2,882 matches
-
nucleul unui atom grăbit să explodeze. De plictiseală. S-a plictisit să trăiască. Dar mai ales să existe. În vârful patului, mătușa tușește. Te pomenești că acum îți trebuie pastile și pentru răceală. Și singurul ochi cu care vede mă imploră. Mă imploră ori să moară, ori să se teleporteze în trecut, acolo unde fuma iarbă și visa să facă dragoste cu Nichita. Pe rafturi, lângă ea, cărțile sunt aranjate în ordine alfabetică. Un singur scriitor îi lipsește. — Grija ta, acum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
atom grăbit să explodeze. De plictiseală. S-a plictisit să trăiască. Dar mai ales să existe. În vârful patului, mătușa tușește. Te pomenești că acum îți trebuie pastile și pentru răceală. Și singurul ochi cu care vede mă imploră. Mă imploră ori să moară, ori să se teleporteze în trecut, acolo unde fuma iarbă și visa să facă dragoste cu Nichita. Pe rafturi, lângă ea, cărțile sunt aranjate în ordine alfabetică. Un singur scriitor îi lipsește. — Grija ta, acum, în prag
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pot gândi decât că trebuie să las totul baltă și să plec. Acolo, departe, cineva care, dintr-o întâmplare fericită mi-a intrat definitiv în suflet și în sânge da, acel cineva simt că are nevoie de mine. Sper, sper. Implor speranța: să nu fie prea târziu... XXVI. Și... a fost prea târziu... Prea târziu pentru iertări, pentru îmbrățișări, cuvinte, pentru promisiuni repetate la infinit, pentru... Pentru un bun rămas. Pentru un ultim sărut, la porțile acestei lumi care, în ceea ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai aveau nevoie de sclavi; roboții ne-au înlocuit. La plecare le am urat ca roboții să-i facă sclavi. Au zei pe care îi slăvesc, dar nu în biserici sau catedrale ci în spații deschise unde se adună și imploră cerul cu un cor de sunete, pe care nimeni nu le a putut descifra vreodată, pentru nemurirea lor. Profesorul: Cum erau organizați social? Evelin: Aveau copii care erau mai fanatici decăt pămăntenii. Aveau un rege cu puteri de tiran și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Hialou, ale fericirii și "cunoașterii tainei dinapoia tuturor tainelor", în puternic contrast, în Cântecul harpistului, de un profund pesimism, moartea este tot o întoarcerea acasă dar înțeleasă ca neant dintr-un lung exil într-o lume străină, unde zeii, deși implorați cu rugi și ofrande, nu i-a adus omului decât întristare și suferință. Luciditatea umană valorizantă rămânea superioară în univers, punând sub semnul întrebării valoarea etică a zeilor. În Ghilgameș, scrisă în spiritul celui mai pesimist popor, sumerienii, încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iveală pereți de mult nezugrăviți, umpluți febril de un scris mărunt și colțuros, cu litere neterminate. Câteva zile mai târziu, Thule limitase vânzarea de bilete și redusese accesul pasagerilor la bord. Opririle se împuți naseră. Și, deși jurnaliștii curioși își implorau redacțiile să plătească extra vaganta sumă care le-ar fi facilitat o croazieră printre ghețuri, nimeni nu a prins de veste că, la bordul celui mai luxos vas din câte se văzu seră vreodată, Ivan heringul căzuse într-un somn
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bine că unii aveau să-l regrete, iar altora urma să le producă o mare bucurie. Arus apreciase corect: s-ar fi iscat o dezbatere cu consecințe riscante. Lupoaicele și copiii i-ar fi luat apărarea și l-ar fi implorat să rămînă. Lupii tineri n-ar fi lăsat, pentru nici un motiv, să le scape din mîini această șansă neașteptată. Da, vestea n-ar fi făcut decît să aprindă inutil spiritele în haită. Și n-avea rost. Lupino oricum ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dar se mai afla și sub protecția atacatorului! Se întoarse, la fel de nevăzut, la căprioară. Privirea lui năucă o bulversă. Era de rău? Era de bine? Căprioara nu mai suporta încordarea: L-ai văzut? E în viață cu adevărat? Spune, te implor, spune acum! N-ai să mă crezi. Trăiește. E bine. E întreg. Și e ajutat de lup! Ah, suflet chinuit de mamă disperată! Căprioarei nu-i trebui decît confirmarea că puiuțul a supraviețuit. Înainte de-a fi auzit relatarea pînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lasă tăcută; mănâncă fasole ca pe iarbă, ascultă biografii ale marilor oameni, după cum consideră Don Avito, privește careuri, tabele, ascultă muzică... Cel mai mult îmi doresc să-mi citești din Anul creștin despre viața sfântului de azi.... îndrăznește să-l implore într-o zi trezindu-l din visul său. Avito o privește, zicându-și: Of, atavismul! și izbucnește într-o disertație împotriva tuturor sfinților din Anul creștin, oameni antisociali, mai mult chiar, antisociologici. Și, văzând expresia soției sale, își zice: "până în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dai seama ce neplăcut va fi să te trezești mîine cu poliția peste tine și cu două cadavre în casă... CHARLES: Și ce se vă întîmpla? EMMA: Nimic. Te vei preda. Avocații vor pleda. Un moment de rătăcire, vecinii toți, implorați de mine să declare că erai nebun.:. Eu, plînsă, la proces... Asasinule! CHARLES: A fost dintr-o greșeală... EMMA: Dar nu pe el, ci pe mine m-ai asasinat. Acum plătește! CHARLES: Draga mea, te rog! EMMA: Mă rogi, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să vă pun o Întrebare. — Spune, Vasile, a zâmbit cu condescendență Carara, bărbat Înalt, cu ochelari care, paradoxal, Îl Întinereau, adică Îi dădeau Încă un aer de student. — Într-o situație ridicolă, cum poți să ajuți pe cineva care te imploră să o faci, iar ție Îți este frică să nu te faci și tu de râs În felul ăsta? Carara s-a concentrat câteva secunde, a zâmbit iarăși, apoi, tot cu bonomie, parcă sincer, i-a răspuns: — Vasile, eu sunt
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
reduce până la urmă totul. Îi luase capul În poală, Îngenunchease lângă el, Îl dezmierda cu voce caldă, maternă, Îi privea globii oculari, invocând Întoarcerea privirii. Își trecea degetele fine peste pieptul lui ca peste corzile moi ale unei harfe, Îl implora, Îi mulțumea, Îl săruta pe obraji. Apoi s-a ridicat, a luat cu delicatețe chitara, parcă nevrând să Îl trezească, ori parcă vrând să păstreze clipa asta de intimitate fără sfârșit. A Închis ochii și a Început să cânte, imperfect
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos și bosumflat în gol... Parcă mă văd disperat după iertare, gata de pocăință abjectă, șoptind pierit: „Dar ce ai, te implor?! Ce-am făcut?“ Iar tu, șerpește: „Știi tu bine ce.“ Pfff, parcă văd... Doooamne, de ce-am scăpat! A venit după mine în stradă. — Ne cunoaștem de undeva? — Istoria pornește acum, îi spun prompt. Ce se întâmplă aici? mârâie arătarea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mână. Ia-mă cu tine, nu mă lăsa în gaura asta. O priveam mut, uluit. — Eram sigură c-o să mă iei cu tine... Ia-mă. Ia-mă. Ce-aștepți? Mi-a prins și mâna cealaltă. — Te rog, a șoptit. Te implor. Felul cum am făcut noi dragoste ieri m-a răvășit. — Dar ai un copil... m-am bâlbâit. S-a aprins la față candidă, brusc surâzătoare, și mi-a zis simplu: — Dacă te deranjează, îl las aici. Ridicându-mă, am fugit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei. Lustra aceea nesuferită avea cinci brațe, ca niște tentacule
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
realitate, din moment ce nu mai simți durerile. Mi-ar plăcea la nebunie o astfel de viață, dar asta rămâne între noi, nu vreau ca Durerea să afle. E geloasă. Se supără și atunci e groaznică, ar face orice pentru ca eu să implor milă. Iar eu, în anumite circumstanțe, cerșesc și milă, dacă este cazul, pentru că nimeni nu poate suporta durerea, la nesfârșit. Am văzut că se discută despre capacitatea omului de a îndura durerea. E o prostie, n-ai cum să ți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
rugători și fără speranță. Femeia era Îmbrăcată cu straie lungi de o culoare Închisă.Era Fecioara Maria, Maica Domnului Iisus. Fecioara Maria se apropie Încet de jilțul În care sta Pilat, Îngenunchie, Își Împreună mâinile și-l ruga și-l implora pe Pilat să nu-L răstignească pe Iisus, că n-are nici o vină.Lacrimi mari și amare Îi brăzdau fața, trupul I se scutura de plâns, iar buzele uscate Îl rugau pe judecător să schimbe sentința.Îi adusese și un
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Numai omul este înzestrat cu darul de a avea secrete. Înțelegi ce vreau să spun? Mama a roșit puțin și mi-a zâmbit fermecător. — Dacă secretele tale dau roade bogate, eu nici nu mai vreau altceva. În fiecare dimineață îl implor pe tatăl tău să vegheze, de acolo de Sus, asupra ta și să-ți aducă fericire. Mi-am amintit brusc de plimbarea cu mașina pe care am făcut-o cu tata prin Nasuno și împrejurimi, de impresia pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lucru: pentru a supraviețui, omul trebuie să trișeze. (rând liberă Scrisoare prin care solicit un împrumut. „Răspunsul tău. Te rog, răspunde. Însă vreau vești bune. Mă tângui, așteptându-mă la tot felul de umilințe. Nu mă prefac. Absolut deloc. Te implor. Simt c-am să mor de rușine. Nu exagerez. Aștept răspunsul tău cu sufletul la gură. Tremur tot... zi și noapte. Nu mă lăsa să înghit umilințe. Aud un râs înăbușit dinspre ziduri. Mă zvârcolesc în pat. Nu mă umili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
plătesc farmacistului tot ce-i datorez și apoi plec la vila noastră din Shiobara ca să mă refac. Vorbesc serios. Voi renunța la droguri în ziua în care-mi plătesc toate datoriile. Jur în fața zeilor. Te rog să mă crezi. Te implor, nu mă da de gol în fața mamei și trimite-mi banii la domnul Uehara.“ Cam atât. I-am urmat instrucțiunile și am trimis-o pe Oseki cu banii la domnul Uehara. Însă promisiunile lui Naoji s-au dovedit, ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Aș vrea să știu ce gândește el despre mine. Oare mă consideră curcubeu după ploaie? Stins deja? Dacă da, trebuie să-l alung și eu pe-al meu. Câtă vreme trăiesc însă, curcubeul din sufletul meu nu va dispărea. Vă implor, răspundeți-mi. Domnului Jirō Uehara (Al Meu Cehov. M.C.Ă P.S. M-am mai îngrășat în ultima vreme. Nu pentru că mă abrutizez, ci pentru că mă maturizez. În vara asta am citit un roman de D.H. Lawrence. Numai unul. ( 2 rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
grozav să ne putem întâlni. Nu mai vreau răspunsul dumneavoastră. Vreau să vă întâlnesc. Cel mai simplu ar fi să merg la dumneavoastră acasă, la Tokyo, însă am grijă de mama și mi-e imposibil să plec de lângă ea. Vă implor! Vă rog, veniți încoace! Vreau să vă întâlnesc măcar o dată. Atunci veți înțelege totul. Să-mi vedeți ridurile mici cauzate de „malheur du siècle“. Cu toate astea, pe chipul meu se vor citi sentimentele mai clar decât pot fi ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
soare, un șarpe. M-a cuprins amețeala. „Știu cine ești. Un pic mai mare și mai bătrână decât data trecută. Ești șerpoaica ale cărei ouă le-am ars. Ți-am simțit răzbunarea apropiindu-se. Așadar, pleacă acum.“ M-am trezit implorându-l astfel pe șarpe, pe când stăteam cu privirile pironite asupra lui. Nu dădea nici un semn de viață. Nu știu de ce, dar n-am vrut ca asistenta să vadă șarpele. Am bătut din picior. Nu, am strigat eu mai tare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
doresc așa ceva. Țin mult să faci asta pentru mine. Te rog! De dragul lui Naoji. Victima aceea mică. Îți displace ideea? Chiar dacă da, fii bun și suportă-mi moftul. E singura toană a unei femei părăsite și uitate. Te rog, te implor, îndeplinește-mi rugămintea. Lui C.M. Cabotinul meu. O rogojină măsoară 1,80 x 0,90 cm. Fustă-pantalon purtată la ocazii. Zona Kyoto-Osaka-Nara. Renumită stațiune din Alpii Japonezi. Culegerea celor zece mii de file, prima antologie de poezie japoneză celebră și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un tufiș, mi-a pus mâna la gură și m-a dus în Petroșani. M-a sechestrat și m-a dus la o cabană. M-a ținut acolo două-trei zile. La un moment dat, după câteva zile în care am implorat milă la unul dintre angajații lui, am putut să scap. Unui angajat i-a zdrobit degetele în fața mea, cu un par", a declarat Bianca Drăgușanu, potrivit cancan.ro. Mi se părea că singura sansă să scap de el era să
Bianca Drăgușanu, sechestrată și bătută de fostul iubit – FOTO by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72103_a_73428]