității statului de la Dunăre, ceea ce s-a și întâmplat, spre meritul final al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
textele, nu urmează o strictă ordine cronologică, n-am înțeles din ce anume rațiune). Acest text de acum 36 ani, Portrete eminesciene, îl contrazice pe Tudor Vianu care afirmă că portretul poetului este așa cum l-au "desenat" Maiorescu și Slavici (impersonalitate, indiferentism), nu așa cum apare în evocările lui Caragiale, "convențional", cu accent pe umanitatea poetului. Tânărul polemist, deloc sfios cu "monștrii sacri" ai eminescologiei, demonstrează fără putință de tăgadă că realitatea este tocmai inversă. Nici G. Călinescu nu are dreptate când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
hexadei. Comparându-l pe Barbu cu Eminescu, criticul emite una dintre judecățile cele mai subtile din critica noastră considerând că despărțirea lor s-a produs în zona "destăinuirii iubirii", întrucât "Joc secund, din contră, este atingerea cea mai pură a impersonalității în materie de erotism (...) În realitate, Joc secund este un extraordinar poem de dragoste, singurul la înălțimea lui Eminescu, în literatura românească și universală." (p. 368-369). Biografie și transdisciplinaritate În spiritul comprehensiv al transdisciplinarității, relația biografie-operă nu putea lipsi din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dominantă și permite membrilor subculturii să evadeze din poziționările lor structurale pentru o perioadă. Însă observația potrivit căreia tinerii din mediile defavorizate își fac publice simbolurile antimodă și se atașează de o anumită marcă de producție pentru a ieși din impersonalitate nu este o evidență "spectaculoasă" a cercetării empirice. Articularea unei teorii cu privire la modul în care inovația din subcultură se infiltrează în curentele dominante ale modei ar trebui să răspundă unor interogații privind modul în care se transmit unele mode vestimentare
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
leninismului în mai mare măsură decât Primul Război Mondial. Kenneth Jowitt argumentează că "Atât în regimurile liberale, cât și în cele leniniste (în contrast cu societățile rurale), acțiunea socială este orientată preponderent înspre norme impersonale. Ce particularizează regimurile leniniste este faptul că impersonalitatea nu este exprimată în valori și reguli procedurale (i.e. datorită procesualității fenomenului), ci mai degrabă în impersonalitatea charismatică a organizației de partid. Inovativitatea leninismului ca organizație este dată de substituirea impersonalității charismatice cu impersonalitatea procedurală dominantă în Vest". Jowitt continuă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cât și în cele leniniste (în contrast cu societățile rurale), acțiunea socială este orientată preponderent înspre norme impersonale. Ce particularizează regimurile leniniste este faptul că impersonalitatea nu este exprimată în valori și reguli procedurale (i.e. datorită procesualității fenomenului), ci mai degrabă în impersonalitatea charismatică a organizației de partid. Inovativitatea leninismului ca organizație este dată de substituirea impersonalității charismatice cu impersonalitatea procedurală dominantă în Vest". Jowitt continuă: "Lenin a preluat noțiunile fundamental conflictuale de eroism individual și impersonalism organizațional și le-a redimensionat sub
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
norme impersonale. Ce particularizează regimurile leniniste este faptul că impersonalitatea nu este exprimată în valori și reguli procedurale (i.e. datorită procesualității fenomenului), ci mai degrabă în impersonalitatea charismatică a organizației de partid. Inovativitatea leninismului ca organizație este dată de substituirea impersonalității charismatice cu impersonalitatea procedurală dominantă în Vest". Jowitt continuă: "Lenin a preluat noțiunile fundamental conflictuale de eroism individual și impersonalism organizațional și le-a redimensionat sub forma unui erou organizațional partidul bolșevic", un proces lipsit de "precedent istoric" (Jowitt: 1993
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
particularizează regimurile leniniste este faptul că impersonalitatea nu este exprimată în valori și reguli procedurale (i.e. datorită procesualității fenomenului), ci mai degrabă în impersonalitatea charismatică a organizației de partid. Inovativitatea leninismului ca organizație este dată de substituirea impersonalității charismatice cu impersonalitatea procedurală dominantă în Vest". Jowitt continuă: "Lenin a preluat noțiunile fundamental conflictuale de eroism individual și impersonalism organizațional și le-a redimensionat sub forma unui erou organizațional partidul bolșevic", un proces lipsit de "precedent istoric" (Jowitt: 1993, 1-4). Sunt de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]