243 matches
-
este dusă la extrem, eroina va ajunge în casa mătușii sale, dar nu va fi recunoscută, pentru că preferă gloriei „un trai cucernic și curat”757. Cei din jur recunosc puritatea și virtutea femeii, capabilă mai curând de moarte, decât de impietate morală. Prin același miraculos specific povestirii, Alla își regăsește soția, întâlnirea este patetică, scena 756 Ibidem, p. 161. 757 Ibidem, p. 168. 206 revederii încărcată de lacrimi și dezvinovățiri, cuplul atât de greu încercat se reface pentru a oferi, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea supremă, în numele ei se iartă orice impietate. Ceea ce este interesant de sesizat, în modul de abordare al personajului feminin negativ, în cazul ambilor scriitori, este toleranța excesivă față de înclinațiile trupești, din ființe reprobabile prin tot ce fac aceste eroine se pozitivează oarecum, primesc un plus de simpatie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Patmos, un caz sporadic. Flavius Clement a fost condamnat la moarte împreună cu alți cetățeni romani care țineau practicile iudaice, fiind inculpați de nelegiuire sau de ateism, una dintre cele mai grave delicte împotriva religiei de stat. Cei doi termeni de impietate și practici iudaice nu ne clarifică cu nimic religia lui Clement; de impietate erau acuzați nu doar creștinii ci și iudeii, iar de practici iudaice deopotrivă cu cei dintâi și cei din urmă. O anumită lumină în această situație încâlcită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cetățeni romani care țineau practicile iudaice, fiind inculpați de nelegiuire sau de ateism, una dintre cele mai grave delicte împotriva religiei de stat. Cei doi termeni de impietate și practici iudaice nu ne clarifică cu nimic religia lui Clement; de impietate erau acuzați nu doar creștinii ci și iudeii, iar de practici iudaice deopotrivă cu cei dintâi și cei din urmă. O anumită lumină în această situație încâlcită ne oferă Suetonius, care vedea în Clement un om de inerție, religie nedemnă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ochii lui Domițian ca o lume reacționară și sedițioasă, politic periculoasă și social pestiferă, iar în cei ai romanilor ca o populație contemptissima, vrednică de pedepse. Motivul oficial de acuzație care l-a condus pe Clement la execuție a fost impietatea, adică refuzul prestării cultului oficial și neobservarea riturilor tradiționale romane, care i-au provocat de fapt și inerția; de aceiași natură se apropie și acuzația adusă lui Acilius Glabriones, inițiatorul schimbărilor. În realitate, acuzația acestora se baza pe refuzul de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
guvernarea res publicam, fiind mai liber în acțiunile sale și-a mărit inerția administrativă și detașarea de cultul celor mulți, iscând o suspiciune accentuată (fără probe evidente), inspirată mai mult de rațiuni politice decât religioase. Din acest motiv, inerție și impietate în condamnarea lui Clement au fost un singur cap de acuzație. Inerția creștinilor din timpul domniei lui Domițian a creat premizele doctrinei antimilitariste a ereticilor și ale creștinilor din secolele posterioare, iar ruptura completă dintre Imperiul roman și creștinism a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în întregime creștină. Construirea mitului lui Garcia Moreno este reprezentativă pentru programul intransigent. Acest președinte al Republicii Ecuador între 1861-1865 și 1869-1875, asasinat în 1875, care susținuse o politică confesională în țara lui, a fost considerat restauratorul societății creștine împotriva impietății liberale. Acest program era considerat o dovadă că edificarea societății creștine era un program realist și nu o utopie îndreptată spre trecut 12. Doctrina privind condamnarea, fondată pe timpul papei Pius al IX-lea, avea să se dezvolte datorită învățămîntului pozitivist
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cei o sută de ani de existență. Frunzele galben-portocalii cădeau fără viață, alene, așezându-se una peste alta pe alei, la fel ca și în acel sfârșit de octombrie. Aș vrea să vorbesc despre profesor, dar mi se pare o impietate să-i amintesc doar titlurile pe care le-a obținut, funcțiile pe care le-a ocupat sau lucrările pe care le-a publicat de-a lungul vieții sale, scurtată brutal de o boală năprasnică! Ca să-l poți cunoaște cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
numeroase ediții ale clasicilor literaturii române. Chiar cînd pozau în cunoscători ai teoriilor despre limbaj și limbă, unii nu și-au putut înfrîna pornirile semidocte (Vezi, d.ex., editorialul Pentru filosofia limbajului, în "Secolul XX", nr. 325-326-327/1988, p. 6-8). Aceeași impietate față de limbă este manifestată și în traducerea unor lucrări de lingvistică (vezi Fragmente lingvistice de Wilhelm von Humboldt, publicate în aceeași revistă la p. 161-164). Din aceeași pornire semidoctă a rezultat și scrierea filosofie în loc de filozofie. Nici fețele bisericești nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Divinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații, când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de stoicism și de platonism 180; și trupul 199; ura față de lume 27 Hristos 253, 301 impietate 191, 301-302 infern - catolic 43; mitologic 185, 188, 273-275 interlumi 191, 238, 275, 300 paradis - post-mortem 187, 274; terestru 211, 301 politeism. Vezi zei teologie - a lui Democrit 54; a lui Epicur 186, 190-192; a lui Philodem 221, 238-239 zei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
are în părinții săi rezultă și acea atitudine aproape „mistică” pe care copilul o are față de regulile adulților, reguli care sunt considerate „intangibile” și perfect legitime (necesare), din care motiv orice abatere de la regulă apare copilului ca un fel de „impietate”, și ca atare inacceptabilă. Dacă copilul va fi pus în fața unui conflict între „supunere” și „obligație”, el se va pronunța în toate cazurile pentru supunere: autoritatea părintească primează față de justiție. Când un astfel de copil ajunge să comită totuși, datorită
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
bogat; brun; calciu; cap; caș; călător; Cernavodă; cîine; cîrnaț; coborî; condamnabil; copt; cozi; creatură; credință; crește; cuptor; curățat; curvă; deltă; dezvoltă creierul; dorință; dulce; Dunărea; față; femei; fetițe; fier; ființă; fluid; focul; fript; frumos; fu; găleată; Goga; grație; hering; Iana; impietate; lămîie; liniște; lipan; loialitate; lostrița; lubrifiant; lucios; magazin; mamifer; Marcel; market; de mase; mediu acvatic; memorie; mișcare; mobilitate; mult; munte; natură; neam, neam; neplăcut; os; osos; pateu; păstrare; pereche; pescar; pescăruș; pește; piranha; pisică; pîine; nu îmi place; plasă; preferat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se plânge Creatorului său, întrebându-L de ce l-a luat drept țintă a săgeților Sale și de ce I-a ajuns povară. Faptul că Iov spune că a ajuns o povară pentru Dumnezeu a fost considerat de către unii scribi drept o impietate, motiv pentru care, forma actuală a textului masoretic ne spune că Iov a devenit o povară „pentru el însuși”. Izvoarele rabinice sunt aproape unanime în a socoti Iov 7,20 drept un tiqqun. Dintre exegeții evrei medievali, Rași, Radaq, Ibn
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
altă consoană; de exemplu, la Ecl. 8,10, a nu se citi <yr!obq! (îngropați), ci <yx!obq! (adunați)6; d) metateza în structura frazei; de exemplu, la Fac. 18,22, schimbarea rolurilor Avraam-YHWH, pe motiv că ar fi o impietate să spui că Domnul stătea înaintea lui Avraam; e) omiterea unei consoane; de exemplu, la Deut. 8,9, a nu se citi hynba (pietrele lor), ci hynb (constructorii/ziditorii ei)7; f) adăugarea unui cuvânt; de exemplu, la Pilde 4
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și amintirea nostalgic îndurerată a unui timp al beatitudinii și statorniciei. În cicluri precum noapte la persoana întâi din Agenția... , elegii boppardiene și triunghiuri cu pupila albastră din volumul cu același titlu, descripția urmărește de regulă resturile acestuia într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se bonifică an după an, astfel încît ultimul său opus reprezintă un adevărat tur de forță. O îndrăzneală nemărginită, aproape o impietate. Se pune, nici mai mult nici mai puțin, în pielea lui Dumnezeu și ne povestește romanul lumii. Multe idei, multe informații bine digerate din diverse științe (fizică, neurobiologie, chimie, antropologie, geologie etc.) și sisteme filosofice, fără urmă însă de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
decât desfășurat și expus în liniile ample și riguroase ale raționamentului filozofic. Dar tocmai în acest fel vin la lumină într-un mod aproape orbitor disperarea și, alături de aceasta, luciditatea care o susțin, melancolia și înverșunarea din care se nutrește, impietatea care îl atrage către fosforescența răului și în același timp devoțiunea cu care Cioran se avântă către acea "versiune mai pură a lui Dumnezeu" care este pentru el Nimicul. În limitele acestui scenariu se situează apoi o altă figură singulară
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
prin fapte testamentul lăsat de maica mare, doamna Ilinca. Mitropolitul oftă, ar fi vrut să spună ceva, își drese glasul și-și lăsă privirea în pământ. Se întreba dacă tânărul plin de viață din fața sa nu face un gest de impietate. Marele lui prieten zace mort și părăsit în odaia rece, privegheat de un grăjdar, care-i aprinde lumânare de la lumânare să nu stea fără lumină, iar tânărul se ridică pe treptele măririi până sus și de acolo demonstrează că este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dezvăluit lumii secretul numerelor iraționale. Unii spun că pitagoricienii l-au aruncat pe Hippas de pe puntea unui vas, înecându l - o pedeapsă dreaptă pentru distrugerea unei atât de frumoase teorii. Sursele antice susțin că ar fi pierit în mare din cauza impietății lui sau, în altă variantă, că cei din confrerie l-au alungat și i-au construit un mormânt, exilându-l din lumea oamenilor. Dar oricare ar fi fost adevărata soartă a lui Hippas, există foarte puține îndoieli că nu ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
soțului. Se împodobea, participa la festivități, și era a unui singur și singură la bărbat. Cei bogați, de obicei mai aveau o soție. Regele era ca trimisul lui Iahve-Dumnezeu și era comandant de oști, judecător prin obiceiul pământului. Omorul, blasfemia, impietatea fiilor erau pedepsite cu moartea, de obicei prin lapidare (lapis lat = piatră). Această lege a talionului era luată de la babilonieni. în timp, la evrei, această lege, a fost înlocuită cu despăgubire bănească pentru orice cauză de rănire. Visteria se ținea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care afirmă: "comedia, așa cum este ea astăzi, nu are nimic împotriva bunelor moravuri". Bossuet, în răspunsul său, atacă violent teatrul, în special piesele lui Molière, prea înțelegător, spune el, față de infidelitatea conjugală.60 "Va trebui deci să considerăm ca oneste impietățile și infamiile de care sunt pline comediile lui Molière, sau să nu fie puse printre piesele de astăzi cele ale unui autor care de-abia a murit, și care umple și în prezent toate teatrele de echivocurile cele mai grosolane
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va găsi o rezolvare rezonabilă. Însă fatalitatea le dezvăluie ireparabilul ca formă involuntară de detabuizare prin canibalism și impietate filială. Dacă, în general, autorul care recurge la umor negru pare să ignore deliberat reacțiile fiziologice ale receptorului, Caragiale, în schimb, nu este interesat de o prelungire sadică a stării de oroare, greață și dezgust a cititorului, ci de amuzarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dospesc nesiguranțe, Așa mă regăsesc, incongruent, Când storc, ca într-un teasc, condoleanțe Pentru un presupus substituent. 14 august 2011 Ce n-am putut să fiu n-am putut să fiu vioară a mă numi guarnieri ar fi fost o impietate sunt sigur că enescu m-ar fi abandonat într-un colț doar pentru a mi vedea lungul nasului uneori la ore mari din noapte am visat că sunt pian listz a zâmbit într-o doară tu nici nu ai trup
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
constat că scrie excelent, cu o forță absolut impresionantă, m-am bucurat la extrem: rata apariției unei asemenea surprize pentru un redactor de beletristică În Belgia Orientului este de șapte ani.) Pe atunci mi s-a părut Însă o groaznică impietate, cum adică nu există scenariști, există, erau scriitorii, era vecinul de la opt, care fusese sectorist și putea oricînd să scrie un scenariu pentru că-și pusese ochelari, vedea mai bine, ca-n Scufița Roșie, avea dinți atît de mari, erau atîția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]