465 matches
-
spital că nu trebuie să mă las intimidată și m-am întărit mental să lupt pentru drepturile mele. Nu a existat o singură dată în care această pregătire să se dovedească a fi inutilă. Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puștoaică să pună la îndoială decizia medicului și că nu e treaba mea să îmi dau cu părerea. Am stârnit șocul și indignarea asistentelor, a medicilor și a celorlalți pacienți care nu concepeau că doctorul
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]
-
domni. Unul era un vânător de elită arhicunoscut, de la Anzi și pân’ pe la Cordilieri, cel de lângă el era chiar Nicolae Ceaușescu în persoană - care mi-a și făcut cu ochiul - iar celălalt, ei bine, celălalt era un iepure dolofan și impertinent. Iepurele și-a aprins tacticos un trabuc, după care, de sub șapcă, m-a înjurat vârtos de mamă. În praful care s-a iscat, nu a mai rămas nimic nici din elicopter, nici din „Geniul Carpaților”, nici din iepure. Numai eu
Halouri amp; Holograme (XIII) [Corola-blog/BlogPost/100872_a_102164]
-
După cum știe toată lumea, Ferentari e un cartier plin de țigani, numai în „blocurile alea noi”, unde am locuit și noi odată, erau netuciurii. Mergeam încet, ca stradă era plină de hârtoape și linia tramvaiului ieșea din loc în loc în mod impertinent afară din caldarâm și când nu te așteptai, iti sarea în cale un puradel sau o mârțoaga de pe o stradă laterală, trăgând o cotiga plină cu rromi, cum li se spune nu știu de ce acum. Fără să mă laud, sunt
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
Încă nu terminaseră cu gustările și rachiurile. Iar mofturosul le retează perspectiva acestui chiolhan țeapăn. Bașca promisiunile perpetuării petrecerii. --Stai, mă Dane, de ce te-ai supărat? Dacă renunți la afacere...e dreptul tău. Însă, de ce strici totul, dacă Bucă este impertinent? Măcar să terminăm masa, că așa, doar cu rachiurile, ne-ai deschis o poftă...Parcă ziceai că ții la blazon. -va urma- Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL SIRENEI-4 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1758, Anul V, 24 octombrie 2015. Drepturi
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
mergea de colo-colo cu halbele în mâini, făcându-și loc printre clienți. “N-ați văzut pe domnul inginer Ionescu? -îl întreb eu, puțin supărat de lipsa prezenței lui. “N-am văzut, domnule, niciun inginer Ionescu!”- sare el pe un ton impertinent care mi-a sărit în ochi. Eu tac și stau mai departe acolo, urmărindu-i traseul. “Apropo, zice, dându-se pe lângă mine, în seara asta e rost de băut!” și-mi face șmecherește cu ochiul. De data aceasta l-am
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
larg, a respirat adânc și a privit în curtea școlii fără a urmări ceva anume, ca apoi să se așeze pe scaun cu multă greutate, scoțând un oftat discret ca să înțeleagă asistența că dumneaei face eforturi deosebite pentru aceste odrasle „impertinente” care n-ar merita să le mai dea nicio atenție. Dragi părinți, „iubiți elevi!...” toți cunoaștem importanța acestei întâlniri, înaintea unei inspecțiide rutină, cu care binevoiesc să ne onoreze domnii de la minister, cărora trebuie să le facem o impresie... nu
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
De îndrăgostiți. Muzică îmi obosește auzul. Leneșa și greoaie Își scurge notele asonante și zgomotoase, Fără nicio armonie sau stil, Și, măi obraznic de-atât, Trece nemilos și absurd la note de jazz. Un iz greoi de mâncare Îmi gâdilă impertinent mirosul Ducandu-ma cu gândul La stomacele înfometate și zgomotoase. Al meu îmi spune categoric Că refuză să digere, Că e satul deja de atâta stat Și nemișcare, și nimic. Citește mai mult Cioburi de dimineață monotonaSe împrăștie peste tot
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mai veselă,De indragostiti.Muzica îmi obosește auzul.Lenesa și greoaieIsi scurge notele asonante și zgomotoase,Fără nicio armonie sau stil,Si, măi obraznic de-atât,Trece nemilos și absurd la note de jazz.Un iz greoi de mancareImi gâdilă impertinent mirosulDucandu-ma cu gandulLa stomacele înfometate și zgomotoase.Al meu îmi spune categoricCa refuză să digere,Că e satul deja de atâta statSi nemișcare, și nimic.... XXIV. VIS DE VARĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1620 din 08
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
sunt atât de străine pământurile, zise Talestri. Suntem încă pe teritoriul tracilor... -E cazul să merg să mă îmbrac de petrecere, o întrerupse Aela. Cei trei soldați babilonieni pe care îi cunoaștem vor veni în seara asta. Apropo, ăștia doi, impertinenții... doar n-or fi tot babilonieni. -Ce-mi pasă mie! răspunse Talestri cu vădită mândrie. Eu trebuie să le cunosc regele, nu să îmi pierd timpul cu pleava armatei. -O! Îmi iubesc prințesa! zise Liliana, privind-o, cu admirație, pe Talestri
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
inunde încăperea. La un moment dat, ușa se deschise și în prag apărură siluetele celor doi călăreți pe care Talestri și fetele ei îi întâlniseră în ajun. Cei trei soldați, de la masa amazoanelor, se ridicară în semn de salut prietenesc. Impertinentul, privi uimit și, vădit amuzat, se apropie de masa celor șase. -Murrabi, văd că nimfele și-au făcut deja prieteni. -Rămâne leoaica, Runkrahost... Deci așa îl chema pe impertinet. Talestri făcu un semn disprețuitor, haina îi alunecă de pe un umăr
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
de brad când visele - rând pe rând - se deșiră. Niciodată nu voi găsi cuvinte destule să-ți pot da un nume, nechemato, poetul din oglindă îmi spune că singurătatea este un imperiu al fricii ce adoră sângerarea cuvintelor, ( ah! ce impertinentă sângerare și apocalipsă) că luna plină își adună lupii ca o biruință ca o nimicire a înțeleptului din mine.... 6 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Cât cinism... în metafora unei zile / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1101, Anul
CÂT CINISM... ÎN METAFORA UNEI ZILE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347498_a_348827]
-
discursuri complicate, nici să psalmodiezi cu o voce exagerat de dulce, nici să dialoghezi mândru și trufaș, ci în toate să reduci ori să simplifici din dimensiune. Să fii bun cu prietenul, moale blând în slujire, lipsit de răutate cu impertinenții, filantrop cu săracii. Să-i consolezi pe suferinzi, să-i vizitezi pe cei ce se află în mâhnire; să nu disprețuiești pe nimeni niciodată. Să fii amabil cu interlocutorii, vesel în răspunsuri, dispus, ușor de abordat de către toți. Să nu
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
9. Ioan Toderașcu - Ariciul cu țepi de alint, Ed. PIM, Iași, 2012 10. Vali Slavu - Despre școală, mai în glumă, mai în serios, Ed. Deva, 2014 11. Stelian Filip - Galaxia ochilor noștri, Ed. Eminescu, București, 2008 12. Mihai Frunză - Dicționar impertinent, Ed. Proilavia, Brăila, 2011 13. Jules Cohn Botea - Zâmbete în stil japonez, Ed. Verus, București, 2011 14. Jules Cohn Botea - Senryu- Kyoka, un surâs în stil nipon, articol prezentat la Colocviul de Haiku, Constanța, 2007 15. Valentin Nicolițov, antologie de
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
pânză, răsucindu-l și întorcându-l până când a scos din el o lebădă cu gâtul grațios și coada înfoiată, apoi a tras de un colț și a aruncat indiferent șervetul desfăcut și mototolit pe scaunul de alături. - Mă socoțiți flegmatic? Impertinent? Indiferent la suferințele altora? E dreptul meu să mă arăt lumii așa cum vreau. Mi-am construit o carapace care să-mi apere spatele osos și burta vulnerabilă. Nu voi permite nimănui, mă auziți, nimănui, să se apropie de inima mea
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
mâna omului. Casele din care copiii pleacă pe rând, iar părinții îmbătrânesc prea repede și se duc apoi, după legea firii, devin ulterior mărul discordiei între moștenitori. Hai, banii îi mai împarți dacă ai un avocat bun, îi plătești procente impertinente și lichidezi datoria la fisc! Oricât ar rămâne de puțini, tot găsești o gaură de astupat în buget. Desigur, fără ceartă și ruperea relațiilor între cei care se bucură a fi din același sânge și din aceeași carne, mai rar
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
mâna omului. Casele din care copiii pleacă pe rând, iar părinții îmbătrânesc prea repede și se duc apoi, după legea firii, devin ulterior mărul discordiei între moștenitori. Hai, banii îi mai împarți dacă ai un avocat bun, îi plătești procente impertinente și lichidezi datoria la fisc! Oricât ar rămâne de puțini, tot găsești o gaură de astupat în buget. Desigur, fără ceartă și ruperea relațiilor între cei care se bucură a fi din același sânge și din aceeași carne, mai rar
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
mergea de colo-colo cu halbele în mâini, făcându-și loc printre clienți. “N-ați văzut pe domnul inginer Ionescu? -îl întreb eu, puțin supărat de lipsa prezenței lui. “N-am văzut, domnule, niciun inginer Ionescu!”- sare el pe un ton impertinent care mi-a sărit în ochi. Eu tac și stau mai departe acolo, urmărindu-i traseul. “Apropo, zice, dându-se pe lângă mine, în seara asta e rost de băut!” Și-mi face șmecherește cu ochiul. De data aceasta l-am
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STIMATE DOMN-PARTEA I Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Te-alung grăbită din retina mea în timp ce tu te-nfigi impertinent, În pulsu-mi ce ascuns după perdea, Mai ticăie într-un presentiment. Stimate domn, din visele-mi târzii! Mai lasă-mi trupul să mai vegeteze sub inocente, pure fantezii și lasă-mi mâna să te croșeteze, În toamne violete și-n
STIMATE DOMN-PARTEA I de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379306_a_380635]
-
de a identifica un alt înscris extrem de asemănător de pe o piatră egipteană. Acuzatul a pus pe masa judecătorului toate materialele la care a făcut trimitere. Da, dar a făcut trimitere doar în fața instanței, nu și în articolul publicat. Zâmbind "la fel de impertinent", Zimberlan a declarat nici mai mult nici mai puțin că a comis acel "plagiat" în modul cel mai primitiv cu putință, tocmai pentru a ieși astfel în evidență și că, spre surprinderea sa, nici atunci n-a fost reclamat decât
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
animate pot fi receptate ca expresii ale unor pulsiuni sau înclinații transgresive din partea copiilor (depășirea imaginară a ceea ce le este interzis, a regulilor stabilite de părinți sau de școală); este mai ales cazul receptării și căutării umorului îndrăzneț, chiar ușor impertinent, de fapt adult (cum sunt unele episoade, scene chiar din Titeuf sau din multe alte desene animate). Acest umor este posibil a fi trăit ca o încercare imaginară a regulilor vieții în comun - ale căror modalități de aplicare le sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cumpere prietenii. Singurul răspuns mulțumitor Îl dă tot Barbey, unul dintre cei mai fideli (dar și competenți) brummellieni de până azi. Brummell, scrie el, are pur și simplu „stil”. Un stil În care se Îmbină eleganța și aerul sfidător, ușor impertinent, grația și aplombul, discreția și extravaganța. Cam În aceiași termeni va scrie despre el peste aproape 100 de ani Virginia Woolf, Încercând să scoată din uitare câteva figuri obscure ale Angliei. Brummell e unul dintre bărbații a căror umbră „ne
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de violete prinse În loc de cravată, el Își compune mai apoi un stil de o sobră eleganță: mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure cu mantou”) rămâne În amintirea contemporanilor pentru arta conversației ieșită din comun, amestec ciudat de insolență și delicatețe, de efuziune și răceală studiată. Dar și pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
șocant e Oscar Wilde, cu crinul ofilit ținut În mână ca un sceptru sau atunci când, urcat pe o masă, vrea să-și pună semnătura pe tavanul unui salon, În semn de omagiu pentru Sarah Bernhardt. Toate sugerează ceva din natura impertinent revoltată a dandy-ului. El refuză astfel să se lase prins În canoane, să execute partitura pe care toți o așteaptă, fără a cădea vreodată Însă În grotesc, fără a fi excesiv În sfidare. Marchizul de Saint-Cricq face, de pildă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
toate acestea Înainte de a vorbi despre dandysm, fruct al vanității pe care am Înfierat-o atâta și al marelui vanitos George Brummell. II Atunci când vanitatea e satisfăcută și când se manifestă În consecință, ea se preschimbă În trufie. Nume destul de impertinent, pe care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat de teama sentimentelor adevărate. Ar fi, de aceea, o greșeală să credem, cum probabil o fac mai toți, că trufia ar fi doar vanitatea dovedită În relațiile noastre cu femeile. Nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de tabachere din Anglia. A fost deschisă una pe care era scris de mâna sa: „Această cutie ar fi fost pentru Prințul Regent, dacă s-ar fi purtat mai bine cu mine”. Firescul unei asemenea fraze o face și mai impertinentă. Doar trufiile de joasă speță nu au simplicitate. Ajuns la Calais, „acest azil al debitorilor englezi”, Brummell a Încercat să scape de exil. Își adusese - În graba plecării - câteva rămășițe ale magnificenței apuse, dar aceste urme ale unei averi englezești
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]