628 matches
-
ușa lui Gerhard căruia îi sărutau mâinile și îl implorau să îl aducă înapoi pe Vasili. În atmosfera asta de tristețe apăsătoare m-am apropiat mai mult de Gerhard. Am simțit, aproape palpabilă, slăbiciunea lui de bărbat care se voia imperturbabil și autoritar. I-am ghicit neputința dată de condiția lui de deținut. Și am simțit mai ales teama pentru Minodora, pe care o îndrăgise ca pe copilul lui așa cum a și devenit pe hârtiile pe care ne-am grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă nu te superi, n-ai vrea să urci la următorul etaj?... Dona Mona simte ironia colegei din cercul științific al decriptării viselor și continuă imperturbabil... La etajul următor dau peste niște monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă întorc și fac totalul monștrilor... Să nu-mi spui, Doamne ferește, că erau nouă monștri, intervine o ninetistă, anunțând orizonturi sumbre... Ba chiar nouă erau. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru a nu știu câta oară, în prima clipă mai că-mi venea să-l pocnesc tare peste bot, ca să îl fac să tacă odată pentru totdeauna. Eram în stare. Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede tactica imperturbabilă a tăcerii. Tot astfel - nu-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lângă gură. Nici o privire măcar nu este aruncată bietelor petale care își continuă netulburate rotirea spre neființă, asupra unor capete deja îngrețoșate de atâta sushi și de atâtea snack-uri și de atâta băutură. În întuneric, se vomează sub copacii imperturbabili; chiote tulbură pacea vieții noi care se naște și moare la numai câțiva pași, aerul este greu de fumul grătarelor pe care se lăfăiesc inele de caracatiță, sau al oalelor uriașe cu fierturi tradiționale, din zecile de standuri cu mâncare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului dintr-o tragedie grecească spre dreapta, acolo unde fata își așteaptă, în tăcere, soarta. Acum, este lăsat pe ea cu toată greutatea trupului său viguros. Nici o mișcare de retragere vizibilă din partea ei. Nu a întors o secundă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
supunerii absolute față de sensei, m-am ridicat în picioare și, plasându-mă lateral alături de ea, am încercat să-i arăt că linia taliei mele nu era deloc mai sus decât a ei. În zadar! Data următoare, sensei și-a reluat, imperturbabilă, explicațiile, iar masca de aur de pe față a fost completată cu armura kalos-ului arhetipal în care mi-au fost imobilizate, cu dispreț vădit față de adevărul bietei lor alcătuiri, picioarele. Edificată asupra acestei manii naționale am fost însă abia când, într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Sticle pentru omorâtul nălucilor, obișnuia el să spună, dar niciodată nu izbutea să le ucidă chiar de tot. Zâmbetul adresat mie În dimineața aceea, văzând că l-am așteptat, făcea parte din prima categorie: cel ce Îi lumina ochii, dezmințind imperturbabila gravitate a chipului și asprimea pe care Îi plăcea s-o Împrumute spuselor sale, deși era departe de a o simți cu adevărat. A privit În dreapta și În stânga, a părut mulțumit că n-a văzut așteptându-l nici un alt nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sub care aveau să-l cunoască Istoria și legenda. Acum, tânăr Încă și În plină ascensiune spre cea mai Înaltă poziție la Curtea de la Saint James, favoritul regelui Angliei Își privea cu o atenție neplăcută agresorul; iar Alatriste Îi suportă imperturbabil cercetarea. Marchiz, arhiepiscop sau țopârlan, favorit al regelui Iacob ori văr primar cu papa, tipul acela elegant cu trăsături regulate Îi era total indiferent. Nu de grija lui, ci a lui fray Emilio Bocanegra și a celor doi mascați n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
luptând cu vântul puternic și cu trâmbele de fum și de colb, companiile bătrânului Tercio, Împănate de sulițe, Înaintând În careu În jurul flamurilor sfârtecate de mitralii, scuipând foc pe toate cele patru laturi, se retrăgeau foarte Încet, mereu În formație, imperturbabile, strângându-și rândurile după fiecare breșă deschisă de artileria dușmană, care nu Îndrăznea să se apropie. Când făceau câte o pauză, soldații discutau calm cu ofițerii lor, apoi Își reluau marșul continuând să se bată, teribili până și În Înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
când locotenentul de alguazili Martín Saldaña, Însoțit de un sergent și de doi soldați din garda regală, Îl conduse Înaintea sa pe Diego Alatriste prin niște coridoare secrete, retrăgându-se apoi. Bărbatul de la masă continua să adnoteze scrisorile și informațiile, imperturbabil, ca și când era singur; Încât căpitanul avu tot timpul să-l studieze bine. Era solid, chiar trupeș, cu cap mare și ten rubicond, cu un păr negru și des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu de multă vreme în viața lui, și care acum începea să-i pară trimisă de pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul bibliotecii o sticlă și două pahare de plastic: Îți ofer un pahar cu apă minerală, îi propuse, vin
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o minune?” l-a zgândărit Profesorul de naturale. „Formația și structura noastră ne împiedică să admitem o astfel de idee”, a zis Filozoful. „Și nu de minuni are trebuință urbea asta, ci de realități...” Lăcustele au fost reale. Vii, hămesite, imperturbabile. Nor. Au apărut la scurtă vreme după cele trei bătăi ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor abate, cât de cât, hoarda ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona insemnelor, lozincile au fost martelate, asemenea sfinților din lăcașurile creștine de către hoardele venite din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
din aceste lipsuri și greșeli". Deplina sa "conștiință" și "strădaniile" sale erau în realitate vectori ai unei tactici de supraviețuire politică, cu orice preț. Cameleonea își asigura astfel încă o bună bucată de timp în care a continuat să troneze imperturbabil asupra culturii românești, reabilitînd pe unii dintre cei pe care se mîndrea a-i fi "nimicit" fără scrupule, precum Arghezi. La congresul al XII-lea a sărit cu promptitudine pentru a-l insulta pe Constantin Pârvulescu, care a avut nemaipomenita
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
nu este destul de aproape de ușă, capac, pus inelul pe buton. Sunați-un moment ... nimic: două, trei ... și nimic nu este Razim buton cu degetul, nu ridicați-l ... În cele din urmă, un copil tocmai a deschis. Ulterior, păstrarea țară calm imperturbabil, egalitate, și plin de demnitate"
Traduceri automate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6782_a_8107]
-
cenzurîndu-și lexicul, de bună seamă tentat uneori de inflamare, cu cît contextul în care se produce e în continuare tulbure. Un aer retro, al bunelor moravuri interbelice străbate în demersul d-sale. Criticul de la Vatra e una din vocile calme, imperturbabile ce rostește la ora actuală sentințe juste chiar în plin vacarm.
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
o ușoară ameliorare, când toate păcatele sunt uitate, toate rănile vindecate. - Te căsătorești?, am urlat practic, în timp ce inima mea făcea un poc detectabil, poate chiar audibil, în fundul cavității ei. Cu cine te căsătorești? - Cu Charley O'Dell, a spus Ann imperturbabilă în fața veștilor dezastruoase. - Te măriți cu zidarul! am spus. De ce? - Poate pentru că vreau pe cineva care să facă dragoste cu mine de mai mult de trei ori și pe care să-l mai și văd dup-aia. Și pe asta
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
și aș fi înălțat-o deasupra capului. N-aveam nici o îndoială că cei care s-ar fi aflat în momentul acela pe trotuar s-ar fi grăbit să traverseze. În raport cu ceilalți, gestul era perfect absurd. În spatele fiecărui opozant se ridica, imperturbabilă, silueta unui „popor vegetal", dacă vă amintiți de acest vers faimos al Anei Blandiana (apărut totuși, pesemne prin trădarea cenzorului, în acei ani!). Așa ceva nu se putea face decât pornind de la tine și doar cu tine, doar pentru că, pe calea
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
intelectual mediocru al lui Saproșkinov îl ferește, pe cât se poate, de convulsii interioare.) Însăși hotărârea acestuia de a porni spre București, pe urmele tatălui, n-are nimic eroic. Se ivește din senin și evoluează sub zodia unei, nu-i așa, imperturbabile seninătăți. În condițiile acestea, e normal ca romanul să fie, în materia lui epică, destul de precar. Chiar prea precar. În cele o sută cincizeci de pagini, cât are Gde Buharest, nu sunt mai mult de cinci scene semnificative. (Aglomerate, și
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
cu o conștiinciozitate regizorală ce dizolvă solemnitatea cu care e îndeobște abordată sfera celebrităților. Iată cîteva mostre: „În timpul unei conferințe, Mark Twain primește un bilețel din sală în care era scris un singur cuvînt: «Tîmpit!». - Stimați ascultători! se adresează el imperturbabil către public. Primesc adesea scrisori, unele foarte lungi, pe care autorii uită să le semneze. Azi, însă, pentru prima dată, am primit o scrisoare fără text, dar semnată!”. Sau: „Venind o dată în taină la Paris, Voltaire a fost oprit la
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
Însă, filmul lui Hazanavicius este departe de a fi nostalgic, el este mai degrabă o clonă, un simulacru realizat cu materiale de calitate, fără ștersături, aproape perfect. George Valentin (Jean Dujardin), aluzie probabil la carismaticul Rudolf Valentino, își plimbă zâmbetul imperturbabil de pe afiș și ecran în existența cotidiană. Actorul pare să joace non-stop exersându-și zâmbetul de gumilastic. Un scurt moment de nedumerire: dorind să-și ridice portofelul de jos, o tânără admiratoare își ciocnește fundul de al lui. Stupoare. Artistul
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
uitat, atunci să mai vorbim! „Ar fi catastrofal dacă, după exemplul multor polonezi, m-aș delecta cu independența pe care a avut-o Polonia între anii 1918- 1939; dacă nu aș îndrăzni s-o privesc în ochi cu cea mai imperturbabilă degajare.„ Mutatis mutandis...Astăzi avem un număr de intelectuali de vârstă medie sau mai înaltă pentru care acea perioadă a fost raiul și un număr de tineri intelectuali pentru care, aceeași, a fost iadul pe pământ. În realitate, a fost
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
care își poate permite să cumpere o mașină competitivă. Toate aceste mizanscene ambiguizante sunt traversate cu rapiditate, din ele personajul iese neatins cu aceeași privire deschisă, de un albastru intens, cu același stil direct, lipsit de ezitări, cu același laconism imperturbabil, cu același caracter care strălucește în lumina oricărei încercări. Westernul urban al lui Refn are toate ingredientele genului, dar și ceva pe deasupra, care-i răsucește volanul într-o alt direcție. Ryan Gosling întruchipează tipul eroului solitar, cu un fel de
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
O. A uita înseamnă a selecta și a înnoi? P.Ș. De obicei, se uită lucrurile irelevante.Se uită detaliile, se uită fragmentarul și adausul circumstanțial. Ceea ce se reține, sau ceea ce ar trebui să se rețină, este esența ,structura, natura imperturbabilă a Ființei pe care, pînă la urmă, o reprezintă imaginea. Fundamental, imaginea este un purtător, nu un scop, un țel autosuficient, cu toate că, în anumite momente ale istoriei sale, în registrul plastic pur, imaginea chiar este un scop în sine. Limbajul
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ și mecanic, doar cu o singură mînă, de preferință stînga, pentru că dreapta este ocupată, Nudul reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între tentația înaltă a Paradisului și chemarea grea, profundă, a păcatului. În această ecuație simplă, Paradisul este fiorul creativității, iar păcatul o biată consecință
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]