192 matches
-
se află într-o mașină pe cel care este pieton. Nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutați. A saluta este o dovadă de politețe. A aștepta să fii salutat este o dovadă de impolitețe. Deci, nu trebuie să fim zgârciți cu salutul. Nu se salută persoanele necunoscute dintr-o stație de tramvai, din mijloacele de transport în comun, din magazine, piețe. 2. Cum salutăm? Întotdeauna salutul trebuie să fie însoțit de un zâmbet. Când
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
atenți să nu-i izolăm că să-i tratăm ca pe ceilalți. 3. Știm să-i respectăm pe dascăli? Față de cadrele didactice trebuie să avem un comportament foarte politicos. Dacă acasă scăpările ne sunt trecute cu vederea ușor, la școală impolitețea devine o problemă foarte serioasă. Daci, față de profesorii noștri trebuie să ne purtăm cu grijă: Îi salutăm când îi întâlnim; Le vorbim politicos; ne adresăm întotdeauna cu „Dumneavoastră” și niciodată „tu”. Formulele de adresare sunt: Dumneavoastră D na, D-ră, D-
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
și cu mâncarea: vom consuma din ceea ce ne oferă gazda și nu cerem altceva. Începem să mâncăm numai după ce gazda ne invită în acest sens. Este politicos să mâncăm tot (sau aproape tot) ce avem în farfurie. Este o gravă impolitețe și o jignire la adresa gazdei să nu ne atingem de mâncare. Dacă mâncarea este servită în platouri și trebuie să ne punem singuri în farfurie, vom lua din platou porția care este în dreptul nostru. Nu începem să răscolim mâncarea din
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
cadouri se despachetează când le primim, de față cu persoana sau persoanele de la care le-am primit. În nici un caz nu vom afirma ceva de genul: „Nu e ceea ce îmi doream” sau „Nu e prea grozav”. Ar fi o gravă impolitețe din partea noastră și o jignire la adresa celui care ne-a oferit cadoul. k) Dar în magazine cum ne comportăm? Întotdeauna în ușa magazinului vom da prioritate celor ce ies. În magazinele mici salutăm vânzătorul la intrarea cât și la ieșirea
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
oară vorbind cu Ana, cum am înțeles că se spunea între ei ceva despre mine însumi, efectul limbii franceze asupra mea și nu înțeleg ce se întâmplă, i-am spus și despre ce căutai la Paris, o grosolană dovadă de impolitețe din partea mea marginalizând gazdele cu bună știință, apoi Ana, care știa engleza, a mutat discuția în franceză, ca să-i permită și bunicii ei să, dar eu nu mai știam ce se întâmplă cu mine, de la primele cuvinte rostite din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
i s-a Întâmplat de mai multe ori În ultimele zile. În ciuda promisiunii sale de a o suna din nou, nu a făcutt-o. Nu avea nici o Îndoială că a interpretat maniera sa nonșalantă de a vorbi la telefon drept o impolitețe și că de fapt nu vroia să se vadă cu el. Își dorea atât de mult să Își ceară scuze și să explice lucrurile, povestindu-i despre Chanel și Craig. La fiecare vizită pe care a făcut-o la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
câteva minute. Deși a Întârziat puțin, s-a Îngrijorat, gândindu-se că ceremonia a Început deja. Până acum, fără supravegherea lui Ruby, Bridget ar fi putut să provoace tot soiul de dezastre. În plus, să vii mai târziu era o impolitețe groaznică, deoarece ar fi Însemnat ca Ruby să Întrerupă ceremonialul și să atragă atenția asupra sa. După ce și-a parcat mașina, a sprintat În josul străzii - cât de rapid Îi puteau permite tocurile roz de piele Întoarsă. S-a oprit În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Canetti. N-a pierdut nimic, În definitiv nici publicul american n-a citit-o. ÎN REZERVĂ „Citesc cărți care nu-mi plac, și asta doar pentru că autorii lor par atît de dornici să-i citești, Încît ar fi o impolitețe să n-o faci.” Azi simt o irepresibilă dragoste de țară. De unde rezultă că aura mea națională se deplasează. Prin urmare m-am deplasat În urma ei drept În sala Elvira Popescu, la Niki Ardelean, colonel În rezervă, deoarece fraza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
povestea unor infidelități. Nu mi-a fost dat să aud decât o expunere de motive Încadrabile, În cazul unui divorț, la nepotrivire de caracter. Cărțile care-i plăceau ei Îl făceau pe el să surâdă batjocoritor. Prietenii ei erau ținta impolitețurilor lui. Copiii trebuiau sau nu duși la biserică? Era obligatoriu să fie hrăniți cu carne? De ce nu-și făcea timp doar pentru ei doi? Ca să fie cu el, trebuia să fie și În C.a. Iar asta nu o interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
găsea loc și pentru o bunică nemțoaică. Freud, un tată avocat și 43 de ani de comunism (dintr-un total de 62) făcuseră restul, întărind aluatul. Era o nepotrivire să spui ce simți, un afront să-ți dezvălui emoțiile, o impolitețe să le faci publice. Bătrânul merita o medalie. Îl păcălisem și pe el: le țineam doar pentru mine și pentru toți ceilalți care mă însoțeau, dialogurile se purtau animat, cu multe gesturi, ca într-o peliculă mută din anii ’30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
forță brută folosită În relațiile dintre oameni cu consecințele ei, de regulă sângeroase cunoscute din vremuri imemoriale, de la oprimare și tortură până la crimă și genocid, violența a ajuns astăzi să includă situații de-a dreptul hazlii cum ar fi ironia, impolitețea sau chiar interdicția de a avea acces la resursele financiare ale familiei, ceea ce desigur este cel puțin o bagatelizare a termenului dacă nu chiar o persiflare a noțiunii În sine. Chiar În rândul specialiștilor violența este diferit percepută și formulată
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care Grigore T. Popa o definea ca fiind „violența organizată și ura sistematizată, În care lozincile urii și ale discordiei Înlocuiesc rațiunea și Înțelegerea prin bună Învoială” (Reforma spiritului, ediția 2002, pg 260-261). Tendința de a asimila violenței manifestări ca impolitețea, desconsiderarea, ironia, lipsa de respect, depășește cu mult cadrul violenței. Am putea reține de aici doar insulta, injuria și jignirea În public, deși și acestea ca și cele dinainte țin mai mult de educație și temperament decât de domeniul violenței
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
apăra drepturile, de a-și expune nemulțumirile etc. Atunci când copiii interacționează cu adulții, și În special cu adulți care au autoritate asupra lor există riscul de a fi dezaprobați pentru intervenția lor. În funcție de situație, această intervenție poate fi etichetată ca impolitețe, sfidare (Fontana D., 1988, p.289). Dar dacă vom considera afirmarea de sine ca având valoare În contextul potrivit și ca fiind un aspect important al independenței, Încrederii În sine, stimei de sine și al eficienței sociale, atunci copiii trebuie
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
E., 1976, "Aportul presei la cultivarea limbii literare", în PN 3 (238), p. 28-30. Ionescu-Ruxăndoiu, L., 1999, Conversația. Structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a romanei vorbite, ed. a II-a (revăzuta), București, All. Ionescu-Ruxăndoiu , L., 2004, "Politețe și impolitețe în dezbaterile televizate", în: Până Dindelegan (coord.), p. 417-422. Ionescu-Ruxăndoiu, L., D. Chițoran, 1975, Sociolingvistica. Orientări actuale, București, Editura Didactica și Pedagogica. Ionică, I., 1984, "Subdialectul muntean", în: V. Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească, Craiova, Scrisul românesc, p. 163-208
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
să și-o construiască. Devierile de la discursul formal sunt permise mai degrabă celor situați în poziție de putere și sunt percepute ca popularitate sau ca lipsă de considerație pentru interlocutor; limbajul informal al celor în poziție slabă este asimilat cu impolitețea. În al doilea rând, există interacțiunile curente, în care poziția ierarhică, statutul, vârsta, cunoașterea reciprocă dintre interlocutori, tema de discuție sunt variabile care lasă interlocutorilor libertatea de a negocia gradul în care "se formalizează". Câteva diferențe dintre discursul formal și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
exprimarea unei idei brutale sau prea amare” (Morier, 1989, pp. 167-168). Estomparea creează un climat eufemistic care face posibilă instrumentalizarea politică și mediatică. Așadar, termenul poate, În același timp și În funcție de caz, să servească la dramatizarea unor simple acte de impolitețe (proastă creștere) și la negarea gravității unor comportamente care constituie infracțiuni relativ grave (aprinderea conținutului pubelelor, cererea de a ți se livra o pizza... În clasă, În timpul orei). În ambele cazuri, se dezvoltă un sentiment de impunitate, din moment ce societatea nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
seama de celălalt În globalitatea sa, dincolo de gesturi și de cuvinte. Filosoful precizează: „Este vorba despre caritatea ce se exercită În domeniul amorurilor proprii ș...ț. Fondul său este o mare bunătate naturală” (Bergson, 1991, p. 155). Din această perspectivă, impolitețea, lipsa unui comportament civic sau delincvența pot fi prezentate ca degradări progresive ale legăturii sociale și etice inițiale și ca tot atâtea „Întâlniri” ratate care pot fi studiate și reperate În cadrul identității narative a unui individ, a unei familii sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele sale competențe. Viciul de primă instanță al ipochimenului locvace este impolitețea. Nu se gândește nici o clipă dacă cei din sală mai au sau nu răbdare, dacă n-au obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul e tratat, de fapt, ca o simplă masă de manevră; carne de tun
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, atunci codurile vestimentare formale impuse în unele organizații ca modele de competență vor fi înlocuite de ținuta liberă și lejeră? Aversiunea față de cadrele formale de autoritate și extinderea "culturii de contestare" vor instaura "codul impoliteții" în locul manierelor? Anexe ANEXA 1 Scala de măsurare a rolului hainelor în evaluarea sinelui Dimensiunea 1. Hainele în relație cu selful-structură Hainele pe care le port reprezintă ceea ce sunt. Hainele mele sunt parte din mine, nu doar o simplă posesie
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Acesta a folosit expresiile nominale "socrul dumnea-voastră" și "soția dumneavoastră" (interpretare numită de dicto) sau a folosit altele care desemnează același referent și pe care Arlequin le-ar fi tradus prin "socrul meu" și "soția mea" (interpretare numită de re)? Impolitețea lui Arlequin (o consideră drept soția lui pe cea care nu-i este decât logodnică) o repetă pe cea a servitorului sau i se impută în totalitate? Suntem confruntați cu o dificultate ireductibilă: același referent poate fi descris printr-o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cum fumează fumătorii între feluri. Nu masa le face plăcere, nu pot aștepta să se termine, căci ea se pune în calea țigării. Mulți dintre ei își aprind țigara deși știu că îi deranjează pe nefumători. Nu e vorba de impolitețe, pur și simplu, se simt groaznic fără țigară. Sunt între ciocan și nicovală. Ori se abțin și se simt mizerabil fiindcă nu fumează, ori fumează și se simt mizerabil fiindcă îi agresează pe ceilalți, îi cuprinde vinovăția și se autodisprețuiesc
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
stare de bine. În principiu, discuțiile cu patronii restaurantelor și cu chelnerii chinezi sunt întotdeauna de ordin general: ei nu te întreabă de vârstă, de venituri, de sănătate, de înclinații politice sau de adresă. Aceste întrebări pentru ei înseamnă o impolitețe în raport cu clientul, față de care trebuie să fie doar zâmbitori și extrem de amabili. Nici acești oameni, la masa cărora ne-am ospătat, nu au făcut excepție de la regulă, motiv pentru care ne-am prelungit șederea până aproape de miezul nopții, alături de câțiva
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Secretara nu se vede nicăieri. Rămân în picioare și aștept. N-am închis ușa biroului, am lăsat-o puțin întredeschisă. Trece un minut, iar eu nu mai am curajul să o închid pe dinafară, am impresia că ar fi o impolitețe să mă mai manifest în vreun fel. În anticameră e liniște perfectă, așa că îi pot auzi vocea. Vorbește la telefon. Nu, frate, cum să te iau la mișto? Exact asta vreau să-mi faci. Și mai lasă-mă cu prostiile
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
erau vecinii, care trăiau fiecare după alte orare și după alte obiceiuri, zgomotele cele mai neplăcute fiind acelea care rezultau din aplicarea metodelor de educație brutală sau trădau obiceiuri sexuale diferite, pe scurt, tot ce era considerat o dovadă de "impolitețe" și de "incultură""197. La un mod mai general, relațiile care se stabileau între locuitorii unei mari așezări (convivialitate, evitare, conflict) și reprezentările pe care și le făceau trebuiau să fie raportate nu numai la apartenența la un grup socioprofesional
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
bunelor maniere; nici chiar lupta de clasă nu anihilează uzanțele și constrângerile civilității. Cine vrea să se ridice trebuie să dovedească bună-creștere, iată o regulă pe care o știau bine Rastignac sau Julien Sorel. Descopăr apoi un capitol despre „timpul impoliteților”, ultima treime a secolului trecut. textura societății franceze s-a modificat, reperele tradiționale s-au diluat, urmașii anului 1968 urăsc ierarhiile și contestă puterea emanată de autoritatea de stat. Instanțele clasice de socializare Își pierd Însemnătatea, educator social devine strada
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]